2,417 matches
-
în timp acest text, fără urmă de valoare morală sau filozofică, a ajuns Canonul iudeo-creștinilor. Existau de asemenea mari deosebiri de cunoaștere și de moralitate. Unii socoteau că nu este contradictoriu cu credința iudeo-creștină să meargă la circ sau la amfiteatru; alți ezitau între gnosticism și iudeo-creștinism; unii continuau să fie în-tinați de superstiții păgîne; alții, sinceri dar ignoranți, au interpretat făgăduințele Evangheliilor în sensul cel mai material și mai carnal sau ,,credeau despre Dum-nezeu ceea ce nu s-ar crede despre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau în amfiteatru și săli de seminar, vin la consultații oricând nu sunt în clasă ori la bibliotecă, arhivă, librărie, operă, filarmonică, muzeu, expoziție. Iconoclasmul și activismul Stângii occidentale din anii ’60 au pus capăt acestei stări ideale. Greve, sit-ins, revolte, demonstrații, lupte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a Universității din București, V. a avut preocupări literare timpurii, remarcându-se la concursurile naționale școlare. Debutează în 1977 la „Cronica”, iar primul volum, Căile șoimului, îi apare în 1990. În anii ’80 s-a afirmat în paginile revistei studențești „Amfiteatru”, de mediul căreia a fost foarte atașat. A mai publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare și de artă, comentariu politic în „România literară”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Teatrul”, „Arta”, „România liberă” ș.a. În 1990 a fost o scurtă perioadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
domeniile vieții, se manifestă o anumită normalizare, în sensul că se renunță parțial la festivismele de fațadă, încercându-se o orientare mai credibilă. Dar importanța V.s. scade, dat fiind că în țară se înființează și alte reviste studențești de cultură („Amfiteatru”, „Echinox”, „Alma Mater”, devenită „Dialog”, „Opinia studențească”), care preiau o parte însemnată din literatura tinerilor. Continuă să apară versuri, autori fiind Dumitru M. Ion, Titus Vîjeu, Nicolae Dan Fruntelată, Constanța Buzea, Mircea Florin Șandru ș.a. Este prezentă din când în când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
a Universității din București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în 1971, căruia îi urmează Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin (1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
continua cu aceiași tenacitate și eficiență eforturile pentru realizarea crezului său științific, viața sa derulându- se în liniștea casei sale din strada Radu Calomfirescu nr. 15 (casa cu geamuri bombate, foto pg. 27 jos), în laboratorul său de la facultate, în amfiteatrul în care își ținea cursurile, în policlinica Saint Vin cent de Paul cu micul său staționar (Bethleem) construit cu ajutorul bisericii catolice franceze și la „giamia din Constanța”, o mică casă de vacanță situată pe litoral unde își petrecea vacanțele de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Scriitorilor (1980-1983), secretar literar (1983-1989), apoi redactor (din 1990) la revista „Orizont”. În prezent este președinte director general al editurilor Hestia (fondată în 1991) și Anthropos (fondată în 1995). Colaborează la revistele „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Lumina”. Mai semnează și cu pseudonimele Andrei Băleanu, Lucian Albu, Ovidiu Constantinescu, Al. Lucian. Debutează cu versuri în „Orizont”(1969), iar prima lui carte, Ideografii lirice contemporane, îi apare în 1977 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor). Acest volum cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
din România, iar din 1996, director general al Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași. În 1998 a obținut titlul de doctor în filologie. A debutat publicistic la „Dialog” în 1975, iar editorial, cu volumul Proza criticilor, în 1983. Colaborează la „Amfiteatru”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Astra”, „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Luceafărul”, „Opinia studențească”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna României” ș.a. Este distins cu Premiul pentru critică literară al Colocviului Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
este prezent în mai multe antologii școlare. Laureat al concursurilor pentru elevi, publică versuri în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, în „Țara visurilor noastre” (Oradea) și în câteva reviste școlare. Îi apar poezii și în „Cronica”, „Familia”, „Tomis”, „România literară”, „Amfiteatru”, caietele de poezie ale „Vieții românești”. Între 1972 și 1977 este student al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București, unde în primul an de studii înființează, împreună cu alți colegi, cenaclul literar Charmides, ulterior frecventând Cenaclul Universitas și Cenaclul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
cenaclul literar Charmides, ulterior frecventând Cenaclul Universitas și Cenaclul de Luni. Redactor la revista „Universitas”, colaborează și la „Dialog”, „Opinia studențească”, ca și la cele mai importante publicații culturale din țară. Obține premii ale revistelor „Tribuna” (1972), „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1977). După absolvire este profesor suplinitor la câteva licee bucureștene și instructor la Casa de Cultură a Studenților. Debutează editorial în 1984, cu volumul de versuri Exerciții de apărare pasivă. În 1987 depune actele pentru a pleca în Statele Unite ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
de-al Doilea Imperiu, convingerea francezilor și nu numai era că "învățătorul prusac este cel care a câștigat războiul [franco-prusac]" (Reisner, 1922, p. 82). Educația învânat patriotică își dovedea astfel, pe câmpul de bătălie, finalitățile naționale. "Scóla nu este un amfiteatru de esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii creaturi lipsite de valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nici nu e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în care cărturarul francez adresează întrebarea " Ce este o națiune?", la care Delavrancea lasă să se creadă că l-a auzit pe viu răsunând în amfiteatrul Sorbonei, literatul român nu reține decât - eronat - indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
său găsit între hârtiile Corneliei din Moldova și caută actul după care s-a făcut ea. Se știe (și în acest înscris se spune) că autopsia lui M. Eminescu, cerută de Titu Maiorescu, a fost publică, s-a făcut în amfiteatrul Spitalului Brâncovenesc de către profesorii Alexianu și Șuțu, și la ea au asistat: Primul procuror al Tribunalului Ilfov, Inspectorul de poliție, Secretarul general al Ministerului Instrucțiunii Publice precum și ziariști, amici ai poetului, doctori, studenți. George Potra presupune că fiecare instituție a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
remarca: „Bazinul lui Neptun, numit mai întâi Marea Cascadă, a fost construit între anii 1679-1684, în conformitate cu proiectul inițial. Acest imens bazin, împrejmuit pe latura care dă spre castel de un perete frumos de piatră, și de cealaltă parte de un amfiteatru de gazon și de copaci - o jumătate de cerc largă, în al cărui centru este așezată o statuie de marmură a Renumelui, este simplu ca formă, dar impune prin dimensiune. Vazele din plumb sculptat care decorează peretele au fost aurite
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Limbă și literatură, nr. 1, 1980, pp. 11-26 (și În Avram, 1987, pp. 193-206). Avram, Mioara, „Un nou semn de punctuație”, Limba română, nr. 2, 1979, pp. 193-198 (și În Avram, 1987, pp. 211-216). Beldescu, 1995. Blandiana, Ana, „Inefabila virgulă”, Amfiteatru, nr. 1, 1970, p. 1. Cernicova-Bucă, 1999. Cernicova-Bucă, 2007. Ciobanu, Fulvia, „Unele Întrebuințări ale liniei de pauză În scrierea noastră actuală”, Limba română, nr. 3, 1980, pp. 193-196. Colignon, 1993. Drincu, 1983. Drincu, Sergiu, „Punctuația lui «și»”, Limba și literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
LAURENȚIU VLAD Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) INSTITUTUL EUROPEAN 2014 Cuvinte-cheie: migrația studențeasca, formarea elitelor românești, Universitatea Liberă din Bruxelles, viața cotidiană în afara amfiteatrelor, secolele XIX-XX Cuprins Cuvânt de introducere / 7 Capitolul I. Universitatea Liberă din Bruxelles în primă sută de ani de existență / 19 I.1. Universitatea Liberă din Bruxelles: statut, administrație / 24 I.2. Despre facultățile Universității Libere din Bruxelles / 28 I.
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
beneficiarii lor din România, ce specializări li s-au părut la îndemână sau ce cariere au îmbrățișat, cât de mult se implică statul în sprijinirea tinerilor plecați la studii la Bruxelles, Gând, Liège ori Louvain, ce viața duceau aceștia în afara amfiteatrelor?... Acestor întrebări, dar și altora, am căutat să le găsim răspunsuri; am facut-o momentan doar parțial, aplecându-ne asupra unui studiu de caz, anume prezenta studenților români la Universitatea Liberă din Bruxelles, demers ce nu-l vedem că unul
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Studiul de față face parte dintr-un demers mai vechi al nostru, pe care ne străduim să-l documentam de ceva vreme. Este vorba de încercarea de a reuni în paginile aceluiași volum detaliile relative la prezența studenților români în amfiteatrele universităților din Bruxelles, Gând, Liège sau Louvain, precum și ale altor instituții de învățământ superior din Belgia (Anvers, Mons, Verviers etc.) în a doua jumătate a veacului al XIX-lea și în prima parte a celui următor. Cum deja am mai
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
studenții români în străinătate, cercetarea noastră deschide noi direcții de reflecție pentru demersurile de istorie instituțională și chiar de sociologie istorică a unor spații profesionale, precum cel medical, juridic, ingineresc. Nu în ultimul rând, prin fragmentele de viața cotidiană, dincolo de amfiteatru, a studenților ce au zăbovit la studii în capitala belgiană, demersul nostru se situează, așa cum am spus deja, în aria istoriei culturale, a istoriei mentalităților și a microistoriei. O arie de studii dificilă pentru vremile trecute, din cauza absenței surselor sau
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Adolphe Roussel, Jean-François Tielemans, Alfred Vauthier, Pierre-Théodore Verhaegen etc., care s-au remarcat și în spațiul universitar francez (Bordeaux, Caen, Paris, Strasbourg, Toulouse)41. Legăturile cu Hexagonul s-au materializat și prin prezența unui Édouard Lambert ori Léon Duguit în amfiteatrele Universității Libere 42. Dintru început, fondatorii au proiectat că învățământul de științe politice și administrative să fie atașat Facultății de Drept; inițial acesta fusese conceput că o entitate aparte, numai că legea din 1835, care trimitea orice examen de finalizare
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
rămâie aci"42. Din păcate, nu am gasit prea multe detalii cu privire la asociația înființată de Florian Becescu la începutul anului 1904. Probabil că activitatea ei s-a stins odată ce poetul se întorcea în țară, știut fiind că trecerea lui prin amfiteatrele Universității Libere a fost meteorica. Poate arhivele ne vor dezvălui pe viitor mai multe... Mai avem cunoștință de o grupare studențeasca a românilor de la Universitatea Liberă din Bruxelles - poate erau doar studenți disparați, neafiliați, căci documentele nu sunt clare în
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
marelui poet, feciorul lui Matei Eminescu și al Mathildei Ilian din Brăila, ce se pregătea cu profesorul Garsou pentru a intra la Facultatea de Drept a Universității Libere, respectiv pe Florian Becescu, scriitorul, jurnalistul, studentul boem, prea puțin cunoscător al amfiteatrele și bibliotecilor, foarte familiarizat însă cu birturile de joasă condiție, tânărul cu porniri generoase, dar și cu patimă mai mult sau mai putin romantică a amorului neconvențional ori cu viciul pariurilor la cursele de cai. Alături de aceștia, la cumpăna dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
în "Arhiva")80. S-a stins din viață în a șaptea zi a lunii lui mai a anului 1914, în orașul în care se născuse într-un sfârșit de martie, cu 36 de ani in urma!81 Viața de dincolo de amfiteatru a studenților aflați la studii în capitala belgiană, pe care am reconstituit-o sumar în aceste pagini, ni s-a părut captivantă. Acest demers de microistorie, ce s-a aplecat asupra destinului oamenilor mărunți, ne-a permis, credem noi, o
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
dintr-un articol al jurnalului "Cronică" din 29 iulie 1904... Am încercat să găsim o explicație parcurgând un drum simbolic al reconstituirii unor fragmente din viața de student a tinerilor care au pășit, mai mult sau mai putin emoționați, prin amfiteatrele Universității Libere sau pe străzile pitorești ale capitalei Belgiei în timpurile de amurg ale civilizației europene de la trecerea dintre secole și până puțin după Întâiul Război Mondial. Istoria stereotipului, ce a avut o oarecare circulație în spațiul cultural autohton, pornea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
politice și administrative, filosofie și litere, medicina ori științe sau cei care au dobândit diplome de inginer; în ce constă sprijinul oficialităților de la București pentru studenții de la Universitatea Liberă; care era viața ce o duceau tinerii plecați la studii în afara amfiteatrului etc.? Am căutat să răspundem acestor întrebări aducând în discuție o serie de documente puțin sau deloc cunoscute din Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (Fond "Bruxelles", Problema "Cultural"), dar și o seama de date de natură statistică, pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]