3,053 matches
-
ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș de primăvară, verdele plopilor care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie fața vine de la ea și îi aduce efluviile sale, dorința sa arzătoare, parfumul său, ceva din căldura ei; întredeschide gura pentru ca s-o aspire mai bine. "Ceva îmi va aduce de la ea și în acest ceva o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
parcă învăluit de sunete magice, care au ca punct de plecare muzica folclorică românească. Aceste sunete par a avea o viață proprie. Pentru Violeta Dinescu, ele există deja în conștiința noastră. Compozitorul trebuie doar să le insufle viață “printr-o adiere de vânt”. Într-un interviu cu Maria Houben, compozitoarea spune că “dorește să dea fiecărui om propria cheie, care să-l conducă în grădina care-i aparține” (“Klänge sind wie Lebewesen”, “ Sunetele sunt ca niște ființe”, în “Violeta Dinescu”, ed.
Cheia visurilor? ? CD cu lucr?ri ale Violetei Dinescu by Ana SZIL?GYI () [Corola-journal/Journalistic/83126_a_84451]
-
roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de „chei dostoievskiene”, despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea foțelor malefice - „adierea altor lumi”, cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovski descoperă „paralele contrastive” în tema dragostei, în „comportamentismul” lui Preda față de „realismul” lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
transformări, metoda separării efectelor. (Curentă în științele pozitive.) Pe scurt, experimentul se rezumă la studierea câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul e similar cu cel telefonului fără fir. Semnalul e
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
Pe scurt, experimentul se rezumă la studierea câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul e similar cu cel telefonului fără fir. Semnalul e trecut prin atâtea filtre câte sunt necesare pentru ca
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
lui. Merseră în ceață, ghidați de linia galbenă dintre ei. — îmi vine să cînt, zise Lanark. Știi vreun marș? — Nu. Rucsacul ăsta mă lovește în spate și am mîinile înghețate. Lanark încercă să zărească ceva prin albeața groasă și amușină adierea. Peisajul era invizibil, dar mirosea a mare și auzea valuri în depărtare. Drumul părea să pornească în pantă abruptă, pentru că îi venea greu să meargă repede, așa că fu surprins cînd o văzu pe Rima dispărînd în ceață, la cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
petalele damnate la beznă și uitare ale florilor de mină. Stăteau în șezlonguri de bambus, pe balconul de fier înflorit, privind distrate cum pe oglinda cerului New Orleansul se reflectă în chipul unui înger cu aripi stufoase, destrămate la fiecare adiere de vânt. Sclavul Cedric (oh, desigur era un joc, Cedric era doar vărul Ceciliei și cânta din wash-board la "Monsu", dar îi plăcea, în astfel de după-amieze, să-mbrace livreaua și să-și servească umil verișoara și strămătușa, aducând astfel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa stăteau lucrurile, de ce îl lăsau încă în viață? Ceea ce urma să se întâmple - simțea asta cu groază - avea să-i hotărască soarta. Era o zi posomorâtă, cu nori ca de cerneală, grei de ploaie, ce traversau cerul cu încetineală. Adieri slabe de vânt umed veneau din când în când, făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al vreunei ciori. Burgunzii se ascunseseră în pădurile ce îmbrăcau versanții văii, iar după număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înapoi și în acel moment întâlni privirea Fredianei. Era palidă, încordată, încercarea prin care trecea era cu siguranță foarte grea, însă nu avea lacrimi în ochi. Nu se mișcase din jilțul său, dar îl fixa cu o privire vie. O adiere îi mângâie vălul, în vreme ce răspundea, aplecând ușor capul, la semnul său de respect. Trecură doar câteva clipe până le salută și pe celelalte femei. Griselde, cu spontaneitatea celor cincisprezece ani pe care îi împlinise, dădu să se ridice ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tulburi. Nordul Europei este din nou în flăcări. Așteptăm și înțelegem că va veni și peste noi pârjolul, totuși omul, atâta timp cât nu este atins direct de nenorocirile semenilor, rămâne un animal fără grijă, petrecăreț. La noi, încep să se simtă adierile uraganului ce bântuia în Nord. În viața politică a țării o agitație neobișnuită. Mă abțin a face descrieri, dar cuvântul și violența în moravuri încep să-și arate colții. Liberali. țărăniști etc., toți se întreceau în a face rău țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dacă nu ești. Trebuie să conștientizezi nemulțumirile din viața ta, și să faci tot posibilul să le anihilezi. Dacă nu poți găsi o soluție optimă, poți găsi soluția “surogat” (alegând răul cel mai mic din mai multe PROBLEME DANSUL DISPERĂRII ADIEREA VÂNTULUI Ups! Uite că mi-am stâlcit fața de un stâlp, cu toate că am sperat ca acesta să își schimbe direcția. rele), deoarece întotdeauna va exista o soluție de rezolvare , numai că trebuie căutată și nu așteptată. Înseamnă să ai potențial
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
că ți-ai consumat “bateriile”, deoarece toate acestea sunt doar din partea ta pentru el. Urmează multe lacrimi care îți “crestează” sufletul, simți cum suferința, cu toata puterea ei, sălășluiește în tine. De orgoliu nu mai vorbim, acesta este doar o adiere a “văntului” năprasnic ce îți răscolește sufletul. Mai rămâne să leșini de “durere” sufletească și poți spune că a-i bătut filmul. Oscarul pentru “Cel mai bun film de dramă” este al tău și nu te bucuri, deoarece în acest
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
care va distrage atenția celorlalți. De aceea, este bine să învătați și glume. Nu se știe niciodată! Pe lângă faptul că creează o atmosferă “veselă”, acestea te pot scoate dintr-o situație penibilă, sau pot elimina o posibilă ceartă. VESTIMENTAȚIA ESTE “ADIEREA PERSONALITĂȚII” Nu puține sunt femeile care nu știu să se îmbrace. Nu mă refer la faptul că nu sunt în pas cu moda, ci pur și simplu fac alegeri vestimentare nepotrivite. Se îmbracă cu lucruri de vestimentație care le dezavantajează
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Ștefania Damache, clasa a V-a Școala Gimnazială „Ion Ghica” Tortoman județul Constanța profesor coordonator Prisecaru Violeta Este primăvară! Toată lumea a prins viață și acum totul are culoare. Mii de gâze și gândaci zboară fericiți purtați de adierea lină a vântului. Zumzetele harnicilor albinuțe răsună în tot satul. Copiii alergă fericiți și profită de vremea bună. Ursul se leagănă încetișor încă amețit din pricina hibernării. Milioane de flori multicolore așteaptă să fie admirate de oameni și toate ființele mari
ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Spiritul dezîncarnat se umplu de încredere în viitor și plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearșaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului erau înca închiși, dar pe fața lui se așternu o liniște divină. Doctorii răsuflară ușurați. Viața e o minune!’’ -și-au spus ei. Un pacient
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
așez pe scaun și gratulez cu un zâmbet fabulos plasatoarea, care se uită la mine și nu-i vine să creadă că m-a scăpat. De atunci mi-a rămas ideea că lumina trebuie să se stingă ușor, ca o adiere, ca o încercare șmecheroasă de om fără bani care vrea să păcălească o plasatoare mult prea îndatoritoare. Când a intrat în scenă Jean Louis Barrault, lumea a aplaudat mulțumită că îl vede, că există, că vrea să apară. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care se hrăneau din fața Înnegrită. Am Înghițit cu dificultate de câteva ori. Acoperindu-mi din nou nasul și gura, am făcut un pas Înainte ca să mă uit mai bine, suficient de aproape Încât să pot auzi foșnetul ușor, ca o adiere de vânt prin frunzele umede, pe care-l făceau sutele de guri minuscule. Din puținele mele cunoștințe de medicină legală știam că, la puțin timp după moarte, muștele nu numai că Își depun ouăle În părțile umede ale cadavrului, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Brandenburg, ne opriserăm la mine la apartament. Am auzit-o lăsând apa să curgă un pic și, când reveni, Îmi presă pe față un flanel rece. Așa cum stătea acolo, i-am simțit răsuflarea mângâindu-mi urechea și am respirat adânc adierea de parfum care o Înconjura. — Asta s-ar putea să-l ajute să nu se umfle, spuse ea. — Mersi. O falcă umflată, ca de marmotă, nu dă bine În meseria asta. Pe de altă parte, poate că o să se creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu apar privilegiații ierarhiilor, nici cei care vor să le inverseze, nici șefi, nici subalterni. Nici măcar obișnuitele conflicte Între părinți și copii, Între datorie și liberul arbitru, Între tradiție și Înnoire, mai nimic din ceea ce structurează dinamica unei cărți. Doar adierea delicată și tăioasă a unei trestii care gândește. Care simte, Înregistrează halucinant și pendulează fără răgaz, lent sau frenetic, În ritmul neregulat al vieții Înseși. Se Înțelege de ce micul volum de 100 de pagini nu se poate povesti. O epopee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
limba germană. Ne aflam cu un an Înainte de reforma Învățământului. Liceul «Bruckenthal», liceul de elită al sașilor din Transilvania, era cel mai vechi liceu din țară (560 de ani!), un centru al conservatorismului și Îngâmfării naționale - la cea mai ușoară adiere politică reacționam ca broasca-țestoasă, retrăgându-mă În carapace.” Consecința: „Cu inima arzând și bâlbâind marxist, m-am Înșirat În 1948 În brigăzile de muncă voluntară. În liceul confesional «Bruckenthal», timp de 560 de ani nu călcase picior de român! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
filmele lor. China se află sub invazie. Publicul s-a săturat de poveștile romanțioase din vechime și e pregătit pentru roluri din viața reală, care să fie o sursă de inspirație. Așteaptă, făcând cunoscut că e disponibilă, Noapte fără nici-o adiere de vânt. Aerul e umed. E îmbrăcată într-o rochie bleumarin și iese de la ora de chineză. E fericită. Cursanții, mai ales femeile care lucrează în fabricile de textile, au ajuns să aibă o relație apropiată cu ea. Au încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf. O fereastră e ușor întredeschisă. Perdeaua albă se mișcă în adierea vântului. A mai fost o singură dată în camera asta. Acum două luni. Pe biroul lui e o carte. Dintre paginile ei, iese ceva în afară. Scrisori. Nu-și poate stăpâni curiozitatea și decide să arunce o privire. Două scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
auzit descrieri foarte sugestive ale ei: o băbătâie cu chip ca de pasăre, înfășurată în păr ca paiele. Odată, în trecut, l-a testat pe soțul ei ca să vadă dacă mai erau rămășițe ale poveștii de dragoste cu Zi-zhen. O adiere ușoară de vânt care trece prin iarbă, a fost comentariul lui Mao. * Nu există nimeni cu care să poată sta de vorbă. Frustrată, apelează la Kang Sheng. Îl anunță că e un schimb. Îi promite să facă și ea același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]