65,481 matches
-
alta, i-am făcut „Prințului” o superbă fotografie, urmând să aflu mai târziu istoria acestui om misterios. Când mi s-a oferit prilejul, m-am documentat temeinic, ca să înțeleg despre ce este vorba. Era încă iarnă, când m-a invitat acasă, la domnia sa, pentru o vizită protocolară. Am acceptat cu mare plăcere și de ce să nu recunosc și cu o doză de curiozitate. M-a primit în salon unde i-am înmânat cartea mea „Adevăruri simple” și fotografia sa, pe care
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
drumul spre Haiti, de unde a plecat în exil, tânăr reporter, aflat pe lista celor ce urmau să fie asasinați. După 33 de ani de exil se întoarce, el însuși o enigmă, purtând ca o umbră, enigma tatălui, cel niciodată reîntors acasă. Acolo găsește aceeași lume, rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
declarat ca fiu al prințului Rakoczy de Transilvania. Prin hazard, cercul discuției noastre despre Conte s-a închis într-un mod neașteptat. Îmi spune că duminică pleacă spre Paris și pe drum îmi va citi cartea „Cei șapte ani de acasă...” Această promisiune este ca un cadou nesperat. Ne strângem mâinile și eu îi spun în românește: „La revedere, Bambino!” Contele meu Pelerin mă privește lung, vizibil emoționat: „Crezi că ne mai vedem?” „Nu știu, poate, vreodată!” îi răspund eu și
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Oirce contur.../ Iată-mă așadar plin de mine și tot singur/ un pic mai stăpăn pe o așezare de vorbe" (Așezare de vorbe). Sau cu o remarcabilă limpiditate a sufletului, transcriind simplitatea oboselii, a inadaptării, a deziluziei: "M-am ăntors acasă cu sufletul frănt/ de găndurile zvăcnind an zidul cuvintelor/ și dacă s-ar mai putea povești ăntămplările/ așezate vrăjitoreste la temelia catedralei sau/ cele trecute dintr-o mana an altă/ atunci/ știu/ sigur/ viața mea s-ar putea ăncheia aici
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
Dintre istoricii literări, un nume binecunoscut cititorilor de reviste este Nae Antonescu. an CONVORBIRI LITERARE nr. 10, Grigore Scarlat publică un interviu cu acest admirabil cărturar, pe care s-a dus să-l ăntălnească an comună Terebesti din județul Satu Mare, acasă la el. Acolo s-a născut, ăn 1921, ăn casă și pe pământurile cumpărate de tatăl său cu bani munciți an America, pentru familia lui cu șapte băieți, acolo a fost profesor de română și director al Școlii Generale. Autorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
de o puternică pătrundere a fenomenului literar". G. Călinescu că "un om de care se temeau ceilalți, datorită temperamentului lui mai mult în aparență agresiv". Eusebiu Cămilar că un barbat "căruia nu de mult îi decedase soția și avea greutăți acasă (cu încălzitul și altele)". Și așa mai departe. Ca să nu mai vorbim de faptul că unor personalități ale literaturii române li se face un fel de fișa financiară: "lui Perpessicius îi venise o idee, ca să devină proprietarul casei în care
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
Bănuiesc însă că acest fragment de text a fost scris la scurt timp după întâmplările respective, când încă lipsea perspectiva necesară. În al doilea rând: la un moment dat, autoarea mărturisește că nu mai poate purta cu sine vechea să "acasă", că își pierde treptat puterea asupra cuvintelor rostite în două lumi atât de îndepărtate; cea de-a doua "acasă" o reclamă definitiv: odată ce ii oferise limba ca instrument de existență, nu mai putea să o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
perspectiva necesară. În al doilea rând: la un moment dat, autoarea mărturisește că nu mai poate purta cu sine vechea să "acasă", că își pierde treptat puterea asupra cuvintelor rostite în două lumi atât de îndepărtate; cea de-a doua "acasă" o reclamă definitiv: odată ce ii oferise limba ca instrument de existență, nu mai putea să o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu s-a întors după 1990 la vechea Europa, la vechea universitate, la vechea limba cotidiană, păstrându-și însă că
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
un fel, pentru cei ce cred (cum am crezut eu, inițial) că Omul dezrădăcinat este o autobiografie, surpriză va fi cam aceea pe care o ai sunînd la un numar de telefon și descoperind că nu ai căpătat astfel acces acasă la personajul pe care il cauți, ci în biroul său, unde îți răspunde o voce cumva depersonalizata. A nu se înțelege că Todorov nu scrie absolut nimic despre sine în acest volum. Există cîteva pagini cu un caracter personal-confesiv, care
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
terenul fertil al unei experiențe noi (26)". Livrescul e nu doar evident, ci chiar mărturisit, tocmai prin aluzia la Bahtin. "Trăiesc de-acum înainte," declară Todorov, "într-un spațiu singular, în același timp afară și înăuntru: străin la (la Sofia), acasă <în străinătate> (la Paris)". Jocul ghilimelelor e putin amețitor, și are un tragism pe care filozoful îl ignoră, dar care nu i-a scăpat lui Sorin Alexandrescu, într-un articol publicat în suplimentul Vineri al revistei Dilemă, chiar dacă nu se
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
păruiască pe strada cu valutistii, asta e și vina primarului Ghișe. Iar dacă în București omul onest are coșmaruri fiindcă trebuie să circule cu autobuze garnisite cu hoți tot mai obraznici sau să-i fie frică să se întoarcă noaptea acasă, ăsta nu e vina Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ci printre alții, a primarului general al Capitalei. Dl Viorel Lis și alți șefi locali mai mici au intrat într-o piele de VIP-uri care îi împiedică să-și
Mica infractiune si VIP-urile locale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17528_a_18853]
-
Mariana Net Povestea fiului risipitor care se întoarce acasă e pildă celui ce are tăria de a-și asuma ceea ce alții - proști, dar legiune - cred a fi eșec. Iar pentru curajul de a înfrunta opinia publică, nici un vițel nu e prea gras. Fiul risipitor e, poate, un Ulise, desi
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
înfrunta opinia publică, nici un vițel nu e prea gras. Fiul risipitor e, poate, un Ulise, desi Ulise e cu totul altfel judecat. Poate pentru că Odiseea e un basm al tinereții fără bătrînețe, dar cu happy ending fiindcă Penelopa a rămas acasă. Și totuși Penelopa e un pis-aller, cum sînt multe dintre neveste. Un pis-aller, o ultimă soluție, pentru Ulise. El se întoarce în Ithaca și pentru că nu mai are unde să se ducă. Și pentru că nu mai are încotro. Circe este
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
e aceea care ne uimește în Odiseea. Dacă Elenă pare să fi provocat războiul celor zece ani (revelînd astfel evantaiul personalității masculine: viteaz că Ahile, credincios precum Patrocle, înțelept că Nestor...), Penelopa face mult mai mult. Știe să își aducă acasă mult prea iscusitul soț, căci oprind - prin propria voința - valul să se întregească (Verweile doch, aber bist du wirklich șo schoen?), ea știe să-și păstreze - aproape intactă - tinerețea. Dacă mi-ar placea cuvîntul, aș adaugă: înțelepciunea. Aparent, Penelopa nu
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
lumea artelor pe care o ocupă face ca Harry Brauner să fie numit membru al juriului internațional al Bienalei muzicale de la Paris. Cu o astfel de invitație oficială, H. Brauner capătă pașaport pentru Paris. Urmează alt ciclu de corespondență trimisă acasă Lenei Constante. Cu șarmul său natural, cucerește, acolo, nu numai pe coparticipantii din juriu, dar, în general, mediul artistic franțuzesc pe care il frecventează, invitat fiind peste tot în lumea artistică suspusă. Îl cunosate pe Chagall ("Chagall a îi scrie
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
decenii ale secolului al XVIII-lea, constatăm că abia acum ea își poate găsi adevăratul loc de frunte în creația românească de expresie latină, cu reale valori narative și artistice. Emoția este cu atât mai mare, cu cat ea revine acasă, în forma ei originală, tocmai de dincolo de Ocean, unde cel mai puțin se așteptau exegeții s-o găsească. Nu putem decât să felicitam pe savantul istoric ce a descoperit-o și a întreprins, cu ajutorul Editurii "Roza Vanturilor" și al sprijinitorilor
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
în acest straniu interludiu în care politicul și economicul alternează - dupa vocea cea mai avertizată din republică. Politicul a luat-o, hai-hui, înainte. Economia îl va urma, întocmai cum administrația, armiile napoleoniene. Dar chiar dacă unul din doi alegători va sta acasă în fatidica duminică a anului 2000 când se va trage o loterie pe langă care Bingo-Robingo e un fleac microscopic, aleșii noștri tot vor tropăi către parlament, de la dreapta la stanga, de la stânga la centru a ș.a.m.d. Mitică patrie
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
fi învățat să se îmbrace corect, dar care la prima clipă de neatenție sunt gata să fure ceasul partenerului de dialog? Cu niste specimene care, aflate în misiuni oficiale, cer burse de studii în străinătate pentru pramatia de fiu care, acasă, are mari probleme cu buchisirea alfabetului? Dea Domnul să exagerez, insă tare mi-e teamă că pantă pe care s-a pornit prin afișarea acestui dispreț visceral pentru cultura se va termina rău de tot pentru țară. Dar poate că
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
de priceput? Ești ostenit. De muncă... Nils: Nu de muncă! Îmi place munca... Arne: De singurătate... Nils: Singurătatea... aici poate că ai dreptate. Arne: Sigur că am. Te scoli la 5 dimineața, tragi la docuri până te ia dracu', vii acasă, mănânci numai uscături nenorocite, de la frigider, apoi dormi sau mergi la un film, te abați la un păhărel, aici, la mine, trăncănim vrute și nevrute, când și când mai agăți câte o muierușcă, și mereu tot așa, zi după zi... Cum să
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
mine. Paul: Nu, Nils. N-are rost. Mulțumesc. Mă descurc. Nils: Cum vrei. Arne: Paul, am o odaie în spate. Dacă vrei... Paul: Nu băieți. Eu am altceva în cap. (Pauză) Auzi, Nils? Mai de mult, în tinerețe, eram încă acasă, în țara mea, era tot toamnă, se însera, mă simțeam foarte singur, și ca să alung senzația aia nesuferită am încercat să găsesc o melodie frumoasă la radio. Am învârtit de buton, plimbând acul de-a lungul scalei. Dau repede de
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Cu dispreț) Specială! Nils: De fapt, ce ai de gând? Paul: Să rezist. Cât se va mai putea. Și-așa, de plecat n-am cum să plec. Și nici cu ce. Și, la urma urmelor, nici unde. Arne: De ce nu-tentorci acasă? Paul: Pentru mine nu mai există acasă. Vreau să spun că nu mai există un loc pe pământul ăsta pe care să-l pot numi acasă. Nils: Exagerezi. Știi bine că, dacă vrei cu adevărat, te poți întoarce oricând. Paul
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
ai de gând? Paul: Să rezist. Cât se va mai putea. Și-așa, de plecat n-am cum să plec. Și nici cu ce. Și, la urma urmelor, nici unde. Arne: De ce nu-tentorci acasă? Paul: Pentru mine nu mai există acasă. Vreau să spun că nu mai există un loc pe pământul ăsta pe care să-l pot numi acasă. Nils: Exagerezi. Știi bine că, dacă vrei cu adevărat, te poți întoarce oricând. Paul: Păi asta e... Cum să fac să
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
plec. Și nici cu ce. Și, la urma urmelor, nici unde. Arne: De ce nu-tentorci acasă? Paul: Pentru mine nu mai există acasă. Vreau să spun că nu mai există un loc pe pământul ăsta pe care să-l pot numi acasă. Nils: Exagerezi. Știi bine că, dacă vrei cu adevărat, te poți întoarce oricând. Paul: Păi asta e... Cum să fac să vreau cu adevărat? Arne: Iartă-mă, Paul, dar de fapt ce cauți tu aici? Paul: Aici, adică în barul
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
în fața alterității, a întimpinării Celuilalt că făptura căreia Sinele îi e dator și de care e deopotrivă atras. Mă refer la capitolul despre Locuire. El conține reflecții stranii, emoționante și obscure în egală măsură, despre necesitatea reculegerii, despre ce înseamnă acasă, ca spațiu privat de retragere din lume, ca paradis al intimității, ascunziș descins din mirajele copilăriei, unde mă pot rupe de o existență naturală care presupune nesiguranță, posibilă violență, ostilitate. Locuința este, după Lévinas, utopia eului care se reculege de
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
plin de inerția tradiției, altul nou, fierbând sub puseul de febră al începutului." În partea a doua predomina proza de atmosfera. Autorul creează adeseori o realitate misterioasă din numai câteva fraze, așa cum procedează, de exemplu, atunci când relatează vizita lui Sotir acasă la bătrânul Ahasverian, unul dintre ultimii cunoscători ai secretului turnării clopotelor: "Casa lui Ahasverian era o dărăpănătura în care, cel puțin dacă o priveai dinafară, iti și era frică să intri. Arată că un ochi mare, holbat spre ceva, spre
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]