3,791 matches
-
pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pasionează formele Tradiției”. Avea, Îmi spuse, o frumoasă bibliotecă de științe religioase la Milano, unde locuia de câțiva ani. „Veniți pe la mine când vă Întoarceți, am multe lucruri interesante, de la riturile afro-braziliene până la cultele lui Isis În Imperiul de Jos”. „Ador cultele lui Isis”, zise Amparo, căreia adesea, din orgoliu, Îi plăcea s-o facă pe grandomana. „Dumneavoastră știți totul despre cultele lui Isis, Îmi Închipui”. Agliè răspunse cu modestie. „Numai puținul pe care l-am văzut din ele”. Amparo Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
forțe?” am Întrebat-o. Mae-de-santo răspunse că erau forțe, desigur, apă, vânt, frunze, curcubeu. Dar cum să-i Împiedici pe oamenii simpli să-i vadă ca pe niște războinici, femei, sfinți din bisericile catolice? Dumneavoastră, spuse ea, nu tot așa adorați o putere cosmică sub forma atâtor fecioare? Important e să venerezi forța, Înfățișarea trebuie să fie potrivită cu posibilitățile de Înțelegere ale fiecăruia. Apoi ne invită să ieșim În grădina din spate pentru a vizita capelele, Înainte de Începerea ritului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde e, trebuie să iei mereu o hotărâre și să cauți punctul cel mai bun. Și totuși...” „Și totuși?” „Și totuși - doar nu mă iei În serios, nu-i așa, Casaubon? Nu, pot fi liniștit, suntem amândoi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au ori pene, ori coamă de cal”, zise Diotallevi. „Nu-i o dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dovadă”. „Pentru tine, dar nu și pentru el. El găsește adorări ale șarpelui În toate civilizațiile și deduce de aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
acum erau numai contraste violente de negru și alb, Împletitura era mai rară, iar titlurile sunau Ce n’est qu’un debut, Molotov, O sută de flori. Când mă Întorsesem la Milano Îl văzusem expunând Într-un cerc unde era adorat doctorul Wagner, eliminase negrurile, lucra pe structuri albe, unde contrastele erau date numai de reliefurile trasajului pe o hârtie Fabriano poroasă, În așa fel Încât tablourile, explica el, să reveleze profiluri diferite, În funcție de incidența luminii. Se intitulau Elogiul ambiguității, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
voia să creeze - poate că n-avea curajul s-o facă, poate era impotentă -, iar eu, În loc să mă unesc cu el, am vrut să fac lumea de una singură, nu rezistam, cred că era din exces de iubire, e-adevărat, ador tot acest univers plin de Încurcături. Așa zice Simone.” „Ce drăguț. Tuturor femeilor le spune așa?” „Nu, prostule, numai mie. Pentru că m-a Înțeles mai bine decât tine, el nu-ncearcă să mă reducă la imaginea lui, Înțelege că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noua Întrupare a Sophiei, a Ennoiei, este Marea Mamă a Lumii coborâtă printre noi ca să răscumpere lumea Întreagă, care are un suflet feminin. Și așa Postel o ia pe Joanna cu el, toți Îl consideră zărghit, dar el nimic, o adoră, vrea s-o elibereze din Închisoarea Îngerilor, și când ea moare, el rămâne să fixeze cu privirea soarele timp de o oră și stă multe zile fără să bea și să mănânce, locuit de Joanna, care nu mai este, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fabre d’Olivet. Era doar un funcționar la Ministerul de Interne, dar era ambițios. Nu l-am privit, desigur, cu ochi buni atunci când s-a căsătorit cu Marie-Victoire...”. Agliè nu rezistase. Trecuse la persoana Întâi. Evoca amintiri. „Cine era Marie-Victoire? Ador bârfele”, zise Belbo. „Marie-Victoire de Risnitch, o mare frumusețe pe când era În cercul intim al Împărătesei Eugenia. Dar când l-a Întâlnit pe Saint-Yves trecuse de cincizeci de ani. Iar el avea vreo treizeci. Mezalianță pentru ea, fără Îndoială. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e că lucrează stând drept și se odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
odihnește culcat. Și deci poziția verticală e viața, și e În raport cu soarele, iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți toți, dacă Însă adori un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți toți, dacă Însă adori un lucru orizontal Îl văd numai cei din primul rând, iar ceilalți Împing zicând și eu, și eu, și nu-i un spectacol de laudă pentru o ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți toți, dacă Însă adori un lucru orizontal Îl văd numai cei din primul rând, iar ceilalți Împing zicând și eu, și eu, și nu-i un spectacol de laudă pentru o ceremonie magică...” „Dar fluviile...” „Fluviile, nu pentru că sunt orizontale, ci pentru că e apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Florin Salam. (Nota autorului: pierzând multă viață pe mijloacele de transport în comun, Leo nu era întotdeauna la curent cu viața muzicală și culturală, în general, așa că nu avea de unde să știe că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat buletinul și a internat-o cu forța în sanatoriu. Doctorul spusese că ar fi prea riscant să o lase să dea greș iarăși. După asta a lucrat patru ani ca agent de asigurări la ADAS. Așa că Sabina nu-și adora mama, doar ținea la ea. La două zile m-am dus și eu după ea. De la început m-a impresionat negativ atmosfera din apartamentul lor. O mulțime de rude afumate, accent moldovenesc cât încăpea, mortul pe masa din sufragerie, enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e și tobă de carte. Știe nu știu câte limbi, scrie tratate de filozofie, chestii budiste. Stă în vila tatălui său dintr-un sat de lângă București, înconjurat de discipoli, cărți și computere. Ultima lui nevastă e o femeie din sat, care-l adoră și care i-a dăruit trei copii. Cel mai mic abia a făcut doi ani, deși Ladea e trecut de șaizeci. Un om nemaipomenit de vital care, chiar dacă a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un limbaj cifrat că „nu îi veniseră trandafirii roșii”. Imediat m-am gândit la cârnatul șterpelit de Zuza de pe masa lui tanti Cucu. Păi dacă te-au păcălit și pe tine cu crenvuști, fă reclamație la Protecția Consumatorului. Femeile adoră să îndrepte lumea, mai ales în punctele ei neesențiale. Uf, ce prost ești! Apoi, în șoaptă: nu mi-a venit ciclul, sunt însărcinată. Imposibil, doar te-am protejat! Și eu am zis la fel, dar uite că mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-mi place să merg pe jos de la Universitate la Romană, să mă frec de oameni. Uite-așa-mi place să mă frec - și ne arăta mișcarea de rotație a coatelor. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam în râs când mă dezbrăca, acum ajunsesem dependent de mișcările ei repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding. Îmi spunea că adoră sexul acvatic și, nu știu de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la baie. O vărsam în vasul de WC. Făceam cam două ture pe minut. Din sufragerie a ieșit și Octav. Părea să se bucure că în sfârșit trecusem la o activitate care nu mă plictisea în așa hal încât să adorm în timp ce vorbeam. - Pot să te ajut cu ceva? - Nu, nu, merci Octav, ești drăguț, i-am răspuns deplasându-mă fulgerător cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa, miercuri de la 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unde ești să mă cerți și să ai grijă de mine? În mine doar o melodie poate să vorbescă, dar lacrimile izbucnesc și aduce ura odată cu ea. Te rog, vino, și nu mă lasă să te urăsc. Vreau să te ador și să te ating, să te venerez numai pe tine. Unde ești când vreau asta? Încă sper să vii. Dar tot o melodie îmi mângâie inima fierbinte plină de ură și speranță. Stau singură și încerc să te aștept, dar
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
a trezit la timp. Au mânca-te-aș, Prințăso, fata noastră, v-am spus eu că ea este norocul nostru, o pupa Dedi. Dacă nu mă trezea, ne fura calu’! Tu nu dormeai, fato?o întreabă Rusalda. N-apucasem s-adorm. — Norocul nostru, exclamă bucuros ismail că nu i-a furat calul. Altădată, tot Prințesa a o bservat niște copii veniți din mahalaua orașului la marginea căruia se instalaseră ei, care se pregăteau să de foc grămezii de crengi ce le
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
răgușită, continuând operația de pictură facială, în vreme ce Titu, din pragul camerei lui, după ce deschisese ușa, își aruncă pălăria pe masă. Sunt singură. Jenică, sărăcuțul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai frică! Jenică nu-i gelos, cu toate că mă adoră... Își aduse aminte de pat, văzu niște adâncituri și se repezi să le netezească, murmurând cu o satisfacție plină de mîndrie: ― Uite ― așa-s bărbații de neastâmpărați... Parcă poți scăpa de insistențele lor? Titu se simți jenat și, ca să schimbe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]