8,856 matches
-
acea noapte pierdută. Poate încă nici nu s-a ridicat de la masa petrecerii, urmărind absent cum pirpiria ochelaristă înaintează cu tortul în brațe. Poate cel care mă narează așteaptă ca Veturia să taie dolofana felie de tort și el, puțin absent, să-și înfigă lingurița și să se lase dus de plăcerea siropoasei prăjituri. Urmărește poate cum femeia de până atunci, femeia unor ani tineri, întâlnită întâmplător în acea seară, îl privește din chenarul ușii, rezemată în ușor, cu mâinile prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dintr-un fel de împăcare cu Moartea mea, pe care începusem să o simt pregătindu-se să plece spre mine. Într-o astfel de după-amiază, în tramvaiul venind de la cimitirul lui, am început să îmi amintesc povestirea lui pierdută. Priveam absent pe fereastra vagonului și simțeam cum în mine începe să se perinde, cuvânt cu cuvânt, frază cu frază, povestirea lui de demult. Vechiul text țâșnea din mine cu o limpezime stranie. Am coborât la a doua stație. Știam că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă. N-am dormit de două nopți. — Pentru tortul acesta? — Și pentru el. Azi-dimineață l-am făcut. Ieșisem din gardă. — O gardă grea? Sunteți medic? — Asistentă. Mă va privi, scuturând absentă scrumul țigării pe linoleum. — Destul de grea, dacă puteți înțelege. — Încerc. — Fără ironii. Nu cred că puteți înțelege, chiar la talentu’ dumneavoastră probabil, cum e să pierzi un prematur. Eu am pierdut un prematur în tura mea. Se va întoarce, plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sirena aceea, neștiind că mă face să râd. Nu voi râde nici când, parcă ferindu-se de sirena aceea, se prăbușește peste mine. O voi strânge instinctiv la piept. Îi voi ridica fața. Mă va privi cu ochi mari, jilavi, absenți. Se va lăsa sărutată, agățându-se de gâtul meu, încordată, rănită parcă. — De ce faceți una ca asta? Nu îi voi răspunde. Tot nu voi ști ce să-i spun. Nici nu voi ști măcar de ce îmi venise să o sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în același timp. Poate chiar ți-o amintești. Voi întinde și cealaltă mână, încercând să-i ating obrajii. Se va feri, scuturând capul. — O fată înaltă, cu niște ochi... Era tare băiețoasă... Va ridica din umeri, privindu-mă dintr-odată absentă. Scormonise și nu găsise nici acum nimic. — Noi îi spuneam Ester. — Ester? voi întreba, îngânând-o. De ce tocmai Ester? aproape că mă voi răsti la ea. Îi plăcea ei, așa... Va zâmbi, ridicând din umeri. — De la ea știu chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că prietenul nostru aici de față, Daniel, nu e nici mai mult, nici mai puțin decît un fiu secret al defunctului Julián Carax. De aici interesul nostru În a-i reconstitui trecutul și În a recîștiga memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și lider al firmei de arhitecți, Își drese glasul și, din politețe, notă cifra pe o hîrtie și i-o Întinse potentatului. Acesta, fără să clipească, eliberă pe dată un cec pentru suma totală și expedie delegația cu un salut absent. Șapte luni mai tîrziu, În iulie 1900, Jausá, nevastă-sa și servitoarea Marisela se instalau În casă. În luna august a aceluiași an, cele două femei mureau, iar poliția Îl descoperea pe Salvador Jausá agonizînd, despuiat și legat fedeleș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
departe de Julián, Penélope se transformase Într-un spectru care Îmi devora somnul și gîndurile. Încă Îmi aminteam expresia de decepție de pe chipul Irenei Marceau cînd a constatat că nu eu eram femeia pe care o aștepta Julián. Penélope Aldaya, absentă, nevăzută, era o dușmană prea puternică pentru mine. Invizibilă fiind, mi-o imaginam perfectă, ca o lumină În a cărei umbră eu mă pierdeam, nedemnă, comună, tangibilă. Nu crezusem vreodată că eram În stare să urăsc atîta, și atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Penélope, unde făcuse dragoste cu o fată de numai șaptesprezece ani, care cîteva luni mai tîrziu urma să moară, secătuită de sînge, chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă Julián era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care nu aveai dreptul să-l tulburi nici măcar c-o răsuflare, În timp ce pentru alții același pat era accesibil oricărei fantezii abacadabrante, mai mult sau mai puțin morbide?! „Și ziceți că o să mi se subțieze fața?” Întreba cu un aer absent Noimann, Îndreptându-și, pentru a câta oară oare? șuvița rebelă de pe frunte. „Asta Înseamnă că am să Întineresc...” „V-ați pus vreodată, totuși, Întrebarea cum o să reacționeze o soție când, trezindu-se În zorii zilei, o să dea față-n față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
au fost strămutate de la locul lor sunt ceva mai vii decât mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri. La masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
iți dăm un sfat prețios Ce-ți va fi în viață de folos: Strada își are o lege a ei Nu poți să circuli pe unde vrei! Elev II Iată alții vin in cale Pe șosea citind în ziare Sunt absenți, nepăsători, Parc-ar fi cu capu-n nori. Elev IV Ce e, ce s-a întâmplat? Pentru ce ne-ați acostat? Elev V Ne-ați făcut s-avem emoții, Când stă mingea-n fața porții Ș-așteptă pe Țărălungă Dintr-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Începea o discuție Între el și un ghid. Avea răspunsul pregătit. „Când s-o fost terminat războiul din 1918 mergeam pe nouă ani!“ Mi-am adus aminte de bătrânii anchetați de tine În aprilie: „Când eram În război...“ Gelu zâmbește absent. E bucuros că Grințu are chef de palavre și că nu pune mai multe Întrebări În legătură cu mica lui anchetă genealogică. I-am zis grecului: „Soixante-sept ans“ și el a tradus. Compatrioții lui au zis Întâi „Ohooo!“, dar pe urmă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În jurul tău, nedumerit, ai Încercat să Întrebi pe cineva de alături de tine. Copiii Însă plângeau cu toții și-și țineau capetele plecate, iar femeia, pe care ai și lovit-o cu cotul pentru a-i arăta ce se Întâmplă, a privit absentă spre căruță. Bărbatul continua să plângă cu vocea lui ridicolă și-l obligă pe copilul din car să se culce la loc În iarba cosită. După asta femeia a Întors spre tine fața ei anormală, se vedea acum clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ta În următoarele ore ale acelei nopți, posibilitatea ta de a capta propozițiile bătrânului și de a-l incita la vorbe și povești, depindea În mare măsură de reușita primului cazan. Bătrânul se instalase la foc și părea concentrat și absent. Până la urmă, când cei care se aflau În Încăpere s-au plictisit să-l mai zgândăre pe șofer, cineva a avut ideea să-l scoată afară, sub șopronul din fața intrării și să-l lase să doarmă acolo. Atunci bătrânul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-o cunoaște, Înseamnă că fata Într-adevăr nu e de pe aici. Zare e clasa a X-a și le cunoaște pe toate fetele din liceu. Ea ascultă tot ce se spune sau se citește privind sala cu un aer absent și rozându-și o unghie. Popescu Gelu Îi vede numai degetul și ochii. De câte ori se termină o poezie sau cuvântul cuiva, amintirile chelului, spre exemplu, fata scoate degetul din gură și aplaudă Împreună cu toți ceilalți. În urma degetului, buzele ei rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sensul general al poveștii; râde doar Împreună cu ceilalți când vreun accent pus greșit schimbă sensul câte unui cuvânt. Nu-și mai amintește dacă și el a aflat atunci cum o chema pe autoare sau nu. Își amintește numai aerul ei absent din momentele În care era aplaudată și felul În care Își rodea unghiile de parcă fabrica Încet-Încet acel zâmbet pe care Îl lăsa apoi la vedere pentru câteva secunde. — Dar dumneata ce-ai fost În armată? - Întreabă directorul. — Poștar! - declară plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
X JUDEȚUL Y MUNȚII Z. Era prima dată când Grințu se hotăra să arate acest document cuiva. Venise să facă pe conciliatorul Între Ana și Gelu și se trezi vorbind despre partea neclară a genealogiei lui: branșa dinspre mamă. Ea, absentă, Îl Întrebase dacă aude greierii. Era trecut de miezul nopții și, de la Înălțimea ferestrei dinspre curte a mansardei ar fi fost de presupus că nu pot fi auziți. Își Încordă auzul și se lăsă surprins: aici, În centrul orașului? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sărbătoare, noi putem desluși În fumul montajului prin fondú cum totuși preotul regimentului face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta „cu moartea pre moarte călcând“ (cum stă scris și pe mausoleul de la Mărășești) e totuși absentă, probabil din cauza camuflajului și a temerii de avioanele inamice. În Întunericul de smoală al nopții de aprilie mulțimea de soldați-țărani-făcători-de pâine ascultă totuși cântarea pe nas a slujitorului divin, cu inima, privirea și urechea ațintită mai ales spre drumul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
energii de vibrație joasă. IMPORTANT: Ceea ce ne spune Samael Aum Weor în citatul de mai jos este perfect valabil, dar nu în orice circumstanțe și condiții: „Aceia care spun că «dedublarea de personalitatea umană este periculoasă», și că «fiind cineva absent din corpul său, un altul vine și îl ocupă» etc, greșesc foarte mult. Cei care vorbesc așa, de fapt, în fiecare noapte ies din corpul lor. A se dedubla intenționat echivalează cu faptul că cineva își dă seama de propriile
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
eu asta! urlă portarul meu, Seamus, cu vocea lui de bețiv, când Îmi deschise ușa, fluturând un exemplar al ziarului. Unchiul ăsta al tău pune tot timpul punctul pe i! —E bun? Eu nu l-am citit Încă, am spus absentă, În timp ce mergeam și vorbeam rapid, așa cum fac oamenii când Încearcă cu disperare să evite o conversație. —Bun? E fantastic! Ăsta e un tip care le zice bine! Oricine poate face mișto de Hillary Clinton mi-e prieten! Credeam că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
te simți bine când te-ai suit pe el pe ringul de dans. E bunicel, nu? Cine spunea că exercițiul nu duce la perfecțiune? S-ar fi putut referi la dans, dar ceva din expresia ei, devenită visătoare și ușor absentă, sugera altceva. —Elisa, ce vrei să spui? —O, Bette, ce naiba! Doar vorbim despre Philip Weston. Și asta ar trebui să Însemne ceva pentru mine? —Vai de mine, Bette, e atât de umilitor pentru tine! Glumești? Habar n-ai cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-o fac În momentul ăla. N-aș lipsi pentru nimic În lume. Vorbim mai Încolo. Mi-am terminat mica bucată de paradis și am comandat Încă una, pe care am devorat-o tot Într-un timp record. Mă uitam absentă pe un număr zdrențuit din Post pe care-l lăsase cineva pe masă când Îmi sună telefonul. Pe ecran apăru scris ACASĂ. —Alo? am răspuns, Întrebându-mă dacă era mama sau tata - sau amândoi, căci le plăcea adesea vorbitul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]