11,001 matches
-
pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce În picioare dârdâind de frig pe niște mese improvizate, murdare ce numai la vederea lor ți se făcea lehamite...! În ce privește mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era necăjit, dezorientat, pe deasupra flămând: porția lui o oferea altora
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mustră conștiința...? Făcu o mică pauză, ridicând vocea. „Fi-ți fără grijă, acuzatorii mei de astăzi vor fi acuzatorii dumitale de mâine. În mod sigur. Rușine pentru instanța de fond, rușine pentru lucrătorii procuraturei ce ascultă de ordinile miliției, rușine adusă persoanei mele discreditându-mă În fața celor care mă cunosc...!” Lăcrimând, Întoarse din nou fața către auditoriu dar nu reuși nici de data aceasta să recunoscuă pe nimeni, Își fixă mai bine poziția picioarelor ce erau legate În lanțuri, căutând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcu o grimasă. „Imposibil domnule. Noi executăm un ordin, având dispoziții precise să aplicăm legea...!!” „Care lege...? Desigur „LEGEA JUNGLEI...!!” Invadatorul, ridică vocea. „Domnule Tony Pavone, Îți recomand să fi-i cuviincios, În caz contrar te pot aresta pentru calomnii aduse legilor În vigoare ale țării și desigur, insulta hainei militare. Deci, neapărat avem nevoie de martori, pentru a evita orice ulterioară reclamație...!” Tony Pavone cumpăni câteva momente, apoi Întrebă. „Pot da un telefon...?” „Ca la tine acasă...!” - se sclifoci un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luat cu vorba. Recunosc, cel mai fascinant personaj feminin al copilăriei mele a fost Șeherazada și simbolul ei: să oprești crima și răzbunarea cu povești atât de seducătoare, încât să mute orice putere rea din loc. Poate cândva, o bătrânică adusă puțin de spate, cu dioptriile foarte crescute, lipsită de grație, de elasticitate și de seducție, va alerga pe un căluț pe dealurile Sâncraiului. Și întregul ei trup și suflet vor surâde, purtând în ele realitatea acelei imagini de pe malul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trăiesc ce înseamnă o zonă devastată după un război, plină însă de restaurante multiculinare, cu mii de tineri care mișună fără rost pe străzi, flancați de miliții ONU, privind seara prin vitrinele restaurantelor ca fetița cu chibrituri cum mănâncă internaționalii aduși să facă un stat dintr-o comunitate suprarealistă. Pentru prima oară în viața mea am simțit cum țupăie testosteronul în atmosferă, în cel mai amenințător sens. Mai mult de jumătate din populația din Kosovo este alcătuită din tineri sub 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și cărora nu le spui niciodată minciuni, dimpotrivă, atunci când se poate... Totul cu prudență; e o știință a cărei valoare se află numai în asemenea împrejurări, iar eu, aici, în felul meu... Aud deodată poarta: domnul Pavel intră, are umerii aduși, până acum nu mi-am dat seama pentru că își controla ținuta, acum e un moment de neatenție, a îmbătrânit. Sunt opt ani de când locuiesc aici, îl văd aproape zi de zi, vorbim, râdem, ne întristăm, îl am în față mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, își rostogolea impresiile “încântătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decât reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, întâlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul întâmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decât ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă în subconștient - a reluării vieții, căci portul nu mai flutura zecile de pavilioane străine, marile firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avionul sovietic cu care se călătorea nu avea autorizație de survol. La rândul său, Hrușciov a încercat să justifice motivul neinformării aliaților, inclusiv a României, despre plasarea rachetelor sovietice în Caraibe, rachete depistate de S.U.A. Vădit surprinși de superficiala justificare adusă, Gheorghiu-Dej și I. Gh. Maurer și-au exprimat, într-o formă reținută, nemulțumirea. Ei au atras, însă, atenția că imprudența U.R.S.S. putea să-i atragă pe aliați și chiar omenirea într-o acțiune cu urmări imprevizibile. De atunci, prestigiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sunt respectate, opinia populației era alta; dar lucrurile au degenerat, ajungându-se (pentru scopuri politice egoiste, alteori dușmănoase) ca, exagerând lucrurile care erau cum nu trebuia, să fie denaturate, printr-o prezentare incorectă, trunchiată uneori, chiar prin minciuni sfruntate; daunele aduse României și nouă, ca români, au intrat în istorie și nu vor fi reparate multă vreme. Am însă un cult pentru adevăr (amicus Plato, sed magis amica veritas); îmi place rigoarea și mă străduiesc, cât pot, să fiu cât mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mutus consensus mutus disensus; în cazul unui tratat colectiv, regimul convențional poate înceta printr-o decizie majoritară a contractanților (art. 422 din Tratatul de la Versailles, art. 26 din Pactul Societății Națiunilor, art. 108 din Carta O.N.U. ș.a.). Limitările aduse acestui drept ipoteza în care tratatul constituie o normă de ius cogens, drepturile pe care le au statele terțe (pacta tertius nec prosunt), cazul tratatelor prin care se prevede un beneficiu general, ori al celor generale, nu funcționează atâta vreme cât, printr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
făcut, cum s-a dres - și-a găsit degrabă un tovarăș la carul lui rămas fără trăgători. Un român „din ceea parte a Moldovei“, din ținutul Neamțului ca și dânsul, târguise niște boi mari albi, cu coarnele lucii și frumos aduse. Din câteva cuvinte s-au înțeles; satele alăturea; unul are car, altul are boi, pornesc tovărășie la drum; își mai țin de urât și cu vorba; și la Tupilați, după ce-or trece apa, s-or opri acolo la crâșmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe castanii de la Carpați, boiuri unduioase de la Caucaz și destul de des domnișoare de pe coastele italiene și franceze. O raită de pirați berberi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții. Unii se atașaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
piramidă au sprijinit pari de lemn, pe toate cele patru laturi. Au pus apoi o împletitură și deasupra au pus iarbă... Așa, piramida a devenit o colină adevărată... Ceva nemaivăzut... Apoi au săpat în arenă un canal, iar cu nisipul adus i-au făcut malurile... Canalul o să fie umplut cu apă și e lat cât doi oameni. Pare adânc, dar apa abia dacă îți ajunge la piept. Și știi ce reprezintă canalul ăla? Râul Oglio... râul de la Bedriacum. — Bedriacum, orașul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere, cuișoare și piper. Unele variante conțin trandafiri sau alți îndulcitori și substanțe aromatice. Munera: jocuri de gladiatori destinate unui ritual colectiv; din etruscul munus, „ofrandă adusă zeilor“. Murus: linie de apărare formată din soldați aliniați unul lângă celălalt. Mutatio Ordinis: schimbarea ordinii (a primei linii) unei centurii în timpul luptei. Prin această schimbare, soldații pot să lupte câteva zeci de secunde și să treacă apoi în spatele centuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am fost obligat să privesc spectacolul degradant oferit de soția mea, care cerșea, îl implora pe Grimus s-o ia cu el. Misogin cum este, el a refuzat. M-am trezit că sunt mânios pe el pentru aceastăă această insultă adusă soției mele! închipuiește-și, prietene! Cât de jos am ajuns! Atunci închipuiește-ți și furia lui Liv când a luat-o, în locul ei pe femeia numită Prepelicarul. O alegere explicabilă. El voia o servitoare, nu o amantă. Axona cea îndrăgostită nebunește va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Educație Civică, Morală Creștină și Afirmare Patriotică al Sectorului (fosta tov. Spanțu de la U.T.C. - Textile pe Capitală) și primarul agramat, burtos și cu ochii țintă la tricolorul fâlfâind în vârful catargului plantat la capătul aleii cu toaletele ecologice aduse, special pentru eveniment, de firma patronată de cumnatul dinspre verișoara socrului primarului care tocmai își începe spiciul: „Căci moșii și strămoșii care au luptat, așadar care a avut tricolorul drept țintă și impuls deci și cinstirea pe care o aducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stradă. Îmi aduc vag aminte de don Federico, care a venit Însoțit de Merceditas și de profesorul don Anacleto. Mai ales mi-i amintesc pe Bea, care mă privea În tăcere În timp ce toți se prăpădeau În veselie și În mulțumiri aduse cerului, și pe tata, care dormise În scaunul acela nopți la rînd, rugîndu-se unui Dumnezeu În care nu credea. CÎnd doctorii au obligat Întreaga ceată să părăsească Încăperea și să mă lase, fără voia mea, să mă odihnesc, tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fire, vorbe și fapte cerute de aceasta după legile verosimilului și ale necesarului”<footnote Aristotel, Poetica, II, București, Editura Academiei, 1965, p. 55. footnote>. Valoarea estetică nu este condiționată de moralitatea personajului. Această idee este exemplificată de Caragiale prin elogiul adus lui Shakespeare pentru crearea personajului Falstaff: „iar ticălosul de Falstaff, că nu-i poți zice mai bine, secătura aceea e un monument nepieitor al minții omenești, nu doar că nu profesează tendințe generoase, ci fiindcă e copilul lui Shakespeare, care
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
În intensitate, inginerul Edward, sărind de la un subiect la altul, Începu să-i povestească tot felul de anecdote cu femei, care de care mai sucite, presărându-și povestioarele cu citate din Schopenhauer, Strindberg, Nietzsche, Bismark și alți vizionari. Tot povestind, aduse, printre altele, vorba și de contele Tolstoi, care, cică, fiind Întrebat de un reporter ce părere are despre natura feminină, ar fi răspuns că a meditat Îndelung la Întrebare și a ajuns la concluzia că atât timp cât va fi În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se vedeau zvârcolindu-se o ceată Întreagă de cizme soldățești, alături de niște pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar să scoată sticluța plată din buzunarul de la piept și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța lăuntrică, relevându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să mănânce. Toderiță a scris:’’Fript-ura laptedulce ciorbă de pește ardei mpluți plăcintă cu brânză’’. Bucătarul: Cum le gătesc, Măria Ta ? Amestecate? Punct-împărat: Amestecate, căci așa îi plac oaspetelui nostru. La invitația Împăratului, Toderiță se repede să guste din bucatele aduse, dar rămâne cu lingura în mâna . Toderiță aș vrea să știu ce bucate sunt astea? Punct-împărat: tocmai ce ai dorit. Numai că bucătarul le-a pus pe toate la un loc, amestecate la fel ca o compunere fără virgule. Autorul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sunt năzdrăvan! Împăratul: El a adus iepurașul alb Domniței! Marele Dregător: Aha!... Împăratul: Dar tu mi-ai adus bomboanele? Marele Dregător: (Îi dă un cornet cu bomboane) Sigur, Măria Ta... Împăratul: Acum iar o să stau cuminte pe tron fiindcă miai adus! Mi se topește sceptrul de plăcere când mănânc bomboane! Marele Dregător: (Scoate o hârtie și o pană și le prezintă împăratului) Și acum, Măria Ta, iscălește, te rog, aici! Împăratul: (cu gura plină) Nu vreau...nu-mi place să scriu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]