6,508 matches
-
marginea șanțului și-și prinse tâmplele În palme. „Ia uite, frățioare”, Își șopti În gând, „Îl Înjunghiai numai pe prostu’ ăla de Odraslă. Și mâine trebuie să plec și la Război...” A doua zi, cele două tabere aveau să se adăpostească În tranșee. Pe urmă va Începe bătălia cu Înjurături și măscări strigate dintr-o parte În alta. Înainte să se Încaiere cu ciomegele, le va arăta cum merge praștia cea mare și, ochind undeva, În câmp, ca să nu rănească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Monstrulică, Încerca să caute, În așteptarea trenului ce avea să-l ducă Într-un oraș Îndepărtat ca să-și vadă prietenii, locul În care zăcuse trupul mutilat al vânzătorului ambulant și stâlpul de metal, cu nituri groase, lângă care se adăpostise bunica sa vitregă ce tânjea, pe atunci, de dorul primului ei soț, dat dispărut pe frontul de Răsărit, de unde nu se mai Întorsese. Acea bunică a lui Ectoraș se resemnase după câțiva ani de așteptare și se dusese, nebănuind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și soția sa sosiți la Tecuci în toamna anului 1916 , într‐un chervan cu 4 boi n.n.), le‐ au pregătit paturile pentru culcare. Poetul s‐ a opus, le‐a explicat că era hotărât să doarmă în chervan pentru că acolo avea adăpostită în el o avere neprețuită. Nu bani, ci tablourile lui Grigorescu.” G.G.Ursu, Tecuciul literar, Bârlad, 1943 MAMA Cu acul ne‐a crescut biata mama. și o dată n‐ am auzit‐o plângându‐ se, ori blestemând, ori spunând vreo vorbă rea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spiritul Anului Nou. Seara aceea însemna a cincisprezecea zi din Luna Întâi. Tatăl lui Shojumaru nu era în tabără. În pofida frigului, stătea pe un taburet de campanie care fusese plasat pe creasta unei coline, departe de cazărmile improvizate. Nu era adăpostit de vânt, iar acesta îi tăia carnea și aproape îi îngheța sângele în vene. Dar Kanbei privea concentrat spre întinderea întunecată, de parcă ar fi fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu sunt. Când Shojumaru veni lângă el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmă, ultima ofensivă în direcția asta. Grupul mai număra acum doar nouăzeci și unu de oameni - cei patruzeci și unu de samurai rămași cu Katsuyori și fiul său, soția lui Katsuyori și doamnele ei din suită. În zilele precedente, se adăpostiseră într-un loc numit Hirayashiki și chiar duraseră un fel de palisadă. Dar, când auziră vestea, cu toții știură că le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi se adăposti într-o colibă, privind norii melancolici ai anotimpului ploios. Nu părea prea vesel. Privi în jur și chemă un vasal. — Toranosuke, e sunetul ploii sau al pașilor cuiva? Du-te să vezi ce este. Toranosuke ieși, dar se întoarse imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?" 14. Atunci toți copacii au zis spinului: Vino tu și împărățește peste noi." 15. Și spinul a răspuns copacilor: Dacă în adevăr vreți să mă ungeți ca împărat al vostru, veniți și adăpostiți-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin și să mistuie cedrii Libanului." 16. Acum, oare cu adevărat și cu toată curăția ați lucrat voi, făcînd împărat pe Abimelec? Ați arătat voi bunăvoință față de Ierubaal și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
piatră cu una din marmură. XI. Colecția muzeală din palatul lui Duca Vodă Mănăstirea Cetățuia, ctitoria lui Gheorghe Duca a fost restaurată ultima oară între anii 1964-1972. Fostul palat voievodal a fost reamenajat ultima oară în anul 2006. Acest palat adăpostește în prezent o bogată colecție de obiecte bisericești care sunt expuse în cele cinci săli. Mobilierul este nou și expunerea s-au făcut după normele muzeologiei. În încăperile palatului sunt expuse lucrări aparținând mai multor genuri de artă bisericească: broderii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ales acest loc ridicând în jurul mănăstirii ziduri puternice de apărare, capabile să reziste unui atac armat. În anul 1670 mănăstirea a fost închinată Patriarhiei de Ierusalim sub a cărei administrație a rămas până în anul 1863. În vremuri grele mănăstirea a adăpostit și a salvat viața voievozilor: Constantin Cantemir, Dimitrie Cantemir și Constantin Mihail Racoviță, precum și a Mitropolitului Dosoftei. În anul 1758 o parte a ieșenilor au scăpat de furia tătarilor refugiindu-se aici, în timp ce orașul Iași era jefuit și distrus. Dar
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
curată spun că: „Dăm pe tot anul la monastire Sfîntului Spiridon pentru aceste doî ceti de țigani dajdiia lor cîte 100 lei nestrămutat”. M-aș fi mirat să fie altfel, părinte, pentru că una-i să ai grija țiganilor: să-i adăpostești, să-i hrănești și apoi să-i pui la treabă și alta-i să primești bănuții - și nu-i te miri ce - de-a gata! Crâșma-i altceva!... Asta mă duce cu gândul la o afacere făcută de o altă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dugheană mai arătoasă și îmi închipui că este a turcului. De fapt nici nu era nevoie de închipuire, pentru că l-am și zărit pe stăpân: un turc între două vârste, puțintel la trup, scufundat în niște șalvari cam mari și adăpostit sub un fes roșu la fel de nepotrivit pentru statura lui, care ne întâmpină zâmbind cu toată fața lui spânatecă. Cu un gest de mare respect, se înclină adânc ducând, mâna dreaptă la inimă. Bine estem venit sfințiia ta la bietul Alî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acesta s-a făcut mare și puternic, vîrful lui se înalță pînă la ceruri, și se vedea de la marginile întregului pămînt. 12. Frunza lui era frumoasă, și avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toți; fiarele cîmpului se adăposteau sub umbra lui, păsările cerului își făceau cuibul în ramurile lui și orice făptură vie se hrănea din el. 13. În vedeniile care-mi treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, și iată că s-a coborît din ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
se înălța vîrful pînă la ceruri și se vedea de la toate capetele pămîntului; 21. copacul acesta, a cărui frunză era așa de frumoasă și care avea roade atît de multe și în care era hrană pentru toți, sub care se adăposteau fiarele cîmpului, și în ramurile căruia își făceau cuibul păsările cerului, 22. ești tu împărate, care ai ajuns mare și puternic, a cărui mărime a crescut și s-a înălțat pînă la ceruri, și a cărui stăpînire se întinde pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a mă lua de braț. Dă-mi brațul, a spus el adăpostindu-mi cotul în căușul brațului lui. OK! Acum putem s-o luăm din loc! — S-o luăm din loc, am zis și eu, încercând să mă prefac, printr-o veselie excesivă, că atingerea aceea nu mă tulbura câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parc. Lumina era rece, iar obiectele de artă simbolizau falicul - în majoritate, reprezentau zgârie-nori care se înfigeau în cerul New York-ului. Se renunțase la rafturile de cărți, în favoarea unor vitrine cu spoturi. Cutia de sticlă cea mai apropiată de mine adăpostea prima ediție, deținută de Vivian, a cărții Prințul, iar vitrina aflată de cealaltă parte a canapelei găzduia prima ediție din Curva Fericită. Puteai înțelege multe despre șefa mea, judecând după cele două cărți la care ținea cel mai mult. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
jelui extrem de patetic „Iute coboară umbra înserării”. în momentul în care ajunseră la „Am nevoie ceas de ceas de prezența Ta”, părintele St John Froude își formase o părere complet opusă. Ieși din încăpere, clătinându-se pe picioare, și se adăposti în biroul său. în spatele lui, Eva Wilt, care își îmbrățișă noul ei rol cu tot entuziasmul de care era în stare, așa cum se dedicase și trambulinei elastice, olăritului sau lecțiilor de judo, ceru să știe unde îi era morții biruința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ridul de lângă sprânceană? asta vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Orașul Interzis. Voi ocupa o reședință numită Grădina Recoltei. Am păstrat pentru tine Grădina Nemișcării. 13 Am cucerit China și ne-am mutat în Orașul Interzis. Este un oraș în oraș, un parc vast, înconjurat de ziduri înalte și care adăpostește birourile guvernamentale și un număr de palate splendide. Palatul nostru a fost proiectat în dinastia Ming, construit în 1368 și finalizat în 1644. Are acoperiș cu plăci aurite, coloane groase din lemn și ziduri înalte din piatră de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi vor tăia capul și îi vor confisca imediat toată averea. Ienicerii încă nu au uitat reformele pe care el a încercat să le pună în aplicare acolo și încă nu l-au iertat că le-a scăpat fugind și adăpostindu-se în țara Românească. Ledoulx o privea cu gura căscată. Nu înțelegea nimic. ― Atunci... Atunci de ce a mai cheltuit el atâția bani, de ce a făcut atâtea eforturi ca să grăbească semnarea tratatului? Femeia zâmbi clipind de câteva ori, ca să-și ascundă unda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
papa...); a poruncit părăsirea vechii vetre a satului și așezarea sufletelor În imediata apropiere a Curții (În meree reconstrucție - c-așa-i Rusul: el nu construiește nimic, În schimb reconstruiește); dar nu În case - În case, la suprafața pământului, se adăposteau numai aborigenii, sufletele trebuiau să locuiască, după legea rusească, În bordeie (de aici vorba: câte obiceie /rusești/, atâtea bordeie...). A treia a fost și ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la ei. Mătușa Domnica s-a Întors din Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
drum de mormântul Sfântului Omar Ibrahim, așa că m-am cățărat pe una din ele, încercând sa zăresc vreo așezare omenească unde să cer găzduire; dar cum n-am văzut nici una, am hotărât să mă opresc acolo și să petrec noaptea adăpostindu-mă de vânt. Foarte sus pe cer trebuie să fi fost luna - dacă, spre nenorocirea mea, Alah n-ar fi vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oazei. — N-or fi mai morți decât ăștia... Și dacă ar fi găsit-o, ar fi fost bogați pentru totdeauna... Dar „pământul pustiu“ nu iartă. Nu e apă, nici vegetație ca să pască animalul tău, nici umbră la care să te adăpostești, nici vreun reper ca să te poți orienta. E iadul! Știu, îi dădu dreptate targuí-ul. Am fost acolo de două ori... — Ai fost pe „pământurile pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
parul ce slujise de băț drapelului, și se îndoi că avea să reușească să ajungă la marginea acelei sebhka fără să facă o insolație. La rândul lui, înfipse în sarea dură takuba și pușca, își făcu un acoperiș și se adăposti sub el, dispus să aștepte răbdător să treacă cele mai grele ceasuri ale zilei... N-a dormit, privind fix spre locul unde vehiculele lansau spre soare sclipiri metalice, observând cum, de la un minut la altul, pâcla se făcea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]