220,173 matches
-
Lebensraum de Israel Horowitz, în regia Alexandrei Badea. Merită să mergeți la Casandra și să vedeți pe ce pariază acești tineri aflați chiar la început de drum. Este tentant să-i observați, să-i urmăriți de-a lungul timpului de acum încolo, să simțiți unde se află cartea cîștigătoare și să vedeți dacă timpul, hazardul, tenacitatea și răbdarea lor, pasiunea și credința cu care își vor face sau nu profesiunea vă vor confirma sau nu intuiția. Geanina Cărbunariu a debutat promițător
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
măreție asupra noastră, a tuturor, să cinstim memoria lui Gheorghiu-Dej și compania. Astăzi monumentul există. Gol și la propriu, și la figurat. Stă ca o relicvă care tulbură armonia și normalitatea unei societăți. Întîmplător, cînd mi-am înmormîntat un unchi acum doi ani în cimitirul Bellu militar, am descoperit că Dej a fost mutat cînd și de cine, habar n-am acolo. Istoria trebuie cunoscută așa cum a fost. În consecință, copilul meu a devenit un ghid extraordinar. Nostim și bine informat
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
folcloric românesc, prezentată în afara concursului au beneficiat de burse din partea Uniunii Compozitorilor. De asemenea, de o interpretare exemplară a ansamblului Profil, dirijat de Tiberiu Soare. Ideea creării acestui ansamblu exista în germene de ceva vreme și s-a putut concretiza acum datorită unui generos proiect destinat tinerilor compozitori români, susținut de Fundația Ernst von Siemens din München, prin Goethe-Institut din București, începând cu anul 2003. Acest prim concert al ansamblului Profil prezintă o posibilă variantă a sa, aceea de șapte instrumente
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
s-au urat Sărbători Fericite, pe fondul unei mari mulțimi de catolici ascultîndu-l pe Papă. Ca și cum catolicii ar mai fi sărbătorit o dată Paștile, de dragul nostru, al ortodocșilor. La Știrile de dinainte, Dana Războiu și-a încheiat programul cu vorbele: Și acum, dragi telespectatori, trebuie să mergeți să luați lumină. Aceia care nu se pot deplasa, să urmărească pe TVR1 transmiterea slujbei de la Patriarhie". Dacă ar fi fost o recomandare, am fi mulțumit frumos. Dar fiind o indicație prețioasă... *Primarul Clujului a
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
Fanfan la Tulipe îi datorează mult celebrului Luc Besson (coproducător și coscenarist), al cărui fler în materie de succes de public se va mai confirma, probabil, încă o dată. În rolurile jucate pe vremuri de Gerard Philipe și Gina Lollobrigida evoluează acum Vincent Perez și Penelope Cruz. Ediția a 56-a a festivalului se va plasa sub semnul lui Federico Fellini (10 ani de la dispariție). Festivalul îi va dedica lui Fellini afișul oficial, și va include în program o retrospectivă integrală a
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
va fi completat de mai multe filme documentare despre Fellini pe platou; iar Nicola Piovani, ultimul compozitor care a lucrat cu Fellini, îl va evoca pe maestru într-o Lecție de muzică, prima de acest gen organizată la Cannes (pînă acum au fost doar Lecții de cinema, susținute de regizori prestigioși). Muzica filmelor lui Fellini de la Nino Rota la Nicola Piovani va îmbrăca sonor ediția, de la Palatul festivalului pînă la Cinematograful de pe plajă (unde, pe un ecran uriaș, plantat în mare
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
mergi la Cannes", a fost de părere, mai în glumă mai în serios, Nicolae Manolescu, în ședința de redacție. Într-adevăr, nu e unul dintre cele mai impresionante jurii ale Cannes-ului. Pe de altă parte, s-au văzut pînă acum și ediții proaste cu jurii bune, și invers, ediții bune cu jurii proaste. Rămîne de văzut Pînă atunci, invitații la festival au fost anunțați că, dată fiind conjunctura internațională, s-au întărit măsurile de securitate, toate intrările Palatului vor fi
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
să îmbogățească informația dicționarului, și e foarte probabil că multe dintre ele chiar vor fi luate în considerație pentru o altă ediție, așa cum va trebui să apară la cîțiva ani o dată. Se cuvine de aceea să se discute încă de acum eventualele propuneri și să se corecteze posibile scăpări, să se semnaleze arhive și colecții particulare încă necunoscute. Conștient de futilitatea unui asemenea exercițiu, îmi îngădui chiar eu cîteva observații, de pildă: dacă au fost incluși aici scriitorii din Israel care
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
pentru că sînt de obicei anonimi - să nu ne încarce memoria." Uimește acest adînc exercițiu de admirație la ateul Nadeau, cel care păstrează pînă și în anii în care scrie cartea aceasta nostalgia troțkismului din tinerețe, perioadă pe care o privește acum, după ce mai întîi a regretat-o, cu indulgență: „Cînd tocmai ai împlinit douăzeci de ani, cum să nu devii troțkist?". Uimește iarăși venerația sa față de oameni care au uitat că-i datorează ceva. Nu sînt puțini aceștia și printre ei
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum pe scenă, în chip de peronaj privilegiat. I s-a reproșat lui Nadeau lipsa de stil. Nadeau recunoaște „Sunt obișnuit să scriu: sute, mii de articole, cîteva opere întîmplătoare. Aici e buba: sînt jurnalist, nu scriitor cu adevărat." Cititorul cărții
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
Noi păstrăm secretul. Aroma cărților interzise Sub acest titlu, în DILEMA nr. 526, dl Andrei Codrescu publică hebdomadara d-sale Scrisoare din New Orleans: "Anul 2003 va fi pomenit în N.O. pentru multe, dar cel mai interesant lucru pînă acum este decizia municipalității de a interzice vînzarea cărților pe stradă. Poți să cumperi, cu totul legal, lame de ras, mărgele, tatuaje temporare și cîrnați. Ilegal, poți să cumperi orice, inclusiv droguri, trupuri și arme și, bănuiesc, chiar și cărți [...] Care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. Însă dincolo de această latură expresionist-lirică, pictorul inventariază, cu o putere de sinteză excepțională, toate direcțiile care se manifestă acum pe piața simbolică a artei românești. Dar această inventariere nu este nici pastișă, nici replică, nici parodiere și nici supunere involuntară față de un model preexistent, ci o modalitate, pe jumătate ludică și polemică, pe jumătate implicată și gravă, de a
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
nici nu-l cunosc. Știu și asta: că din păcate, nu poți scrie despre o operă, sau chiar despre o subproducție, fără să atingi omul direct în inimă. Ce să fac atunci? Să renunț cum am făcut-o mereu până acum? Desigur nu. Pentru respectul pe care îl port artei în general, artei românești în special, unui public românesc de bună credință dar naiv, trebuie în sfârșit să vorbesc pentru că de astă dată, povestea este prea gogonată. La limită, aproape că
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
pentru opțiunile, pentru părerile lor neconforme cu ale sale (v. și volumul Stricte amintiri literare, din 2001). Dă uneori și probe de inconsecvență, se contrazice. Pe Paul Goma când l-a dezavuat, când l-a elogiat, cam pentru aceleași lucruri. Acum în urmă a cerut ca Goma să fie invitat oficial în țară, să i se dea o locuință și o revistă. Cine să-i dea și de unde? În dictatură se putea, dar... Altă inconsecvență a lui N. Breban: după ce i-
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
să i se dea o locuință și o revistă. Cine să-i dea și de unde? În dictatură se putea, dar... Altă inconsecvență a lui N. Breban: după ce i-a împuns cu săgețile ironiei pe scriitorii implicați în politică, după 1990, acum el însuși s-a implicat, militând pentru reconstruirea dreptei. Cam neconvins, ce e drept. Am aflat totuși din ziare că face parte din conducerea unei fracțiuni țărăniste disidente. Ciudată mișcare A mai fost și "războiul" cu critica literară pe care
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
am avut, citind romanul, același sentiment, chiar dacă și pe mine m-au nemulțumit repetările, discursivitatea, rarefierea substanței epice, resimțită pe alocuri. Sunt păcate în care Breban cădea și mai înainte, dar se răscumpăra de fiecare dată, cum o face și acum, prin forța de a-și proiecta cititorul într-un univers propriu, inconfundabil. Prin mizele mari tematice puse în joc. Prin capacitatea de a însufleți personaje. Breban este, după Marin Preda, am mai spus-o, creatorul cel mai puternic de personaje
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
puternic de personaje din proza noastră postbelică. Să amintim că Voința de putere este a doua piesă din ciclul de romane inaugurat cu Ziua și noaptea, în 1998. Vor urma și altele, după cum prozatorul a anunțat, configurându-se astfel, de pe acum, o reprezentare a lumii românești post-decembriste cu dimensiuni de frescă. Dacă în Ziua și noaptea tabloul vieții concrete din anii '94-'95 era încă vag conturat, altfel arată acest tablou în Voința de putere. Despre aceeași perioadă este vorba și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
în Ziua și noaptea tabloul vieții concrete din anii '94-'95 era încă vag conturat, altfel arată acest tablou în Voința de putere. Despre aceeași perioadă este vorba și despre aceeași ambianță a Clujului post-decembrist, dar acea viață concretă pătrunde acum în roman în mai mare măsură, cu formele și ritmurile ei, răsfrângând noile procese și noul climat social. Este o vreme a "carierelor fulgerătoare", a marilor averi făcute rapid, a "numelor noi ce urcă furtunos pe «cerul public»". Pus pe
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și ticurile sale verbale și chiar indiferența, ce-i este proprie, față de exprimarea sută la sută corectă. Am dat altă dată exemple, nu mai dau și acum. Să ne întoarcem însă la voința de putere. Ce ar putea fi? Încerc să rezum ce susțin în această privință eroii romanului și nu odată autorul, în desele lor intervenții explicative și speculative, în care fac din abundență trimiteri la
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
cu îndrăzneală. Astfel devine Dumitrașcu un om de mare suprafață, vedetă politică a Clujului și a Transilvaniei, părăsind, în foiletoanele din "Ardealul" și în cuvântările ținute la întruniri, linia de echilibru pe care o urmase cândva, înclinând tot mai mult acum să dea satisfacție "fundamentalismului ardelenesc", aducător de succese sigure. Îi contrariază prin aceasta pe Mariuțan, pe Rodica Filipescu și pe ceilalți colegi de la ziar care optaseră, ca și el mai demult, pentru linia moderată, rațională. A vorbi în legătură cu el de
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
generos. Oricum, mie mi se pare că v-a tratat poezia cu onoare și seriozitate, apropiindu-vă atunci de doi mari poeți, fiecare unic, fiecare greu de imitat. Reacția disproporționat autodistructivă în fața unui, la urma urmei, compliment colegial, mă îndreptățește acum să cred că nu știați ce faceți. "Și eu am dat cu piciorul unei șanse" mărturisiți, la o distanță în timp de 12 ani. "Bijuteriile de versificație, cumva între Ion Barbu și Tudor George" vă spusese redactorul, înfuriindu-vă la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
ghintuite, cu tablourile și clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se pusese o pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
întunecate de catifea de la Împăratul Romanilor, când în piața orașului unde îmi prezentase, ca pe o veche cunoștință a sa, statuia lui Nepomuk, sfântul cu limba tăiată și ținută în mână - vechi frânturi pierdute, uitate, lăsate în urmă și, iată acum regăsite, din acea lungă poveste a vieții ei, pe care nu mă mai săturam să o ascult. Pentru copilul de lângă ea, farmecul acelor locuri și lucruri, ce avea să i le facă de neuitat, izvora, dimpotrivă, tocmai din noutatea lor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de tort ce mi se punea în față, potpuriul din Freischütz. Se întâmpla ceva tainic ce depășea pentru mine misterul vânătorilor din Pădurea germană. Dacă nu cumva, ceea ce se petrecea făcea parte chiar din basmele acelei păduri. Căci - o spun acum când au trecut atâtea mii de seri de la acelea trăite alături de bunica mea nemțoaică, într-o vară a copilăriei - iată ce îmi era dat să văd la un moment dat, în timp ce alămurile și arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
al unchiului meu dentist. Dar nici scaunul acesta de tortură, cu manetele sale metalice, nici siringa ori celelalte instrumente pe care medicul le avea pregătite pe o tăviță nu mă înspăimântau cât vorbele sale. Cu câteva clipe în urmă anunțase: "Acum îți întorc pleoapa pe dos, dar n-ai să simți nimic". Într-adevăr, n-am simțit decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să-ți scot șaloziomul", ținea el să mă avertizeze, și auzeam
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]