6,798 matches
-
deseori și preadeseori. Le-am dat pădure nemeșilor să-și facă palate, castele, conace, ca să ne spânzure vitejii nației de porțile lor, ca să facă temnițe și juguri pentru țăranii noștri prefăcuți în iobagi, să-i tragă pe roată, să-i agațe-n furci ori să-i ardă pe tron înroșit. • Le-am dat pădure-țepi turcilor, ca să-și vânture zdrențele oastei lui Hamza-Pașa, circa 40 000 de turcaleți înălțați în rang de Vlad Țepeș... • Le-am dat pădure tătarilor, căsăpiți cu ghioagele
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
Poeme > Meditație > CRITICILOR MEI Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CRITICILOR MEI ( după Eminescu) autor, Bertoni D Albert Multe frunze gălbenite Stau să cadă veștezirii Dar crezându-se-nverzite Se agață scai,gândirii E ușor a spune multe De nimic nu poți a scrie Dacă ai un strop de minte Înșira-vei pe hârtie Dar cand sufletul se-agită De tristețuri și necaz Iară teamă se arătă În inima și pe-
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
iubirii, nefiind vorba de stimularea aroganței personale, ci tocmai o reală apreciere a noastră înșine pe bază înserării valorilor universale de pace, de prietenie, de însăși dragostea cu tot ceea ce înseamnă ea în noi. Atașamentul de a ma prinde sau agăța de cineva pentru a-mi da acela tot nu-I altceva decât - egoism pur, prin care nu se iese din carapacea proprie, unde în permanență aflându-mă, nici eu nu mă pot cunoaște, ce-aș mai putea spune despre iubirea
DRAGOSTEA, POVESTE VECHE… de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369209_a_370538]
-
Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în cea mai fecundă ninsoare, în brațe mi-atârn felinare din stele, iluzii reci își înfing așteptările în pumnale, într-o cameră bej, branule de ger mi se-agață de sânge, înecându-se pe sub piele! Îmi spânzur umbra de tavanul unei zile de joi, cuvintele m-au părăsit la camera de gardă, îmi țin în palme un bandaj din câteva ploi, să-mi stingă dorul ăsta tăcut,care-ncepe
DELICT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369322_a_370651]
-
Mi-i dor să-mi dăruiești o floare, Inima-ți să-ntipărești pe-ale ei petale. Cântecul adâncului tău să-mi sune în timpan, Oh! Iubite, urmele tale pe suflet înca am. În ochii tăi vedeam speranță, cu-ndârjire m-agățam De-a ei scară. Spre Cer încet înaintam. Dar astăzi, oare ce-mi rămâne de facut? Mi-i frânta speranța, sufletul mi-i rupt. La nemurire iubirea ne ducea cu gândul, Ca-mpreună om rămâne de s-ar prăpădi pământul
MINCIUNA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369339_a_370668]
-
liliachiu artizanal, boem și rătăcit, încadrat eronat în ierarhia arborilor de elită din care izvorăsc scântei năucitoare. Îmi roteam zborul după suflul deșertului și scrijileam abanosul cu un fir de praf, să nu erodez cântecul de gardă al vulcanilor mereu agățat în umbletul stelelor prin lacuri înghețate în formă neobișnuită. Ce vină port eu că pe brațele nordului se întind sculpturi cu șerpi și baloane de săpun, imagine greu de surprins într-o zi obișnuită?! Și ... trebuie oare să pândesc ciutura
SALUTUL TRANDAFIRILOR SĂLBATICI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369409_a_370738]
-
Articolele Autorului În zăpada afânată ce se troienea în noapte. ne trânteam ușor pe spate, lasând a noastre amprente, pe jos înșirate. Ne distram privind apoi urmele-n zăpadă, ce păreau fantastici Yeti dansând tumultuos, ardent, într-o sarabandă. Ne agățam de câte o cracă scuturând zăpada, albi, din cap până-n picioare, îmi furai o sărutare și începea joaca. Alergai ca să mă prinzi, mijlocelul să-mi cuprinzi, te-mbrățișam îmbujorată și-ți dădeam și eu apoi, sărutarea înapoi. Ajungeam târziu acasă
NOAPTE DE IARNĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369411_a_370740]
-
Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un elixir Pân’ am ajuns s-am părul nins Înnobilatul trandafir În roua ca de diamant Rămâne-va doar suvenir Dintr-un periplu aberant. În prag de toamnă Agățate de vânt mai cântă-n surdină Strunele din ramuri. Prin frunze se-ndrugă Chemări adresate anilor lumină S-adune dorințe la ceasul de rugă Razele sărace punctează haotic Drumurile-ascunse spre soare-apune. Trunchiuri răzlețite, coloane-n stil gotic, Străjuiesc cărarea spre
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > O VIAȚĂ ALBASTRĂ... Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-a agățat de un gând și a plecat spre un tărâm forfecat de vânturile agonizante ale singurătății. Pledoaria sufletului ei s-a încheiat cu o lacrimă ștearsă cu spatele mânecii în grabă. Nimic din ceea ce se profila pe lângă umila-i ființă nu
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
lui jupan Tănasie și de care acesta zisese că-i va da zestre și-l va însura, când îi va veni vremea, cu o fată de seama lui. Ducând vacile la păscut sus pe deal, a dat de un om agățat cu un cap de funie de-o creacă, în marginea pădurii. Bietul copil, speriat, dă fuga în cârciuma lui jupân Tănasie și cei câțiva mușterii ce se găseau pe la mese, cu greu au înțeles despre ce este vorba. Când ajung
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
referitor la jertfa zidirii de sine în poezie - «firida unde Ana lui Manole / naște un copil cu aripi, închinându-l lui Dumnezeu» (Poezia, p. 12); se mai convinge că: „în fiecare dimineață iese din găoacea visului“ (De ce? - p. 13), „se agață de viață «ca întunericul / de felinar, ca iarba de botul mielului / sacrificat, uneori, în zadar» (Viața, p. 14), „e sclav fugit de pe plantația inimii iubitei“ (cf. Fuga, p. 16); își ridică «singur, cărămidă / cu cărămidă, gol cu gol, zidul» „la
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
se lasă prins, țese prin nouri fir de armonie, dorul de tine dorința-nvie... Suri zorii cădelnița-și fumegă, pe cușma nopții ușor lunecă, pal se deschide-un ochi de cicoare, curând măturat de gri fuioare. O nouă zi se-agață de gene, înflorește din nesomn alene, și azi ca și ieri clipele se țes cu același în suflet înțeles. Suntem iubite, stropi de lumină, căzuți din a cerului grădină, cu ramul aplecat spre seară vom înflori-n altă primăvară. Referință
SOMNUL CURGE VIS S-ADAPE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370641_a_371970]
-
22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului coșciugul lumii atârnă de mâinile cerului ascultă cum se macină scheletul prin morile gândurilor curg răstignite pe clopotul alb al cuvintelor toarse-n simțuri pe zidurile transparente se derulează ontologica zbatere ființa ta se agață de avatarele soarelui la porțile dintre secunde nu încerca să treci nu râvni să cuprinzi necuprinsul dincolo e doar iluzia libertatea ta este aici în interiorul tău mai bine rămâi flămând decât să guști din iluzia adevărului ești totul sau nimic
LA PORŢILE DINTRE SECUNDE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370672_a_372001]
-
birocratice care le îngrădeau de fapt fantezia și puterea lor de muncă. Peste nici jumătate de oră erau în fața primăriei și își strigau ofurile cerând primarului să le asculte durerile. Normal, la acest miting spontan apărură imediat pirandele cu dancii agățați de poale ca nu cumva să scape vreo ocazie în caz că se distribuiau ajutoare ori se măreau alocațiile. În acest timp, primarul, Iordache Curdoi, om de nădejde aflat la al cincilea mandat și la al șaptelea partid schimbat, se afla în
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
etaj, zugrăvită în alb la parter și bej la partea superioară, cu patru lucarne pe acoperișul din țiglă roșie, trei ferestre la etaj, iar la parter cu două mai late și obturate cu storuri vopsite în gri. O firmă metalică agățată de colțul casei te informa că acolo a locuit Victor Hugo, iar pe peretele lateral de la etaj din sensul din care veneam noi, de asemeni scria cu litere metalice prinse direct în zid, “La Victor Hugo”, peretele celălalt fiind complet
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
Leul avea trei-patru tone greutate dacă nu și mai mult. Până la el se putea urca pe câteva zeci de trepte, într-o pantă destul de abruptă. Când am ajuns noi acolo era restricționat accesul printr-o poartă cu un lacăt mare agățat de un lanț gros. Alături de împrejmuirea monumentului se afla o clădire măreață de formă circulară închisă și ea, în care bănuiesc că existau exponate referitoare la bătălia din 1815. De asemeni își mai făcea simțită prezența și un grandios muzeu
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
celor ce-mi violează intimitatea, încât am rămas pustiit de tot ceea ce am avut mai bun. (Caută.) Era așa de bine ieri. În lumea lor e atât de cald. Am creeat atâtea stele cu ochii minții, pe urmă m-am agățat de câte o rază de lumină și am dansat. Am dansat mult, atât de mult, până când am început să pictez. Storceam câte o lacrimă de foc din ochii stelelor mele și pictam flori galbene, atât de galbene, că totul în jurul
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
un cerb care-și marchează teritoriul tăvălindu-se în noroi. (Se rostogolește pe pământ.) Alt om din grup: E nebun. Vicu (ajuns la picioarele unui membru al grupului, râde): Sunt un hipopotam, un rinocer ce se răcorește în nămol. (Se agață de picioarele omului. Acesta îl respinge, lovindu-l.) Omul: Câine! Vicu: Voi sunteți câni ce vă tăvăliți în propria mizerie! Eu sunt un elefant ce-mi curăț sufletul printr-o baie noroiasă! (Oamenii din acel grup încep să-l lovească
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
ardelenilor. Un cronicar consemna în presa vremii un fapt mai puțin obișnuit și anume că actorii Comediei Franceze, aflați în turneu la București au lăudat jocul lui, iar D.D. Racoviță a scris(din păcate în necrologul lui) că „ținea publicul agățat de buzele lui, făcându-l să plîngă cînd el plîngea, să rîdă cînd un surîs flutura pe buzele lui:” Despre rafinamentul artistului, capabil să renunțe la” boieria” familiei sale, la posibile avantaje materiale, la avere, de dragul scenei, a scris admirabil
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
Acasa > Versuri > Farmec > FULG DE NEA Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Fulg de nea dintr-o poveste agățată într-un brad, de ce nu vrei tu să crezi că iubirile nu cad? Fulg de nea frumos, dar rece cu origini într-un nor, de ce nu vrei să-nțelegi că iubirile nu mor? Fulg de nea rătăcitor, de ce nu vrei
FULG DE NEA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370803_a_372132]
-
fost dragoste de-o vară, M-ai uitat, eu am murit... Din ulcior, pe prispă-afară, Tu mă bei! Te-aș fi iubit... De-ai să vrei ca să îl spargi Și să nu te mai îmbete, Ți-or zâmbi icoane dragi, Agățate pe perete... Îți rămân ulcior smerit! Visu-mi frânt mereu vei fi. Cât de mult eu te-am iubit Niciodată n-ai să știi! Violeta Cîmpan Referință Bibliografică: ULCIORUL, de VIOLETA CÎMPAN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1525
ULCIORUL, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369608_a_370937]
-
acoperit? Ah, omule, ce mult te-ai ostenit! Și-un ultim anotimp îți mai dorești De joc și basme și amitire de povești... Ce știe chiciura de-aduceri de aminte, De omu-n care-acum de gheață Închipuite flori în anotimp s-agață Când amintiri șoptesc, oftând fierbinte... Referință Bibliografică: ANOTIMPURILE VIEȚII / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1645, Anul V, 03 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ANOTIMPURILE VIEȚII de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369644_a_370973]
-
rămaseră ațintiți asupra unui halat de baie de al cărui guler era prins un bilet pe care era scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca halatul, de care erau agățate etichete cu numele său. Nu-i venea să creadă. Surpriza a doborât-o și lacrimi mari se prelinseră pe amândoi obrajii. „Doamne, omul acesta este o minune de a ta, Doamne! Cum s-a putut gândi și la aceste chestiuni
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
pe trupul lipsit de apărare al copilului. Se ridică amețit, apucând trupul angarului. Nu mai era mult până ce grupurile aveau să ajungă la ei. Informațiile îl asaltară. A-Ma era tot ceea ce conta! Înmugurirea era cea mai importantă! Aripile se agățau de stăncile colțuroase, dar cercetașul se strădui să tragă trupul angarului după el, în sens opus celui în care se află cuibul. Intui momentul în care mugurele avea să împrăștie tranchilizantul. Reuși totuși să se ascundă împreună cu creatură într-o
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
să deschidă ochii mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. VLĂSTARI ÎN IARNĂ Copacii ard cerniți sub gheață, Și-agață brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]