KorAP: Find »[drukola/base=alerga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...689 >

17,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

nonconformism sunt puerile. Personajul o jignește pe o doamnă și, în timp ce ea îl reclamă, el își găsește refugiul la toaletă. „Doamna se întoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poșetă și formează un număr. Pur și simplu mă piș pe mine. Alerg spre toaletă descheindu-mă la prohab din mers. Dumnezeule! Zece secunde sunt fericit.“ Aceeași activitate de excreție este invocată pentru tachinarea unei colege de serviciu: „— Geni, de ce nu faci pipi niciodată aici, la serviciu? Nu te-am văzut niciodată mergând

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
scrise de Beatrice-Silvia Sorescu fantezia nu are acoperire în valoare estetică și apare ca un caraghioslâc. S-ar putea alcătui o întreagă colecție de imagini năstrușnice - care miră, dar nu emoționează - din volumul La țărmul pleoapei. Iată numai câteva: „Iarna aleargă cu ochii goi. Eu aud venind din urmă / frigul, / cu picioarele bandajate / în melancolie.“ „În timp ce dimineața / și-a pus pe cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
dă dovadă de o naivitate și de o stângăcie de începător, făcând, printre altele, de nerecunoscut dragostea - sentiment invocat de el aproape în fiecare poem: „La colțul străzii am văzut femeia. / Ea mi-a aprins în suflet iar scânteia. Am alergat cu brațele deschise / Porțile iubirii erau închise. // Am așteptat, i-am căutat privirea / Am țopăit, m am întrecut cu firea / Puteam să o ating, dar nu am îndrăznit / Femeia este, încă, al vieții mit.“ (Femeia este...) Este greu de înțeles

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

fost! N-am nici un dubiu! Băi, te fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm) și mă las dus într-un loc necunoscut mie și cred că și domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și la ieșirea din satul Poieni o apucă spre stînga pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
acolo și ia loc pe scaun. Merge spre bine doamna. Sîmbătă îi dăm drumul acasă. Mulțumesc mult. O să revină după 3-4 luni. Da. Oarecum stînjenit, iese pe coridor și se îndreaptă spre ieșire. Mă duc la piață, spune pentru el. Aleargă printre tarabe, ochii caută piersici, dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dar putea găsi orice, numai de ce avea nevoie nu. Intră în panică și, cu inima strînsă, într-un coș urît de tot, cumpărat de la o tarabă, adună banane, mere turcești, prune uscate, alune și tot felul de alte bunătăți. Aproape aleargă spre spital. Totul este învelit cu hîrtie, ca să nu se mai vadă. Ce mult ai întîrziat..., reproșează moale soția. Dragoș dezvelește comoara cu frica celui prins cu mîța în sac. Nu, draga mea, mi-au furat coșul. Cum se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de vară și Dinu Feraru simțea o deosebită plăcere cînd o boare dinspre vest îi intra pe sub cămașa descheiată. Distanța între el și satul Ghireni se mărea văzînd cu ochii și pădurea din nordul satului, înspre Crasnaleuca, se apropia parcă alergînd spre el. Dinu trebuia să intre în satul de pe malul Prutului la lăsarea serii, ca să nu fie văzut de prea multă lume. Nu dorea nici el și nici Zînica să știe prostimea satului despre ce-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba, și trebuia să păstreze o anumită conduită. Casa fetii, Zînica, era ușor accesibilă pentru cei care se fereau de a fi văzuți, dar în casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
face cîțiva pași după el și vorbește: Mulțumesc, Dinule! Da, îmi mulțumești și apoi pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă rog, ți l-am făcut eu? Căprioara pleacă și Dinu aleargă. Doctorul tocmai se cinstea cu un vin roșu, împreună cu un amic. Are piciorușul rupt spune acesta. Lasă-l la mine, am eu grijă... Eu mă grăbesc. Du-te, Dinule! Băiatul reface drumul pe întuneric. Are vedenii și mereu se vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ai rupt și o bucată din pictură. Acum nu mai face doi bani. Dar e aproape întreagă. Iisus este întreg. Da, dar nu mai are același preț. O aranjez eu, tată, intervine feciorul venit de la București. Lumea din sat a alergat la biserică, preotul a pus să se tragă clopotele și Simion Bratu, plîngînd amarnic, a promis o icoană nou-nouță. Poliția, de formațiune veche, l-a bătut întîi la tălpi pe Vasile Banditu'. Apoi i-a tocat ficatul (să nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de mers și halucinanta horă în care mergea de-a contra îi crea un fel de amețeală, din care musai trebuia să scape. Își fixa un punct în depărtare și hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
țară, cu ce mi-o da Dumnezeu. Dacă ne aranjăm pe acolo, te chemăm și pe tine. Vasile nu s-a îmbătat deloc. Era așa de excitat de perspective că alcoolul nu mai avea efect. Trist, deschide porțile și Maria aleargă la el, urmată de Codrin. Dar cum de ești așa de treaz? Păi, am discutat niște chestii care m-au zdruncinat. Știi că ăia pleacă în Spania? Și mergem și noi? Nu, pleacă fără femei. Și tu nu pleci tăticule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
apărea o casă la orizont. Votați viitorul! Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea liniștit pe zonă, se sperie și aleargă năuc. Ăsta sigur nu mă votează, glumește amărît Parpanghel. Parcă numai el..., glumește nesărat asul-așilor campaniilor electorale. Cum stăm acolo? Nasol. De aia trebuie să rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
adică de la șase ani, cînd a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți ani ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
uită în sus, admiră, se miră și țipă ca la stadion. Avionul pleacă pe nu știu unde și deodată apare ca un monstru care se repede spre grătar. Și vine și vine și duduie ca și cum s-ar afla în prăbușire. Lumea țipă, aleargă disperată și înnebunește de spaimă. Romeo rămîne împietrit pe scaunul său, conștient că este ținta prăbușirii. Vuuuum! trece bondarul pe la 10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
român 15.000 lei? O nimica toată, pe cînd eu va trebui să trag în jug un an. Deodată se anunță: Curtea se retrage... Prima parte s-a terminat și acum era pauza de schimbare a completului de judecată. Iosif aleargă la panou și citește. Vederea i se întunecă. Președinte nu mai era omul acela simpatic. Urma un alt președinte, dar, ca o rază de speranță, în complet era și omul acela atît de simpatic. Cînd noul complet a intrat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
complet uriașul, care, în plus, a scăpat cuțitul din mînă. Burtosul al treilea nici nu a încercat să se lanseze într-un demers, pierdut din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
din start. Ilarion fuge, trece de casa lui, apucă să coboare pe străduța Împăcării și apoi aleargă în zig-zag pe străduțele din cartierul său. Cîinii, afurisiți cum sînt, îi dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să se culce, obosit de încă o zi de muncă și noi stingeam căldura zilei, cuibărită în noi, cu o bere rece. Apoi? Apoi nimic. M-au confundat, cred. Și cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la stăpîn. Amîndoi se pupă pe bot. Crezînd că și eu trebuie să fiu salvat, Rex se dă cu pupurile și la mine. Încet, amice. Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios: Deci, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a fost mirat cînd a primit două citații la Judecătorie. Ceva, ceva, s-a panicat în el. Juristul i-a spus clar: Sînt afirmații clare de calomnie. Și? Te poate pune să plătești daune. De unde? Asta-i treaba ta! Mircea aleargă la patron. Lasă, Mircea, răspund eu dacă... Ziarul o ține o lună, o ține două și bossul s-a săturat. Îl cheamă pe patronul ziarului și propune pace. Mi-l dați...? sare patronul. Cu o condiție. Dă-l afară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
le-a pus deoparte. Acum să degustăm din bunătățile beciului... După două zile se întoarce Cosașu. Este foarte emoționat. Prin casă găsește lucruri puse deoparte, în grămezi care pot fi cărate ușor de un om. Ai fost pe aici întîi. Aleargă la beci și observă imensa contragreutate căzută la pămînt. Te-am prins, șobolane! Bate în ușă și rîde satisfăcut. Ce-ai făcut aici singur timp de două zile? Nici un răspuns nu vine din beci. Bă Bîtcă, am sosit! Chem poliția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge la suflet zîmbește imbecilul. Cineva ,în difuzor, rage ca mușcat de șarpe: M-ai lăsat la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]