11,260 matches
-
de idei, Părintele Arhiepiscop Ioan al Munților este unul din ierarhii de vârf ai bisericii și ai țării, un model de slujitor valoros, modest, apropiat de popor, care nu și-a lăsat mintea și ambițiile omenești călăuzite și alimentate de aburii succesului efemer și deșert, cuvântul fiindu-i întotdeauna în consonanță cu fapta, adică da ce este da și nu ce este nu. La rândul ei, Doamna Profesoară Luminița Cornea, doctor în filologie, născută și crescută în climatul de adâncă evlavie
„PE CĂRAREA RAIULUI” – CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI CU ÎNALTPREASFINŢITUL IOAN AL MUNŢILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376396_a_377725]
-
-o pe artistă! Ororile războiului cu spaime și foamete, încătușarea tatălui ei și aruncarea în ocnele comuniste, apoi moartea soțului în brațele sale sunt cele mai năprasnice flăcări ce-și au arzătorul în fundul iadului. Zorile copilăriei sale au fost ca aburii unei primăveri ieșiți în triumful vieții de sub zăpadă. Deși Florina se născuse înainte de a se termina războiul, nimic nu prevestea o nenorocire mai groaznică pentru ea, chiar decât monstruozitatea unui război. Avea să urmeze naufragiul unei familii ce trăia senin
FLORINA CERCEL. SPIRITUL, SINGURUL SCUT AL SIEŞI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375998_a_377327]
-
de densitate semantica și aglomerare lexicala, se inserează certitudinea trecerii prin metafore subtile și frumos arcuite pe bolta fragilității umane:„O, iată unul prin altul/ cu sete ne soarbe înaltul/ prin gâtul lebedei clepsidre/ cu mii de ventuze anhidre;/ vis abur dor fior gând/ sublim zbor din umilul pământ.../ niciun silf nu ne desparte,/ zeul ne scrie-n marea carte/ citind recitindu-ne iar/ hieroglifa din chihlimbar,/ ne trece sublim în netimp/ prin inelul purului nimb” (Sublimare ÎI). Lumea este contemplata
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
ei. Într-o fracțiune de secundă, scoase de la chimir scoica vrăjită și strigă: - Râu, râușor, vino-n ajutor! Și unde începură să țâșnească în fața lui jeturi puternice de apă, ca din mii de furtunuri ale pompierilor. Cuptorul se umplu de aburi albi, ca o ceață groasă prin care nu se mai vedea nimic, iar jeturile de apă se aruncau puternic până-n fundul cuptorului, de unde se întorceau spre gura lui ca un râu, până la picioarele lui Mărțișor și Norocel. Cei de-afară
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
privirea se-nvârte printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina în haină nouă (de-abia de poți s-o smulgi). Printre sitele iernii se zbat flori de narcise! Crește pământul surpând goluri în albe spume... Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise, Măcinați, în roțI de timp, pun sechestru pe lume. Printr-un șir de vocale, înalț-o rugăciune, Alergând, vântul. Face și câte-o mătanie! Sculptat în argint, spațiu` ia formă de minune Aură
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
Își pleacă ochii cenușii pe creste Îneacă pașii-n lutul plin de urme Exodul vieții-n mersul unei turme Efecte vii în regăsiri rupestre Hai spune drept ce poală îți așteaptă Un vis tocmit să îl răstorni în toamne Un abur fin ca pasul unei doamne Ce fluturi mari în suflet se deșteaptă ... Citește mai mult Ce poală ai ales să scuturi toamnăCu pietre dulci ce-atârnă la ferestreșirag de nopți împăturită zestreCe ladă cu povești sub toc de doamnăCe note
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
fruct oprit albastru-n pârg e cerulîși pleacă ochii cenușii pe cresteîneacă pașii-n lutul plin de urmeExodul vieții-n mersul unei turmeEfecte vii în regăsiri rupestreHai spune drept ce poală îți așteaptăUn vis tocmit să îl răstorni în toamneUn abur fin ca pasul unei doamneCe fluturi mari în suflet se deșteaptă... V. MISTIFICĂ-ȚI VIAȚA, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017. Mistifică-ți viața nu-ți cere prea multe În pasul teluric un strop
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, ... Citește mai
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri,Pe umeri de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduriCu fire de viață-n clepsidre perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci din pietre sub tălpi osteniteși țipete sparte din luturi arideAfrodite lascive mai trec, insipide,... XV. GEORGETA RESTEMAN - „SURÂSUL UMBRELOR” - UN
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
nr. 741 din 10 ianuarie 2013. Tocmai am încheiat un an la sfârșitul căruia nu mică mi-a fost bucuria lecturării scrierilor unei talentate copilițe, de numai 14 ani, ca apoi, la început de 2013 să mă trezesc navigând prin aburii calzi și plini dragoste emanați de sonetele unei tinere poete orădence, binecuvântate de Dumnezeu cu harul creației: Alexandrina Chelu. „Aventura sonetului” ar părea pentru cei care nu au răsfoit cartea, un titlu care ascunde oarece temeri, ținând seama de genul
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
totuși, fac această ... Citește mai mult Tocmai am încheiat un an la sfârșitul căruia nu mică mi-a fost bucuria lecturării scrierilor unei talentate copilițe, de numai 14 ani, ca apoi, la început de 2013 să mă trezesc navigând prin aburii calzi și plini dragoste emanați de sonetele unei tinere poete orădence, binecuvântate de Dumnezeu cu harul creației: Alexandrina Chelu. „Aventura sonetului” ar părea pentru cei care nu au răsfoit cartea, un titlu care ascunde oarece temeri, ținând seama de genul
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
În scoarța vremii, ora trece, Spoită- n lacrimi de -ndoială, Și-un ornic, desfrunzit și rece, În toamnă, pașii și-i strecoară. De mine uit, intru în frunze, Ca musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, mai înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii în aburi fierbe, A dor de mine și de litanii, Încep să fiu frunză și-n pietre, Și-n mări -petală, și-n cer- nirvană. Lilia Manole Referință Bibliografică: TOAMNA RUGINII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2102, Anul VI
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
noi mesajul - viața are un sens -, nu uita cine și de ce suntem aici. LUMINĂ-N VEȘNICIE Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de sine, adunând toate sunetele împrăștiate, acea uimire a deschiderii ochilor și provocării simțurilor, abur nediminuat la marginea prăpastiei. La un moment dat, fiecare înoată în propria durere, calcinându-și mlaștinile, uscându-le la soare, lăsându-le să se-albească de trecut, de prezent, căci viața, acea moarte deghizată, singurul gardian al inscripției votive, nu
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă acum în nemărginiri de foc rece pătrunde prin ochi înăuntrul omului, îl împrăștie afară, îl golește de frământările lui trudnice și apăsătoare, pentru ca după aceea să-l adune la loc într-un fel
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
între cer și o umbră leneșă/ între mine și cer e o umbră. Motivul umbrelor ca un balans prin sine îl urmărește permanent: așeptarea era grea și fierbinte/ picăturile ploii sfredeleau în liniște/rămășițele nopții lăsaseră o umbră/ și mulți aburi... / aluviuni; emoția intră adânc/ mă chircesc și țip/ până se sparge umbra/.../ eu voi pleca la tata/ eu voi pleca la tata; doar o mică turbulență/ ca o diversiune ar devia/ umbrele din zi/ doamne! Pe Dumnezeu îl invocă în
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
de moarte. În această poezie apare din nou laitmotivul cămășii albe, simbolul curățeniei morale, al purității sufletești. Acesta este predominant în poezia lui Teodor Dume: cămașa albă cea cu gulerul lat/ ultimul diagnostic. suspect de moarte, ... vedeniile sunt ca niște aburi, ca niște persoane cunoscute îmbrăcate în alb, toată familia purta cămăși albe. Este ceva ce ține de neam, de comportament, de educație. Acest alb obsesiv contrastează cu negrul melancolic al singurătății intrinseci. Fonetic vorbind, poetul are obsesia sunetului f: Frică
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
-n tăceri, sculptată-n zăpezi, Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poți să te pierzi Într-un spațiu aproape polar, în care poți s-adormi. Iarnă răsfoită de priviri în cădere lină, Templu` larg de abur ce promoroacă-nșiră, Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră; Iarnă cladită din umbră, cu chipul livid, Maica-ta-nghețată îți pune cunună de stele, Etalându-ți candoarea-n aerul translucid Geru-și întinde
IARNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372748_a_374077]
-
munte, ajungând până la schitul Ponoarele, iar cealaltă cobora spre satul Baloteștilor, lângă care dăinuia din vechime curtea familiei Muște. De la înălțimea delușorului pe care urcasem, în pofida temerilor mele, fără mare dificultate, grație căilor puternici, cu nările expirând șuvoaie lungi de aburi, admiraserăm imaginea văii lăsate în urmă, bătută de soarele care ne venea din spate, cum ne întorseserăm amândoi ca să privim îndărăt. Tânte Aurore își lovise încântată palmele, parcă o văd și acum, cu ochii mijiți, precum ai popoarelor mongole, cu
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
nu te inundă niciodată, când înțelegi orice om, chiar dacă tu, pentru acest fapt, ești de neînțeles, când ajuți pe oricine din inimă fără a aștepta ceva în schimb, când consideri că banii nu au valoare și nu te amețesc niciodată aburii lăcomiei, când ierți totdeauna fără a te sfărâma în bucăți bolovanul răzbunării, când te prezinți oamenilor așa cum ești în realitate, fără a performa pe scena vieții ca un actor perfect, când ești credincios cu adevărat fără a te străpunge săgețile
“IDEALISTĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373223_a_374552]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > EFEMERITATE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Am întâlnit, cândva, un trubadur; nu avea chip, nici trup parcă n-avea, un abur doar simțeam, fără contur, săltând în dreapta sau în stânga mea. Părea ca rătăcit dintr-o poveste cu feți-frumoși și menestreli stângaci; uimită îl priveam, dar făr’ de veste îmi zise: nu-ntreba, mai bine...taci Și prin cetăți de vis, de
EFEMERITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373220_a_374549]
-
într-un alt coridor, însă și acesta luminat. Nu simțiră lipsa iepurașului, așa că Doc, speriat să nu fie tras la răspundere, răsuflă ușurat. Merseră cât merseră, încolonați, cu chipurile albastre de la lumina coridorului, dar și de la spaima nemărturisită, învăluiți în aburii propriilor răsuflări, aproape înghețați în hainele subțiri... Nu mai dădeau glas gândurilor, până și redutabilul duo Babacul-Papa tăcuse, pradă neliniștii. Încheind plutonul, Americanul se gândea că, iată, intenția lui bună eșuase! Dorise să-i revadă pe toți, să afle cum
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
căruntă. Noaptea-i ludă, de vară... Vei ghici sub cearceafuri Trupul meu însetat de trecutul din tine, Mi-ești atât de străină... Sunt o mie de veacuri De la ultima noastră izbăvire în bine. Vin imagini fugare, sânii tăi sunt de abur, Trupul meu nu de nuntă-i avid, ci de ducă, Drum dual de mistere, frunze moarte de laur, Vers, iubire, cer, ură - lapidar se usucă... Amintirea e-un vis, e un drum fără milă, Ce coboară și urcă spre oceane
NOAPTEA UNUI MILENIU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372233_a_373562]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > SEMINȚE PE ARIPI Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Din gheena în care m-ai aruncat, au început să urce aburi în spirală și în tăcerea lor au atins cerul... s-a făcut lumină ca-n explozie de artificii, revărsându-se peste craniul devorat de doruri, spălând roua de pe firele argintii.. fluturii au început s-o caute, roind în cercuri mici
SEMINTE PE ARIPI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372222_a_373551]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului fă o stea s-aprindă focul să îmi ard în el norocul fumul să ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură
BOCET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372260_a_373589]