221,754 matches
-
au perindat de cîteva ori pe la ea toți cei unsprezece kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta, avîndu-l în permanență în cap pe turcul ăla ghemuit în balta de sînge pe
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
pofida regimului din lagăr, statul austriac înfia emigranți, le asigura condiții omenești și posibilitatea să-și găsească de lucru. Avea aici o cameră a ei, acces la baie și bucătărie, micul dejun și prînzul asigurate, iar la o zi după ce ajunse la pensiune primi înștiințarea că i s-a schimbat statutul în azilant politic... Așa are mai multe drepturi și libertate de mișcare, o lămuri Radu, și totodată șanse mai mari de a obține cetățenia. Statul austriac, da, are grijă, dar
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
curte; să ne dea ceva la pachet. Sunt tare darnice bunicile astea le noastre. Și tare singure. Da' nu se plâng niciodată. Nici dactăr Nicu n-ar putea să le ajute. Dar'mite noi. Așa că le vizităm o dată pe an: ajungem la prânz, plecăm după-amiaza. N-ar avea niciun rost să stăm mai mult. De sîrbîtori E nașpa de sărbători. Toți se agită: steluțe de neon în copaci, brazi, beteală și globuri, cadouri scumpe, mascați și colindători, shopping și spiritul Crăciunului
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte-o plăcuță reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din cartier - mamaiele și cucoanele, nevestele și celibatarele, femeile fatale și borfetul de rând, puștoaicele și fetițele de grădiniță - suferă de o nouă boală: depresia culturală. Nimic nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
că-ți zbârnâie creierii-n cap. Mobilul a fost inventat ca să ai all in one: cameră video, reportofon, ceas deșteptător, teletext, jocuri, agendă electronică, mp3 player, e-mail, internet... Să-ți rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te simți cât mai singur și mai de căcat cu putință. Tatîl Tuturor Cîinilor Pe-un cîmp de la marginea cartierului, dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
Petru Popescu CUMPĂRASEM o valijoară în care-mi pusesem cumpărăturile de ultimă oră. O duceam în mână (aveam și un gemantan mai mare, dar îl dădusem la cala avionului). Ocolind polițiștii nemți, am ajuns lângă scara avionului. Am văzut niște bărbați în costume negre și gri, români. Purtau ochelari de soare, sub cerul ploios. Erau vreo șase, șapte, poate erau delegați la un congres al securităților din țările comuniste! Mă temeam să nu-mi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
n-ai grijă, n-are cum să te-audă. Mă înclin mai aproape, îi inhalez aroma de fată fumătoare, dar frecată cu pastă de dinți măcar Supercristal, pe care nu trebuie s-o stoarcă din tub cu zgârcenie, să-i ajungă, și spălată cu săpun ca lumea, nu Rozofin sau Primăvara, și nu sub un duș care se oprește după ce i se pișă trei stropi reci în cap. Cu dinții cam încleștați, îi spun: Să scriu despre mine... Ca să scriu despre
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată, pe sub stratul de iarbă în afânatul, mult afânatul
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor atât de grav încât luna îmi cade noaptea-n grădină incendiindu-mi ferestrele Și trebuie să-mi fac o scară de mătase să mă cațăr pieptiș pe pomeții obrajilor ei încercând să ajung la imaginea mea sau a oricărui altuia pentru a-i da sau a-i cere certificate de bună purtare Trebuie să ne purtăm bine pe drumul spre ultimele sclipiri cele de dincolo de lună, de sori unde se sparg cuvintele ca
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
se brevetase. Ministrul o făcu și pe asta cu stîngăcie mărită prin lipsa chefului. Spera că l-a pozat cine trebuia. Veni și vremea ca obositul, cu genunchiul în pioneze, să se retragă în apartamentul său, o cameră nu-i ajungea, vezi bine, și s-o ia pe damicelă asupra-i. Aici era aici! S-o așeze pe cosor pe calmucă? De cînd citise și el niscai filosofie, ajunsese la adevărul că gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
în pioneze, să se retragă în apartamentul său, o cameră nu-i ajungea, vezi bine, și s-o ia pe damicelă asupra-i. Aici era aici! S-o așeze pe cosor pe calmucă? De cînd citise și el niscai filosofie, ajunsese la adevărul că gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
în special cei care treceau pe-acolo spre Biserica Sfântul Pantelimon. Se apropia Paștele, iar printre casele de pe mica stradă, se strecurau prin ceața dimineții femei senine, oameni îndoliați, tineri cu inimi zdrobite, fete mulțumite că ținuseră tot Postul Paștelui. Ajungeau în intersecție și dădeau cu ochii nu atât de cubul de marmură, cât de textul vinețiu, pe care îl citeau din curiozitate ori din neglijență, gândindu-se apoi la el până când intrau pe poarta bisericii. Mulți aprindeau o lumânare în
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
la prostia celorlalți, dar care, odată sosiți în intersecție, citeau surâzând scurtul mesaj al lui Leonard și un dor pitit de multă vreme în ascunzișurile calde ale cărnii se ridica plutitor și înaripat până în colțul ochilor căutători. Puțini dintre cei ajunși până aici se abțineau să nu-și scrie dorința pe o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub apăsare degetelor, devenind un mic pachet, gata să-și ia zborul. Nu era vorba doar despre
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați, fac un vacarm, că răgetele leilor îți ajung la auz ca niște jalnice chițcăituri. Oricare ar fi părerile cu care voi pleca de aici, una va fi dintre cele mai bune: cea cu privire la atitudinea statului față de populația viitoare. Un adevărat cult al copilului. (că i se inoculează în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
biletul în buzunarul pantalonului și se îndreaptă spre ieșire. Cofino profită de ocazie ca să-și exprime deosebita satisfacție pentru onoarea ce-am acordat-o Cubei și lui personal cu vizita noastră și mă împinge ușurel pe urma lui N. Îl ajungem la mașină, îi tot împinge țidula lui Juan, care nu poate pricepe nimic, înteleg eu ce vrea și îl rog pe Enrique să ne ducă la una din adresele indicate în lista lui Cofino. E un bar chiar lângă hotel
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Onești, marți, 9 ianuarie 2001) Cî se rotunjesc Un sfânt expus ne-ar fi verdictul călătoriei, în doi timpi la Trabant, pe-o supraviețuire de gri, cu tusea pe sufocare și răbdarea drept centură de siguranță, căci la pas vorbit ajung două idei slăbănoage, iuți ca uitarea. (Onești-Bacău, miercuri, 10 ianuarie 2001) Anume pentru citit Smulgând impulsul din încetineală, cu-o altă gamă prind văzutul de drum, să nu mai știu că-încep dezlegarea când semnele scad ca dintr-un suspin, cum
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
încălecate grimase răsfrânte una din cealaltă mototolindu-se reciproc și luând locul trăirii din care scăpaseră ființa potrivnică sieși mormăie groaznic (eu una nu mă pierd cu firea) răstoarnă ezitări o scrumieră (nici tu nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă la un echilibru - cu tine în pumnul stâng și cu mine în cel drept drept în inimă pumnii ei se potrivesc așa cum ar scrie în instrucțiunile de asamblare în spațiul până acum numai croncănituri unde aruncam c-o ușurință mincinoasă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
fillip (II) la fiecare pas în afara cercului de foc un viscol de tălpi ca boabele strujite (cine-ar fi zis că distanța o să ne macine pâinea cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele canal colector doar pentru mine blițuri
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic acrișor al respirației tale dar cu aripioarele mele eterice ajung până la vârf prin bolgiile obsesiei cât umbra spatelui tău la amiază ale visurilor care scârțâie uși închise sub talpi în zăpadă și-n secunda când îmi expiră menirea intru în paradis imensă - alice în țara minunilor apoi mă potrivesc și
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
smucind, lovind tăblii și vrând să zboare. Străzile toate par doar coridoare de ape tulburi care împing din vâsle paturi evadate, fără colace de salvare. Aterizezi în altă parte, alte piste, gări deșănțate, aeroporturi reci, aseptizate și vezi cum te ajung din urmă dormezele nebune, iubitoare, fotolii desfundate, fantomele de canapele, paturi strategice, paturi chilie, paturi cruci, paturi de fier din închisori și din spitale, sicrie căptușite cu căldură, paturi goale. La graniță la vamă "Hai să trăiți - Domn' Colonel, am
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Adevărul și minciuna. Doar minciuna. Și tangoul. Ce să facă ea într-o Argentină unde lumea se simțea bine și fără ea, într-o țară care putea s-o ducă bine și cu dictatură militară și fără Kiki? Așa a ajuns ea la Paris. Dintr-un soi de refuz al locului comun. Al unui orgoliu asumat. Străzile goale ale unei adolescențe lucide. Și setea ei de a iubi și a fi iubită. Și neputința ei de a fi altfel într-o
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
tonic, oarecum, în mod cert, plin de viață. Poate tocmai de aceea o iubeau bărbații. Mai ales. Dar și femeile. Din Londra, Montevideo, Madrid și Paris, unde avea multe prietene. Știa toată Europa și se simțea bine oriunde ar fi ajuns. Parisul ca un imens Parana. La Santiago de Chile ca și în Europa. Europa ca un imens Buenos Aires. Kiki ca o formidabilă cascadă a bucuriei de a trăi. Cine nu a văzut cascada Iguazu bea șampanie franțuzească degeaba. Cine nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
află pe unde e Kiki și în ce anturaj se tot învîrte. Și, aici, acasă, era cu ochii pe ea să nu întîrzie jumătate de oră, cum nu era la zece acasă, cum suna pe mobil, " În zece minute am ajuns, sunt la intersecția cu 58...", răspundea mieroasă Kiki repede, ca să poată să continue discuția pe celălalt mobil cu Ernesto care era un dobitoc, pentru că în loc să vină s-o aștepte la gară s-a dus să vadă meciul dintre Boca Juniors
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
cap numai Ismail Kadare, un tip cu ochelari, am rîs iar cu toții de data asta." Am înnebunit, vă rog să mă iertați, am făcut se pare o gafă...", am încercat să mă scuz eu ușor jenată, chiar nesimțită nu am ajuns, dar cînd mai beau fac și prostii, apoi îmi pare rău, și lumea mă judecă prea aspru doar după aparențe, nu mai contează, cel puțin mie nu-mi pasă, " Gafeurii sunt cei mai cinstiți oameni din lume, cei mai sinceri
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
numai vineri și doar acelora ce nu-s grăbiți. În lături pînde, lașități, rețineri, Ne spune. Poruncesc din nou să fiți Mai blînzi cu roua, fluturii să-i țineți În palme ca pe-un dar dumnezeiesc; Nu vi-s de-ajuns arborii mari ce cresc În jur? Cînd fructe coapte voi culegeți, Sprea-a nu-i lăsa în rai cu tot cu roade, Aveți o clipa de răgaz, să înțelegeți, Că mărul fraged este și-o podoabă Ce-o dați de-a rostogolul în
E un inger ce apare numai vineri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7867_a_9192]