3,926 matches
-
care de asemenea, se simțeau amenințate de revanșismul și expansionismul Germaniei naziste și care erau nemulțumite de politica marilor puteri față de Germania. Urmarea a fost evenimentul semnării la Londra a Convențiilor de definire a agresorului. Prima Convenție de definire a agresorului a fost semnată la 3 iulie 1933 de reprezentanții U.R.S.S., României, Poloniei, Estoniei, Letoniei, Turciei, Iranului și Afganistanului. Următoarea, cu text identic, a fost semnată la 4 iulie 1933, de reprezentanții U.R.S.S., ai țărilor Micii Înțelegeri și Turciei
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
fost explicată în raportul Comitetului pentru chestiunile de securitate cu data de 24 mai 1933 (Raportul Politis), la Conferința pentru reducerea și limitarea armamentelor, raport făcut în urma propunerii delegației sovietice”. Articolul 2 enumeră situațiile în care un stat este considerat agresor într-un conflict internațional, situații prevăzute și în raportul lui Politis. Articolul 3 era, de asemenea identic celui din raportul Politis. În articolul 4 se stabileau chestiunile de procedură privind intrarea în vigoare a convenției, schimbul instrumentelor de ratificare. “De îndată ce
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
preciza “Înaltele părți contractante semnatare ale Convenției relative de definiția agresiunii; dornice sub rezerva expresă a nu restrânge întru nimic aplicațiunea absolută a regulei puse în articolul 2 al zisei Convenții, de a da anumite indicațiuni de natură a determina agresorul, constată că nici un act de agresiune în sensul articolului 2 al zisei Convenții nu va putea, între altele, să fie justificată de una din imprejurările următoare : A. Situațiunea internă a unui stat... B. Purtarea internațională a unui stat... ” Cu ocazia
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
Germania, Franța, Anglia) reușind să dejoace planurile marilor puteri. De asemenea, România s-a afirmat și în cadrul Conferinței dezarmării, prin reprezentanții săi și, în special prin Nicolae Titulescu, în apărarea securității internaționale și în semnarea convențiilor de la Londra, privind definirea agresorului, din 3-4 iulie 1933. Convențiile de definire a agresiunii au creat, așadar, un climat de încredere în posibilitățile obiective și subiective ale statelor de a stăvili agresiunea. România și toate statele semnatare ale acestor convenții, făuriseră astfel un model de
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
victoria Germaniei în vest, în evenimentele desfășurate în Europa Estcentrală, rolurile au fost oarecum redistribuite, comparativ cu perioada crizei din august 1939. U.R.S.S. a luat locul Germaniei, iar România pe cel al Poloniei. Manifestările și rezultatul a fost același: agresorii s-au încurajat și susținut între ei, iar victima, în cele din urmă, a trebuit să cedeze. Acțiunile U.R.S.S. din iunie-iulie 1940 au avut, în ansamblu, un efect catastrofal asupra României. în șase zile, 28 iunie-3 iulie 1940, România
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
fi cutezat să-l ignore. În cursul veacului XX, cabinetele de la București, în mai multe rânduri au amenințat (ori chiar au trecut la fapte, ca în 1916) cu distrugerea zonei petrolifere drept replică la pericolele ce se profilau din partea unor agresori probabili, ori reali. În 1939¬1940, autoritățile române au cooperat strâns cu anglofrancezii pentru a pregăti minarea regiunii petrolifere Ploiești și a rezervelor de combustibili lichizi, preîntâmpinând căderea lor în mâinile Reich-ului nazist . Acțiunea a eșuat lamentabil, ca urmare a
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
persistența în natură). 1.2 Relația agent infecțios - gazdă Gazda umană și-a dezvoltat mecanisme variate de conviețuire cu microorganismele mediului în care a evoluat, presupunând două aspecte: a. Recunoașterea de către gazdă a microorganismelor din mediu și apărarea ei față de agresori b. Dezvoltarea de către microorganismele din mediu a unor proprietăți care să împiedice recunoașterea de către gazdă și apărarea acesteia. Relația dintre gazdă și celelalte microorganisme este influențată de factori din mediul înconjurător, geografici, climatici, meteorologici, alimentari, care pot modifica atât capacitatea
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
uman dispune de mai multe bariere de apărare. Prima linie de apărare este nespecifică, acționând identic, indiferent de agentul infecțios, pe care îl recunoaște ca patogen străin organismului, fără un contact anterior cu acesta. Apărarea specifică intervine țintit asupra microorganismului agresor, acționând mai târziu, după un timp de reacție al sistemului imun. 1.5 Apărarea nespecifică 1.5.1 Barierele anatomice naturale Apărarea nespecifică este reprezentată în prima linie de barierele anatomice, care intervin prin mai multe mecanisme (Figura 2.2
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
folosite în vopsele, solvenți și mase plastice) sensibilizarea poate avea loc, de asemenea, în timpul liber sau în activități nelegate de locul de muncă. Se pare că mecanismele obstrucției căilor aeriene sunt în număr de trei: (1) în anumite cazuri, agentul agresor determină formarea de IgE specifice și cauza pare a fi imunologică (reacția imunologică poate fi imediată, întârziată sau mixtă); (2) în alte cazuri, substanțele incriminate pot să determine o eliberare directă de substanțe vasoconstrictoare și (3) în alte cazuri, substanțele
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
pașnice - pe care-l înscrie chiar în constituția URSS din 1977 - dar îi acordă mai puțină importanță. și, mai ales, URSS își continuă ofensiva în țările lumii a treia, considerând că principiul coexistenței pașnice nu se aplică și relațiilor dintre „agresori și oprimați”. în anii 1970, aceleași cauze produc aceleași efecte, destinderea - termen care-l înlocuiește progresiv pe cel de coexistență pașnică - nu rezistă, între altele, amestecului sovietic în unele țări din Africa* și invadării Afganistanului*. Odată cu instalarea lui Gorbaciov* la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din America Latină*, din Africa* și din Asia*. El implică o alianță cu fracțiunea „națională” a burgheziei, dar el nu trebuie să se transforme într-o Uniune sacră, ca în 1914. El exclude fracțiunea „fascistă” a burgheziei atunci când această pactizează cu agresorul, dar o poate include eventual - cel puțin „la bază” - când ea își manifestă patriotismul. Acestui ansamblu i se adaugă Frontul unic de luptă pentru pace, după modelul celui propus pe 18 mai 1936 de Gheorghi Dimitrov* pentru a-și asigura
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
convingerea că SUA nu vor interveni. Pe 25 iunie 1950, Coreea de Nord își atacă vecinul și invadează aproape întreg Sudul, cu excepția extremității meridionale a peninsulei. Pe 27 iunie, Consiliul de Securitate al ONU, boicotat de URSS, cheamă la sancțiuni militare contra agresorului. Pe 15 septembrie, o îndrăzneață debarcare, la Inchon, a trupelor ONU - 80% din efective fiind americane - conduse de generalul Mac Arthur restabilesc situația. Dar în momentul când acestea se aproprie de frontiera nordică a Coreei, o violentă ofensivă chineză le
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scrupule și gata să uzeze de orice mijloace. în afară de accent, Koba își conservă, din originile sale georgiene, un simț ascuțit al raportului de forțe: popor mic, amenințat de vecini puternici, georgienii nu și-au păstrat națiunea decât făcând slalom printre agresorii lor, dând dovadă de o voință sălbatică de supraviețuire, de o solidaritate totală de clan și de familie, de perseverență, șiretenie și disimulare. Aceste caracteristici sunt evidente la Stalin, cum la fel este și gustul pentru vendetă. în februarie 1912
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cu alte cuvinte, s-ar fi putut argumenta realist că, de-a lungul secolelor, a fost axiomatică pentru politica externă britanică prevenirea controlului Țărilor de Jos de către o putere ostilă. Aici nu neapărat violarea neutralității belgiene, cât intențiile ostile ale agresorului au motivat intervenția britanică. Dacă perturbatorul ar fi fost o altă națiune decât Germania, Marea Britanie ar fi putut foarte ușor evita să intervină. Aceasta a fost poziția adoptată de sir Edward Grey, ministrul de Externe din acea perioadă. Subsecretarul pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Grey a replicat: „Aici este esența”. Dar s-ar putea adopta poziția legalistă și moralistă potrivit căreia cel care încalcă neutralitatea Belgiei per se, din cauza defectelor sale legale și morale și indiferent de interesele aflate în joc și de identitatea agresorului, justifică intervenția britanică și, dacă tot a venit vorba, pe cea americană. Aceasta a fost poziția pe care Theodore Roosevelt a adoptat-o în scrisoarea sa către sir Edward Grey din 22 ianuarie 1915: Pentru mine, esența problemei a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să decidă, în lumina condițiilor variabile, cine reprezenta pericolul cel mai mare pe moment. Acest caracter nedefinit al inamicului, determinat nu individual, ci prin funcția sa, ne amintește de o caracteristică asemănătoare a securității colective, care este îndreptată împotriva unui agresor abstract, indiferent cine ar fi el. Interesele obișnuite care unesc două națiuni împotriva unui terțe părți sunt mai clar definite în ceea ce privește identificarea adversarului, dar și mai puțin precise în legătură cu măsurile care trebuie adoptate și politicile care trebuie urmărite. În ultimele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ea a fost înlocuită de principiul securității colective al Ligii Națiunilor. De fapt, așa cum se va arăta în detaliu mai departe 13, acesta nu a abolit balanța de puterii. Mai curând a reafirmat-o sub forma alianței universale împotriva oricărui agresor potențial, pornind de la presupunerea că o asemenea configurație va fi întotdeauna mai puternică decât agresorul. Securitatea colectivă diferă totuși de balanța puterii prin principiul asocierii în virtutea căruia este formată coaliția. Alianțele balanței de putere sunt formate de națiuni individuale împotriva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
va arăta în detaliu mai departe 13, acesta nu a abolit balanța de puterii. Mai curând a reafirmat-o sub forma alianței universale împotriva oricărui agresor potențial, pornind de la presupunerea că o asemenea configurație va fi întotdeauna mai puternică decât agresorul. Securitatea colectivă diferă totuși de balanța puterii prin principiul asocierii în virtutea căruia este formată coaliția. Alianțele balanței de putere sunt formate de națiuni individuale împotriva altora sau împotriva altor alianțe, pe baza a ceea ce fiecare consideră că reprezintă propriul său
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Sancțiunea este cea care diferențiază aceste trei tipuri diferite de reguli de comportament. „Să nu ucizi” este o dispoziție a eticii, moravurilor sau dreptului dacă, în caz de încălcare, o sancțiune specifică eticii, moravurilor sau dreptului este aplicată pentru pedepsirea agresorului și prevenirea unor alte încălcări. Dacă A îl ucide pe B și după aceea simte chinurile conștiinței sau ale remușcărilor, ne aflăm în prezența unei sancțiuni specifice eticii și, prin urmare, a unei norme etice. Dacă A îl ucide pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
menționate”. În acest tip de tratat de garanție, nu una, ci un grup de națiuni - în general majoritatea marilor puteri, dacă nu toate - se angajează, fie individual, fie colectiv, să aplice prevederile legale pe care le-au garantat împotriva oricărui agresor, indiferent cine ar fi acesta. Pentru a fi capabile de a-și îndeplini funcția de substitut pentru instituțiile executive centralizate, ambele tipuri de tratate trebuie să satisfacă două cerințe prealabile: trebuie să fie eficace în îndeplinire, iar îndeplinirea trebuie să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de aplicare a dreptului. În timp ce dreptul internațional tradițional lasă aplicarea legilor sale națiunii vătămate, securitatea colectivă prevede aplicarea regulilor dreptului internațional de către toți membrii comunității de națiuni, indiferent dacă aceștia au suferit sau nu vătămări în acel caz particular. Eventualul agresor trebuie atunci întotdeauna să se aștepte să se ciocnească de frontul comun al tuturor națiunilor acționând colectiv și automat pentru apărarea dreptului internațional. Ca ideal, securitatea colectivă este fără cusur; este într-adevăr soluția ideală pentru problema aplicării dreptului în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
decide ea însăși dacă a fost comisă o încălcare a dreptului internațional și dacă, prin urmare, articolul 16 ar trebui totuși să se aplice. În plus, așa cum interpretează Rezoluțiile, punctul 1) autorizează membrii Ligii să recurgă la război împotriva statului agresor, dar nu creează, așa cum ar indica înțelesul exact, o obligație juridică în acest sens. În ceea ce privește punctele 2) și 4), Rezoluțiile lasă națiunilor decizia legată de măsurile pe care doresc să le ia împotriva agresorului și una în sprijinul celeilalte. Consiliul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să recurgă la război împotriva statului agresor, dar nu creează, așa cum ar indica înțelesul exact, o obligație juridică în acest sens. În ceea ce privește punctele 2) și 4), Rezoluțiile lasă națiunilor decizia legată de măsurile pe care doresc să le ia împotriva agresorului și una în sprijinul celeilalte. Consiliul acționează ca o simplă instituție de coordonare, cu puterea de a face recomandări referitoare la ce măsuri s-ar cuveni a fi luate, în cât timp și de care națiuni, dar fără autoritatea de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atacată în mod direct, de a veni în ajutorul oricărei națiuni care a fost astfel atacată. Acest lucru este totuși echivalent cu reafirmarea principiului tradițional al dreptului comun internațional: națiunea vătămată este cea care trebuie să aplice dreptul internațional împotriva agresorului, iar acea națiune se poate baza pe cooperarea voluntară a altor națiuni pentru a face ca dreptul internațional să triumfe. Atât timp cât încălcarea dreptului internațional ia forma unui atac armat, articolul 51 reafirmă descentralizarea aplicării legii nu doar pentru națiunea direct
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
forțe egale, fiecare asociată cu altele prin acorduri diverse și subtile, reușeau să impună oriunde o balanță a puterii în urma căreia cei mai puțin puternici erau relativ protejați, iar dreptul internațional era recunoscut. Acest lucru este dovedit de faptul că agresorul ar fi avut de înfruntat o coaliție de interese morale sau materiale și de faptul că, în ultimă instanță, strategia concepută și pregătită în anticiparea conflictelor viitoare presupunea doar distrugerea rapidă și limitată. Dar peste această lume a trecut un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]