2,503 matches
-
de ""Lăură"", datorită ramurilor de laur ce se văd în spatele modelului, artistul a pictat probabil portretul unei curtezane din Veneția. Senzualitatea emanata de tablou întărește această presupunere, mai ales că Giorgione - așa cum notează Văsari - "era un mare iubitor al aventurilor amoroase ("cose d'amore")". După majoritatea istoricilor de artă, tabloul "Concert câmpenesc" (""Concerto campestre"") realizat între anii 1508 și 1510, ar fi opera exclusivă a lui Giorgione, deși o contribuție a lui Titian nu este exclusă. Este surprinzătoare zugrăvirea laolaltă a
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
liberă a tabloului lui Giorgione. Tema arcadică corespunde preocupărilor pe care i le atribuie contemporanii lui Giorgione; frumusețea feminină, muzica, lirismul exprimat prin atmosfera și peisaj. Potrivit legendei, Giorgione avea trei pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de ciumă din 1510 pe frumoasă lui amantă. O scrisoare a marchizei de Mantova, Isabella d'Este, menționează de asemenea faptul
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Eleanor Stier și mai târziu a aflat că aceasta îi purta copilul. După naștere, John a refuzat să recunoască copilul ca fiindu-i fiu, dar a continuat să aibe relații sexuale cu ea, chiar și după ce a început o relație amoroasă cu o studentă pe nume Alicia de Lardé (1 ianuarie 1933). Alicia era o studentă din El Salvador la fizică, în cadrul MIT și una din cele șaisprezece femei dintr-o clasă de 800 de studenți. În februarie 1957 s-au căsătorit
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
marchizului. Lope de Vega a ajuns să studieze gramatică într-o organizație clericală și apoi matematică în cadrul Academiei Regale, muncind ca secretar al marchizului de las Navas. Cu toate acestea, însă, continua să fie atras de deja numeroasele sale aventuri amoroase. Elena Osorio a fost prima sa mare dragoste, „"Filis"”, din poeziile sale, despărțită pe atunci de soțul ei, actorul Cristóbal Calderón. Lope îi plătea favorurile prin comediile pe care le trimitea companiei de teatru a tatălui iubitei sale. În 1587
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
a unui țăran înstărit, Pedro Crespo, a cărui fiică a fost violată de un căpitan de orgine nobilă, și onoarea corporativă ("esprit de corps") a căpitanului. Onoarea, ca patrimoniu al spiritului înfruntat cu justiția, cazul "Primarului din Zalamea", sau pasiunea amoroasă ce orbește sufletul, cazul operei „"El mayor monstruo"” („"Cel mai mare monstru"”) sau gelozia în „"El médico de su honra"” („"Doctorul onoarei sale"”). În cea dea doua parte a operei sale, dramaturgul inventează, depășind repertoriul cavaleresc, o formă poetico-simbolică necunoscută
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
cuprindă într-o singură carte emoțiile ce au definit scurta sa existență. Opera poetică a lui Jorge Manrique se rezumă la 40 de creații. Sunt clasificate de regulă în trei categorii : de dragoste, satirice și doctrinale. Predomină cele satirice și amoroase, în limitele stabilite de poezia „"cancioneril"” (gen de poezie cultă ce se cultiva în secolul XV, în special în metru minor) și cu influențe provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile. Din toate creațiile se remarcă
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
a ajunge la celebritatea universala cu „Il Barbiere di Siviglia” (Bărbierul din Sevilla), în 1816. Mai mult, poate crea uimire ascultarea a doua personaje atât de diferite ca regina Elisabeta si tânara Rosina exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeași cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din Sevilla). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini. Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sunt antrenate de același elan care
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
și coruptului șef de Poliție "Vincent Aiello" (Danny Aiello), mituit de Crowning, prin înlocuirea nou-născutului fiu al acestuia cu alt bebeluș din spital. La scurt timp după aceea, Carol își face apariția în localul celor patru și începe o relație amoroasă cu Max. Noodles are o ieșire extravagantă cu Deborah, la sfârșitul căreia ea îi spune că a doua zi pleacă la Hollywood, ceea ce îl face pe Noodles să încerce să o violeze pe bancheta din spate a limuzinei închiriate. Max
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
traviata"). Spre a scăpa de urmărirea familiei, și-a schimbat numele de fată în Marie-Duplessis. În această perioadă, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas-fiul (1824 - 1895), care s-a îndrăgostit de ea și cu care a întreținut strânse legături amoroase. Legătura lor au continuat chiar și după căsătoria ei, până la prematura ei moarte, în urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la vârsta de numai 22 ani. Sicriul ei, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea ei preferată, a
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
precum tristețea, singurătatea și dezamăgirea. Muzică semnată September se încadrează în genul electronic, influențele eurodance și pop fiind cele mai frecvente; majoritatea compozițiilor sale sunt originale (excepție fac „Mikrofonkåt” și „Midnight Heartache”), iar versurile abordează teme precum iubirea sau eșecul amoros. Calitatea pieselor sale avea să-i determine pe editorii Sputnikmusic să spună despre September că aceasta este una dintre cele mai constante apariții din industria pop europeană și totodată cea mai de succes cântăreața suedeză. Totuși, redactorii allmusic nu au
September () [Corola-website/Science/307758_a_309087]
-
noi, „Monster Truck” (un cover după Wild Boar) și „Trigger Happy Hands”, ce a beneficiat și de un videoclip. Temele abordate de către formație în cântece se mulează în jurul dependențelor de tot felul (inclusiv de droguri) și a frustrărilor sexuale și amoroase și a ambiguității sexuale. Primul album, "Placebo", abordează lucrurile dintr-un unghi predominant erotic (piesa „Nancy Boy” fiind un bun exemplu în acest sens, însă nu lipsesc și frustrările de tip adolescentin, ideea cum că nimeni nu te poate înțelege
Placebo (formație) () [Corola-website/Science/307834_a_309163]
-
a primit 50 de escudos. S-a întors la Lisabona și, spre sfârșitul anului, s-a îndreptat către Madrid. În februarie 1582, solicită, fără succes, să ocupe o funcție rămasă vacantă în Indii. Tot în acești ani, scriitorul întreține relații amoroase cu Ana Villafranca de Rojas, soția lui Alonso Rodríguez, un crâșmar. Din această relație a rezultat o fetiță, botezată Isabel de Saavedra, pe care scriitorul a recunoscut-o. Pe 12 decembrie 1584, Cervantes se căsătorește cu Catalina de Salazar y
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
into my eyes / And you said goodbye / Could you see my tears” — en: „Când te-ai uitat în ochii mei / Și ți-ai luat la revedere / Ai putut să-mi vezi lacrimile”) și se fac referiri la sfârșitul unei relații amoroase ca la o furtună („You promised me when you said goodbye / That you'd return when the storm was done” — en: „Mi-ai promis când ai plecat / Că te vei reîntoarce când furtuna se va termina”). O mare parte din
Rain (cântec de Madonna) () [Corola-website/Science/307930_a_309259]
-
vremea aceea, Foriș se plângea de „nivelul politic scăzut” al lui Pârvulescu. A făcut parte din „conducerea operativă”, alături de Emil Bodnăraș, Iosif Rangheț, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Teohari Georgescu. Văduv din 1942, Pârvulescu a avut o relație amoroasă cu Ana Toma - soția lui Sorin Toma (viitorul redactor-șef al ziarului Scînteia, aflat în anii războiului în URSS). Ana Toma a fost ulterior martoră a acuzării în "Procesul Pătrășcanu", învinuindu-i de trădare pe membrii Secretariatului condus de Ștefan
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
însă apreciată, când, după ce a câștigat premiul „Aristul englez al anului” la premiile Félix, l-a refuzat, spunând că ea este și va fi un artist francez, și nu unul englez. Pe lângă succesul comercial, au apărut și schimbări în viața amoroasă a acesteia: Angélil, managerul acesteia care era cu 26 de ani mai mare, a devenit iubitul ei. Cei doi s-au temut că publicul nu va fi de acord cu relația lor, hotărându-se să o păstreze secretă. În 1993
Céline Dion () [Corola-website/Science/303104_a_304433]
-
mod direct în scrierea și compunerea pieselor, fiind ajutată de Scott Storch, Linda Perry și Alicia Keys. Purtând numele "Stripped", discul conține influențe puternice din muzica RnB, soul, pop-rock și hip-hop, iar versurile adesea provocatoare abordează teme precum sexualitatea, eșecul amoros sau împuternicirea femeii. Odată cu începerea comercializării materialului la nivel internațional în octombrie 2002, "Stripped" primește recenzii mixte din partea criticilor care au remarcat evoluția vocală a cântăreței, însă au criticat dur direcția sa stilistică — „discul este dezorganizat: conține hip-hop, conține rock
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
Back” (împreună cu Nelly), „A Song for You” (colaborare cu pianistul Herbie Hancock nominalizată la premiile Grammy) și „Somos Novios” (un duet cu Andrea Bocelli). Christina Aguilera încheie anul 2005 prin căsătoria cu producătorul Jordan Bratman, cu care avea o relație amoroasă încă din 2002. Christina Aguilera a început să scrie cântece pentru un nou album de studio încă din anul 2005, odată cu încheierea campaniei de promovare a discului "Stripped". Conform declarațiilor cântăreței, ea își dorea ca viitorul său material să reflecte
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
compozițiile. Christina Aguilera a susținut în repetate rânduri că piesele sale preiau influențe din muzica soul și blues, cântărețele sale preferate fiind Billie Holiday, Ella Fitzgerald, Whitney Houston și Nina Simone. În general, compozițiile sale abordează teme precum solitudinea, eșecul amoros sau rolul femeii în societate, iar cele mai întâlnite motive sunt durerea, distracția și senzualitatea. De asemenea, interpreta a folosit ca sursă de inspirație propria copilărie pentru a scrie cântecele „I'm OK” și „Oh Mother”; Xtina a declarat că
Christina Aguilera () [Corola-website/Science/303101_a_304430]
-
de exemplu o ceremonie oficială) și înțelegeri privind traiul și/sau organizarea financiară în comun, dar nici unul dintre aceste criterii nu este necesar sau definitoriu. Spre exemplu, o persoană ce are mai mulți parteneri în plan sexual poate lega prietenii 'amoroase' puternice cu aceștia, fără a simți o iubire romantică pentru ei. Alegerea persoanei respective de a se identifica drept adept al "poliamorului" sau drept swinger, sau de a utiliza alt termen, depinde adesea mai mult de atitudinea sa către "poliamoriști
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
a logodit cu Maria de Medici, una dintre cele mai bogate femei din Europa, după ce căsătoria cu Margareta de Valois a fost anulată de papa Clement al VIII-lea; motivul despărțirii a fost lipsa urmașilor și o serie de escapade amoroase ale Margaretei. Copiii rezultați din căsătoria cu Maria de Medici au fost: După datele istoricilor din acea perioadă, 80% din populația de la țară a avut o viață mai ușoară și, în general, nivelul de trai a crescut. În anul 1610
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
este asemănătoare cu alte legende din alte mitologi , cum ar fi : în Egipt zeul Ra și șarpele Apophis , în Mesopotamia zeul Marduk și dragonul Tiamat , în Grecia Zeus și balaurul Typhon . De asemenea , circulă legende legate de multiplele sale legături amoroase , pentru că , din câte se pare , în ciuda faptului că era căsătorit cu ni , era un zeu extrem de lasciv . În mitologie, există două divinități cu numele Indra: Indra - conducătorul divin al tărâmului spiritual al ființelor zeiești În timpurile vedice, Indra era cunoscut
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
pentru care s-au despărțit părinții ei, adulterul, cât și relația tăinuită dintre mama și unchiul său. Shoko citește în paginile jurnalului despre durerea mamei sale, care a avut timp de treisprezece ani greaua sarcină de a ascunde relația lor amoroasă. Fiind apăsată de ideea morții, și de faptul că se considera o „criminală”, în cele din urmă Saiko se sinucide, pentru a păstra taina dragostei lor: „Am luat otravă. Sunt obosită de toate. Prea obosită ca să mai trăiesc.” În finalul
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
și a fost succedat de doi frați ai săi. Mama lor a fost regentă. La 28 octombrie 1533 Henric s-a căsătorit cu Caterina de Medici; ambii miri aveau 14 ani. Anul următor Henric s-a implicat într-o relație amoroasă cu văduva de 35 de ani Diana de Poitiers. Au fost foarte apropiați: ea l-a îmbrățișat public în ziua în care a plecat spre Spania iar în timpul turnirului său el a insistat să poarte în vârful lăncii sale panglica
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
de care dispunea Lepidus. În răsărit, Antoniu se află în război împotriva părților. Campania lui nu a fost atât de reușită precum și-ar fi dorit, deși era mult mai reușită decât cea a lui Crassus. A început o relație amoroasă cu Cleopatra, care a dat naștere celor trei fii ai săi. În 34 î.Hr., la Donațiile din Alexandria, Antoniu a „dăruit” mult din jumătatea estică a imperiului copiilor săi și ai Cleopatrei. În Romă, acest fapt, precum și dezvăluirea testamentului lui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
reduce producția. "Le Sicilien, ou l'Amour peintre" a fost scrisă pentru festivitățile de la castelul din Saint-Germain, si a fost urmată în 1668 de un foarte elegant "Amphitryon", inspirat evident de versiunea lui Plautus, însă cu evidente aluzii la aventurile amoroase ale regelui. "George Dandin, ou le Mari confondu" (Soțul zăpăcit) a fost puțin apreciată, insă succesul s-a întors cu "L'Avare" (Avarul), astăzi foarte cunoscută. A folosit din nou muzica lui Lully pentru "Monsieur de Pourceaugnac", "Leș Amants magnifiques
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]