9,537 matches
-
în inimă albastru, Îmi plac tăcerile cu arome fine Și zborul dorului spre-naltul astru. Se știe că, dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, deoarece privirea pătrunde fără să întâlnească niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. Voi fi amanta acestei
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
cea mai adâncă, deoarece privirea pătrunde fără să întâlnească niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. Voi fi amanta acestei zile Și îmi voi alege iubitul zilei noi, Am pregătit o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. Voi fi amanta acestei zile Și îmi voi alege iubitul zilei noi, Am pregătit o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. Voi fi amanta acestei zile Și îmi voi alege iubitul zilei noi, Am pregătit o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i destinul amar, omenesc
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i destinul amar, omenesc, Vreau să trișez, dar mă ține-o credință, Aș pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i destinul amar, omenesc, Vreau să trișez, dar mă ține-o credință, Aș pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc. Împovărați de griji și de nevoi, Și doar un
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
-o credință, Aș pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc. Împovărați de griji și de nevoi, Și doar un gând ne macină într-una, Că DUMNEZEU s-a supărat pe noi. Și iarna asta parcă nu mai trece, În suflete e numai gheața rece. Iubirea pură, iubirea astrală cu
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
semeția și alambicările ei exprimate subiectiv - veșnică atracție umană nu poate fi altfel decât... albastră. La colțul nostru, unde tristețea-i goală Și nici tăcerile nu au vreun rost, Eu te aștept mereu, fără-ndoială, Colțul iubirii noastre, albastru adăpost. Albastrul ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată ne ajută să trăim într-o deplină armonie cu cei din anturajul nostru. Iubitul meu, deschide o fereastră, Noaptea noastră-i cuminte și
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
o deplină armonie cu cei din anturajul nostru. Iubitul meu, deschide o fereastră, Noaptea noastră-i cuminte și albastră Și luna plină șoptește vise dulci, Iar eu te-aștept prin stele să mă duci. Din considerente psihologice și nu numai, albastrul este considerat ca fiind o culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, care îndeamnă la calm și care predispune la concentrare și liniște interioară. Aceasta conferă în același timp seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzații spațiale, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
conferă în același timp seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzații spațiale, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală. Ea face să apară senzația de depărtare dimensională și detașare, de infinit și meditație spontană. De aceea, poeta Mihaela Ciubotariu vede în culoarea albastru - totul: cerul, inima, dorul, gândurile, marea, drumul, pașii iubitului, dar nu ca obstacol, ci ca o cale de împlinire a aspirațiilor totale. Albastru e cerul privind către tine, Albastră e inima iubind cumpătat, Albastru e dorul ce-ncâlcește destine, Albastru
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
și talent: Ce bine că ești Mihaela Ciubotariu cu toate culorile curcubeului sentimental din sufletul și imaginația ta din care izvorăște irevocabil și sensibil talentul tău sideral aproape albastru. Definitiv albastru. Liliana Boian Terziu Referință Bibliografică: Albastru, aproape și definitiv: albastru / Liliana Ghiță Boian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1774, Anul V, 09 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liliana Ghiță Boian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
nu știi ce-ai mai putea să faci, Cu focul cel nestins, sub geana stângă. ALFA E alfa început de-abecedare Și leagănul cunoașterii depline, E temelie pentru tot ce-i bine Și prima zi din timp și calendare. Este albastrul zărilor senine Și soarele pe cer, e roata mare, E libertate, viață și mișcare Este iubirea care ne susține. Pe lungul drum al vieții-i primul pas, E strigătul de dragoste dintâi, Când fericirea face un popas În sufletele noastre
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
dintâi, Când fericirea face un popas În sufletele noastre-ntâi și-ntâi. Și-atunci de ce ai spune ,,bun rămas’’, Când ai putea puțin să mai rămâi ? OMEGA Când toamna-și deapănă încet din zile Și soarele își pierde din culoare, Albastrul fuge-n cer și de pe mare, Iar frunza-i mai săracă-n clorofile. Și roua de pe iarbă-n zori dispare, Petalele-n grădini devin fragile, Iar nopțile mai reci, mai instabile, Când anotimpul plânge și ne doare. Intrăm în roluri
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
pre moarte călcând,/ am zămislit/ după chip și-asemănare -/ lut cântător/ și-aripă de-oțel/ în vibrare,/ în dulce sunet de clavir. („În dulce sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in blue”). Versurile din acest volum pornesc dinspre lume spre lume, trecând prin sufletul poetei vibrând a rapsodie. Ele comunică, relevă lumea lumii înseși. Vigoarea îi vine din Semnul Crucii, între Verticalitate
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
chip de Dumnezeu Preasfânt, Ai venit la noi, jos pe pământ, Să mori pentru oricare dintre noi Și să re-nvii a treia zi apoi. Iubire, chip divin din ceruri, Ce har și pace ai în ochii Tăi! Purtând seninătatea cerului albastru, Semeni în oameni veșnic curcubeu. Iubire, chip ce stai pe munte, Acolo sus, pe tronul Tău din Rai, Porți diadema vieții veșnice pe frunte Dreptate Ești! Iertare dai și har! Iubire, chip de Dumnezeu! Topește-ne pe toți în trupul
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]
-
aramă pendulează între noapte și zi... Mă așez cu roțile pe caldarâmul lumii: Soarele și luna mă privesc cu ale lor raze, Iar norii de tămâie zburdă văzduhul tot, Peste galben, peste verde, peste alb, peste negru, peste roșu, peste albastru... Valuri de cenușă inundă cosmic, Mă scufund în universul agoniei și extazului - Răvrătit sunt în patul microcosmic, Meteor sinaptic ce se avântă nebunește-n căutarea ărcii lui Noe. Printre cimitire de mașini, Printre smârcuri de pistoane și circuite - Tină de
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
P.S. Sa Episcopul Andrei al Aradului aduce, în cuvinte mișcătoare, prinosul de recunoștință al ucenicilor venerabilului dascăl care a fost Episcopul Roman, spunând între altele următoarele: S-a împlinit un an de când ochii întemeietorului acestei eparhii, ochii aceia senini ca albastrul cerului s-au închis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicești și ucenicii lui, am încercat atunci o mare durere. A trebuit să treacă un timp până să ne împăcăm și să acceptăm cu
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
Acasa > Poeme > Devotament > UN SONET SI UN RONDEL Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului RAMĂ (sonet) Să punem nopții un contur de stele Și inimii iubire împrejur, Iar ca fundal albastrul de azur, Din ochii cu privirile acele. S-adăugăm și aerul cel pur, Iscat de genele care clipesc rebele, Pe ochii cu luciri de peruzele, Pe care-am vrut și încă vreau să-i fur. Ca să-ntregim picturii noastre ramă
UN SONET SI UN RONDEL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343307_a_344636]
-
și drapelul României care flutură la înălțime, reușind să învioreze peisajul prin culorile lui și să trezească un profund sentiment patriotic. De aici am putut admira în toată splendoarea lor răsăritul și asfințitul de soare, cerul senin, pe al cărui albastru s-a profilat câte un nor alburiu, cât și cerul înnorat din care ploile s-au revărsat abundent. O plimbare spre Vila „1 Mai” ne-a oferit o imagine paradisiacă, din care ne-a reținut atenția, în mod deosebit, lacul
OLĂNEŞTI, O NOUĂ PERSPECTIVĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343370_a_344699]
-
îl apucă de mâini: --Ionele, uită-te în ochii mei! Eu am crezut că ții la mine. Sau n-ai încredere că pot să te ajut? Mărășteanu ridică privirea. Rămase surprins când văzu ce ochi frumoși are cumătra. De un albastru intens, cu adâncimi nebănuite și lumini jucăușe, pline de promisiuni ascunse. Doamne!..În definitiv, chiar va avea nevoie de un contabil. Și...de ce nu? Doar lucrează aici. --Cât...cumătră? --Mă enervezi cu vorba asta, se supără cumătra. De ce nu-mi
S.R.L.-AMARU-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343388_a_344717]
-
cuprinzi între ale tale palme de muritor?...Eu nu îmi pot ridica privirea, dar te pot vedea pe tine...Spune-mi tu, tu ce vezi? Idris (uimit): Văd marea pătată de ale tale crengi și frunze. Nu-i pot desluși albastrul pur! Pădurea: Fiecare frunză de pe ale mele crengi reprezintă câte-o verigă. Fiecare verigă reprezintă câte-o bucățică dintr-un lanț...Acest lanț este bine strâns, mă definește pe mine ca și ființă. Te-ai gândit vreodată ce te definește
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
colorată de un roz pal. Picioarele-i erau goale și murdare de praful gălbui care poposea mereu la baza lor. Palmele-i erau micuțe, iar unghile-i erau negre. Avea o față rotundă, bine definită , iar ochii-i erau de-un albastru cristalin. Bărbatul se oprește și-o privește. O analizează și nu-și mai poate deslipi a sa privire de trupul micuț, găsit în pustietate. Idris încearcă să o salute, încercând să îi sărute mâna. Fata nu reacționează la cele întâmplate
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 921 din 09 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de MARIANA CRISTESCU Dor de albastru... Trec anii pe neobservate, brăzdându-ne chipurile și colbuindu-ne tâmplele cu tristeți, și
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 921 din 09 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de MARIANA CRISTESCU Dor de albastru... Trec anii pe neobservate, brăzdându-ne chipurile și colbuindu-ne tâmplele cu tristeți, și mi-e din ce în ce mai dor de Maestrul, de Omul, de Prietenul generației mele „în blugi”, mi-e dor de Poetul frumos la chip și la suflet, de voinicul
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
concert de pian oarecare/ Și calea e lungă și noaptea e mare.” „E noapte și e frig, seniori”, clama cândva Laurențiu Fulga. E noapte, într-adevăr, și frigul aciuat prin ungherele sufletelor din ce în ce mai goale ne ademenește cu amorțeala-i vicleană. „Albastru-ndoliat”, scria Adrian Păunescu la înălțarea la cer a genialului pictor Sabin Bălașa, și el, iată, intrat în conul de umbră al uitării contemporanilor: „... În deficitul de albastru/ Al unei lumi cu pumnii strânși,/ Era nevoie de seninul,/ Cu mări
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]