11,233 matches
-
izolate bacterii postpartum, care în funcție de patogenitatea lor, cuprind o floră saprofită, condiționat patogenă și o floră patogenă. Frecvența bacteriilor izolate de la nivelul uterului la vaci postpartum prezintă variații în funcție de modul cum a decurs parturiția. S-a constatat că, (exceptând bacteriile accidentale) uterul vacilor cu parturiții normale conține mai puține bacterii (diferențe asigurate statistic, p< 0,01), decât uterul vacilor cu distocii și diferite tulburări puerperale, retenția anexelor fetale și infecții uterine postpartum, (OLSON J.D. și col.1984, STUMPF T.și col
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
și Cecil 1983; Kelman 1967, 1968). În lucrarea de față nu mă preocupă în mod direct aspectul etic și voi nota doar că în toate exemplele menționate pînă acum înșelătoria nu a fost o caracteristică esențială, ci doar o trăsătură accidentală și de cele mai multe ori regretabilă. Totuși, în unele investigații este des întîlnită situația în care cercetătorul îi înșeală pe cei chestionați, cum a fost de exemplu în studiul efectuat de Festinger și alții (1956) asupra unei secte americane apocaliptice, pe parcursul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
divizat În două sintagme și, mai ales, În două imagini, sensuri, idei diferite. Tehnica alăturării celor două părți diferite este numită juxtapunere. Juxtapunerea Juxtapunerea În sine, așa cum o cunoaștem de la sintaxa frazei, nu este doar o simplă alăturare aleatoare sau accidentală a două propoziții. Propozițiile care stau alături Într-o frază, fără să fie legate formal printr-o conjuncție, nu sînt puse una lînga alta alandala - Între ele există o legătură de sens. Acesta e și motivul pentru care, independente formal
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira sunt forme literare omologate ca atare (există teoretizări și istorii consacrate lor, precum și antologii de pamflete celebre sau exegeze aplicate, de pildă, genului satiric) ce au în comun ieșirea "de sub incidența accidentalului și a evenimentului imediat și derizoriu" și intrarea în "categoria valorilor estetice perene"37. Totuși o observație se impune: într-o perspectivă diacronică, spiritul satiric apare ca derivat etic al celui polemic, așadar situat în descendența acestuia și în ascendența
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Direct de la un ins la altul, fiecare devenind propriul său mediator, fără transpuneri narative și totul cu mare economie, cu onorarii minime, fără drepturi de autor. Reality-show-ul, scurtcircuit genial și culme a artificiului, apogeu al acestei arte a involuntarului și accidentalului (care, firește, poate fi provocat sau trucat), la fel de opus față de premeditarea cinematografică precum documentarul față de melodramă sau crudul față de gătit. Imediatul sau culmea iluziei mediatice: să crezi că poți avea acces direct la o experiență trăită fără iluzii gândite și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fapt demonstrat că imaginea și comentariul pot modifica atunci cursul lucrurilor, inclusiv al operațiunilor militare pe teren, pe când analiza scrisă ulterioară, debranșată, rămâne inutilă și fără efect. Scurtarea isterică a duratelor, în detrimentul continuităților explicative și al punerii în perspectivă a accidentalului, rapiditatea știrilor și reducerea la zero a istoriei umane în fiecare dimineață de către o piață a informației care nu poate să vândă decât ceea ce nu s-a mai văzut toate acestea n-au apărut odată cu imaginea electronică. Aceasta prelungește, dacă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fi forma sa simbolică, dacă ar fi să aibă o formă. [...] Cercul inter ior [s.n.] care simbolizează substanța primordială indică orice altă substanță (dhat) care se menține prin ea însăși (qa’ima bi-nafsi-ha), fie că este veșnică, fie că este accidentală. Să știi că această diagramă a Materiei primordiale reprezintă realitatea de la a cărei substanță Dumnezeu dă existență lucrurilor existente superioare și inferi oare. Ea este, așadar, Matricea (umm) care cuprinde tot ceea ce există.“ Reprezentările concentrice pun accent nu atât pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
retragerii lui Ahile din luptă, cum se va vedea, Andromaca, cea căreia Ahile i-a ucis tatăl, toți frații și, la sfârșitul poemului, pe Hector, bărbatul ei și tatăl fiului ei. Referirile sunt cu totul risipite în text și par accidentale, dar, însumate, capătă un sens. Mai sunt și alte câteva, care completează imaginea acțiunilor lui Ahile din perioada aceasta, dar nu au aceeași pondere, deși au și ele însemnătatea lor. Ahile a cucerit și prădat și insula Lesbos, de unde a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, 63 situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care era, în clipa aceea a lumii, cea mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul ei. Este de observat, vorbind de îngeri, că, în momentul în care Ariel previne planurile ucigașe ale lui Sebastian și ale lui Antonio, Gonzalo, trezit din somn de cântecul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
retragerii lui Ahile din luptă, cum se va vedea, Andromaca, cea căreia Ahile i-a ucis tatăl, toți frații și, la sfârșitul poemului, pe Hector, bărbatul ei și tatăl fiului ei. Referirile sunt cu totul risipite în text și par accidentale, dar, însumate, capătă un sens. Mai sunt și alte câteva, care completează imaginea acțiunilor lui Ahile din perioada aceasta, dar nu au aceeași pondere, deși au și ele însemnătatea lor. Ahile a cucerit și prădat și insula Lesbos, de unde a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod efemer, necesar în funcție de natura agonistică a omenescului, însă accidental în relație cu universul. Și, pe de alta, Iliada este, toată, străbătută de prezența iubirii dintre oameni și de poezia ei. La obârșie se află Elena, o Elenă adulteră și transfugă, care era, în clipa aceea a lumii, cea mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
răsfăț în sine și de sine. Imanentă naturii și combinațiilor ei infinite, împletită cu hazardul, străină de orice transcendență. Îngerii sunt înscriși într-o dependență și o ierarhie din care nimeni nu-i eliberează niciodată. Ariel nu. Subordonările lui sunt accidentale și trecătoare, sare întâmplătoare menită să-i dea iarăși libertății gustul ei. Este de observat, vorbind de îngeri, că, în momentul în care Ariel previne planurile ucigașe ale lui Sebastian și ale lui Antonio, Gonzalo, trezit din somn de cântecul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
X poate fi, spre exem plu, talentat la învățarea limbilor străine, poate avea ure che muzicală sau, din contră, poate fi afon; aceste tra saturi nu țin nici de materia să, nici de forma lui substanțială, sufletul, ci sunt forme accidentale. Concis, diferența dintre cele două tipuri de forme constă în faptul că forma substanțială face lucrul să fie ceea ce este, adică o substanță, dând formă (informo) materiei aflate în potenta. Din acest motiv, daca dispare formă substanțială, atunci dispare și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
tipuri de forme constă în faptul că forma substanțială face lucrul să fie ceea ce este, adică o substanță, dând formă (informo) materiei aflate în potenta. Din acest motiv, daca dispare formă substanțială, atunci dispare și lucrul ca atare, pe când formele accidentale sunt cele care dau formă doar substanțelor deja formate, motiv pentru care integritatea substanțelor, deci a lucrurilor ca atare, nu depinde de existență sau non-existenta acestui tip de forme. Traducând în limbaj metafizic ceea ce am spus mai sus, X este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mai sus, X este alcătuit, pe de o parte, din materie determinată (materia signata), materie aflată sub dimensiuni determinate, adică exact aceste oase și aceasta carne, si, pe de altă parte, din formă substanțială, adică sufletul rațional, și din forme accidentale, cum sunt, de exemplu, capacitatea lui X de a cânta la violoncel sau aceea de a dansa balet. Dincolo de materia determinată și de materia în potenta, materia care nu a primit nici o formă substanțială și care, din acest motiv, este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Când materia este actualizată, adică atunci când trece de la starea de potenta pură la cea de act prin dobândirea formei substanțiale, spunem că substanță astfel născută există ca atare, iar atunci când această substanță primește formă (informo) sau este actualizată de forme accidentale, spunem că devine într-un fel sau altul îl face pe X, ca în exemplul sus-menționat, să aibă ureche muzicală sau să fie afon. Din cele spuse până acum se poate deduce că între materie (fie ea pură, determinată sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pe X, ca în exemplul sus-menționat, să aibă ureche muzicală sau să fie afon. Din cele spuse până acum se poate deduce că între materie (fie ea pură, determinată sau comună) și cele două tipuri de for me, substanțiale și accidentale, se instaurează mai multe relații: fără formă, materia nu există decât că posibilitate, la un nivel pur conceptual; materia determinată este cea care individualizează și limitează formă; individualizează formă prin aceea că materia determinată, adică aceste oase și aceasta carne
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
care stipula că un cunoscător se deosebește de un non-cunoscator prin aceea că deține, pe lângă formă să, si o altă formă. Ce formă este aceasta pe care un cunoscător o poate avea pe langă forma lui? Una substanțială, sau una accidentala? Și cum anume poate fi înțeleasă expresia „a avea pe langă“? Voi apela la un caz concret. Am în fața ochilor o coală albă de hârtie. La început aceasta este goală, are doar materia să determinată și forma ei substanțială, dar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în cel al gustului, căci în momentul în care mâna atinge ceva cald se încălzește și limba se umezește prin umezeală celor gustate. În organul olfactiv sau cel auditiv nu are loc o schimbare naturală în percepere decât în mod accidental. Văzul, care nu este schimbat natural nici în organ, nici în obiect, este cel mai spiritual și perfect simt dintre toate simțurile și cel mai universal. După acesta urmează auzul și apoi mirosul, care au schimbări naturale în obiect. Iar
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
per se cunos cut prin alt simt, anume prin gust. Obiectul simțit per accidens 39 poartă această denumire toc mai pentru că nu este perceput per se sau în mod esențial de către un anumit simt extern, ci este perceput în mod accidental de către o putere, atunci când o altă putere își percepe obiectul propriu. Exemplul utilizat de Toma din Aquino în Sentenția libri De anima recurge la Socrate și la Diarus; nu simțurile noastre externe sunt afectate în mod direct de vreunul dintre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit per accidens
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
mi tent cu percepția senzorială: șed statim quod ad occursum rei sensatae apprehenditur intellectu (Sentenția libri De anima, lib. 2, l. 13, n. 14). Din cele spuse până acum despre obiectele simțurilor externe, putem distinge între obiecte esențiale și obiecte accidentale ale senzației. În clasa obiectelor esențiale sunt incluse sensibilele per se, cele care se adresează în mod direct unui anumit simt extern, si sensibilele comune, care pot fi percepute de mai multe simțuri externe, pe când clasa obiectelor accidentale conține entități
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și obiecte accidentale ale senzației. În clasa obiectelor esențiale sunt incluse sensibilele per se, cele care se adresează în mod direct unui anumit simt extern, si sensibilele comune, care pot fi percepute de mai multe simțuri externe, pe când clasa obiectelor accidentale conține entități de felul caselor, indivizilor, copa cilor, prăjiturilor, vietăților etc. Schematizând diversele tipuri de obiecte sensibile perceptibile senzorial, obținem următoarea diagramă: În raport cu diagramă și cu modul în care am optat să reprezint obiectele simțurilor externe, se cer a fi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sens propriu, ci prin calitățile sensibile (sensibilia communia non movent sensum primo et per se, șed ratione sensibilis qualitatis). Robert Pasnau, în Thomas Aquinas on Human Nature, prezintă o diagramă similară cu aceasta, în care, însă, optează pentru sensibilia esențiale accidentale per se comune o relație de coordonare între cele două tipuri de sensibile esențiale, sensibilele per se și cele comune, ceea ce este cel pu țin ciudat, de vreme ce chiar el spune că sensibilele per se sunt percepute în primul rând pentru că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]