2,758 matches
-
N-a apărut nimic din ce au scris! Nimic, nimic. Dar nouă, Biroului executiv, ne-au făcut mult rău articolele astea nepublicate. Tovarășul Orest a fost chemat la Secție și certat și am tot avut ședințe după aia, până am amețit. Dominic Vancea ascultă cu excesivă atenție, tovarășa secretar executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea colorate ar fi un scut contra clisei zilnice. Fortificată, înnobilată... ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare! Intrigi proaste, recunosc, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu totul, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare! Intrigi proaste, recunosc, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu totul, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai mic comision. Popa mormăi că nu are nevoie. Îl avea tocmit pe maestrul Ieronim Pârțângău. Dosarul era beton, după cum îl asigurase maestrul. Acela nu îl lăsă să termine. Dădu nervos din picioare: - Să nu regretați. Pârțângău vă jupoaie, vă amețește cu termenile, unul după altul, într-o nemurire, până o să-l dați dumneavoastră singur dracului. Dar s-ar putea ca atunci eu să nu mai fiu aici. Sau să nu mai vreau să vă preiau cazul. Abia atunci popa Băncilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cumpără tot orașul, cu Goncea cu tot. Înțelegi? Aur dacic la greul afacerii! Și văru-su desfundă privăți. Asta-i istoria, nu? Vergilică îl privea holbat. - Adică vreți să spuneți că... Păi îl cunoașteți doar pe Tomnea, ce tot o mai amețiți acuma, cu filmul de la capătul vieții. Că doar el e profesorul care... Nu eram p’atunci aci, da am auzit și io, ca toată lumea. Mai în anii de-acuma toți îl dădea de exemplu, cu curajul lui, cu relațiile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muncă forțată. A fost și ruperea cereilor. Cred că povestea cu activistul a fost chiar atunci când s-a cerut ruperea cererilor de intrare în colectivă. Se răsculase lumea, care mai de care că fuseseră siliți să se înscrie, i-a amețit cu ruperea cererilor și p-ormă au luat-o de la cap. Și mai tare. A venit și armata mai apoi. Au înconjurat toată pădurea, cu câini, cu mașini de-ale lor cu coviltir, cu mitraliere. Era armata de la interne, preciză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a coardă și nelipsitul de-a v-ați ascunselea, zèpada începe sè se topeascè, dispèrând că prin farmec sub puterea teribilè a soarelui de varè, fècând sè se iveascè iarbă, foșnind uscat și aspru în soarele înèbușitor și fluturi galbeni amețiți de cèldurè și polen, Cele cinci fetițe, adunate în curtea surorilor Cristina și Adela, se joacè vesele, ignorând cèldura neîndurètoare de afarè, mi le imaginez schimbând impresii despre comportamentul pèpușilor lor, despre felurile imaginare de mâncare pe care le pregètesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ca sè nu precipit inutil lucrurile dintre noi, nu îndrèznesc s-o întreb nimic, Desi i-am promis directorului, încè nu i-am spus nepoatei lui cè voi pleca în America, poate am s-o fac acolo la cabanè, ușor amețit de vin și șampanie, la urma urmei nu i-am promis niciodatè nimic și nu i-am dat de înțeles cè m-ar interesa mai mult decât oricare altè fatè, dar, oare, de ce am straniul sentiment cè parcè s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și lipindu-se de grumazul lui puternic, îl îmbrèțișeazè strâns că sè nu cadè, În clipa urmètoare, mașina roșie, ușoarè și transparentè, se umple de mirosul mateian a cèrui esențè crudè de pèmânt jilav și de frunze crude, noi, îl amețește de o voluptate fèrè margini, fècându-l nepèsètor la farurile tirului care îl orbesc din fațè, Îmbètându-mè de aceste miresme de primèvarè nouè, sunt convins cè nici un plutonier major din lume nu va putea sè opreascè mașină roșie fiindcè, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din cutie, scoate lumile din chaos Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Si iar se încheie un an cu șampanie, pocnitori și artificii... De la un timp bucuriile au devenit ca timpul: trec repede. Tot așa se încheie un ciclu de 4 ani în care trebuie să votăm... Simțim doar schimbarea în noi, amețiți de promisiuni, apăsați de nevoi, nu mai avem timp să tragem linie și să ne contabilizăm realizările. Cum a trecut viața? ne întrebăm când ajungem să încheiem socotelile cu ea. Ce tristețe ne apasă când visele ne-au fost înăbușite
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mai degrabă decât de a renunța la băutură. Sper ca în următorii ani să-și revină și să-și dea seama că, de fapt, nu e alcoolic și să ne însoțească la club, în serile noastre vesele, când toți ne amețim puțin. Uită-te la toți cei de aici! Sunt niște ratați! Povestea lui Davey nu seamănă nici pe departe cu a lor. Mă mir cum de el nu și-a dat seama până acum. Ar fi trebuit să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-a lăsat complet de băut? Oi fi masochistă... Din fericire, Jake e în formă și urcă scările destul de repede ca să mă scoată din hățișul acestor speculații, care te pot ameți până la nebunie. Ce bine că am scos toate fotografiile! Altfel, m-aș zdrobi toată acuma, încercând să le adun și să le arunc sub canapea, ceea ce ar însemna să-l las pe Jake să aștepte și apoi să apar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în practică decât de o femeie care nu se îndoiește nici o clipă de farmecul ei. Cum zicea și Davey (bietul Davey!), lui Daisy nu-i rezistă nici un bărbat. Ea pare să întruchipeze standardul de femeie frumoasă. Iar în seara asta, amețită de șampanie și admirată de toți bărbații, parcă nici nu atinge pământul. Și, în plus, joacă un rol, ceea ce îi permite să facă lucruri la care altfel nu s-ar încumeta. Deși e supărat că nu-și găsește prietena - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place să irosesc vinul. Chiar dacă s-a spălat, pielea lui Jake încă are gust de apă de mare. Pinot Grigio, sare și transpirație masculină proaspătă. Mă amețește acest amestec. Sunt atât de beată, că aș putea să-i sărut fiecare centimetru pătrat al corpului. Și aproape că reușesc. Iar el îmi întoarce „serviciul“. Capitolul XXIV Jake trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu simt nevoia de a-mi ascunde defectele mele cele mari, faptul că-mi place întrecerea, vulnerabilitatea mea: n-ar avea oricum nici un rost, fiindcă mă cunoaște foarte bine. Îl sărut și iar îl sărut, până ce soarele și săruturile mă amețesc și începe să mi se învârtă capul. În cele din urmă, se desprinde, nu fără un sentiment de frustrare, merge la masă și îmi aduce paharul cu limonadă; se așază lângă mine și mă trage spre el, ca să mă sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stare de bine în folosul comunității, ca arteziana din fața Primăriei sau senzualitatea nerușinată a Sirenei din Galați. Ediții următoare nu vor fi. Unicatul vorbește de la sine, prin originalitate și forță, ceea ce-i conferă trăinicie. Și această povară de tinerețe o ameți pe Alimentară, încât leșină pentru a doua oară în această carte. Și eu a trebuit să o spun. Nu putea să însemne nimic altceva decât că ea căuta ceva ce nu mai putea să grăiască. Trebuia să fie pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau în brațe, îți scot andrelele din trupul tău vulgar de opulent, indecent de roz, și-ți arăt cum se joacă ciuleandra, dar să nu amețești când ... Nu, nu amețesc, Mamă, am să te ascult, n-am să mai vreau afară, la urma urmei afară e tot o curte cu gard, puțin mai mare, are același cer deasupra, puțin mai mare, are porți și ziduri, case-zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau în brațe, îți scot andrelele din trupul tău vulgar de opulent, indecent de roz, și-ți arăt cum se joacă ciuleandra, dar să nu amețești când ... Nu, nu amețesc, Mamă, am să te ascult, n-am să mai vreau afară, la urma urmei afară e tot o curte cu gard, puțin mai mare, are același cer deasupra, puțin mai mare, are porți și ziduri, case-zid, blocuri-zid, oameni-zid, tradus: Primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților uitate, parc-ar fi fost trăite de altcineva da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
surprinsese în atitudinea locuitorilor din Pompei, domestice sau înspăimântate, în aceleași robe roșii, fără măști. Lunecă într-o fântână, îi putea vedea îmbucăturile cilindrilor de beton, până când simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe umăr și din spate o voce reținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Corvium, iar el reveni de acolo plin de durere și cu reminiscențe puternice. Pieptul i se ridica din nou și cobora înapoi. Respira. Trăia! Era minunat. Era grozav! Era tot ce își dorise el vreodată. "Te iubesc, Ana!" Era amețit și teribil de slăbit, dar era fericit. Îi puse o mână pe obrazul ei și îl simți cald pentru că el era tot timpul rece. Îi mângâie încet nasul, sprâncenele, ochii închiși. O sărută încet pe frunte. Îi luă mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui Charlie era că motivul real pentru care își făcea griji acum avea legătură cu o conversație care avusese loc cu o săptămână în urmă. Și care atunci păruse neînsemnată. Însă acum i se părea de rău augur. O secretară amețită de la Institutul Național de Sănătate sunase la laborator și ceruse cu dr. Kendall. Când el răspunsese la telefon, femeia spusese: — Sunteți dr. Henry A. Kendall? — Da ... Este adevărat că ați venit la INS pentru o perioadă de practică de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]