2,399 matches
-
56 cu rezultate cel puțin interesante. De fapt, dacă ne oprim la diferite cazuri, se poate confirma că legitimarea și ancorarea rămân procese centrale de examinat, principala problemă fiind aceea de a înțelege care sunt factorii determinanți ai legitimării (ce "ancore" au apărut și dacă acestea sunt diferite de cele din sudul Europei). Recurgând la rezultatele cercetărilor lui Grassi (1999) și Peeler (1998), în țări precum Costa Rica, Chile, Uruguay, Venezuela și Columbia (unde s-a ajuns la o consolidare mai puternică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cum legitimarea inclusivă este rezultatul unui angajament convenit între elite (în sprijinul democrației), combinat cu pacturi reale, armata fiind exclusă din arena politică treptat - chiar dacă uneori foarte lent -, iar cheltuielile sociale (ridicate) asigură menținerea unui consens la nivel de masă. "Ancora" principală este dată de un sistem de partide, relativ instituționalizat, capabil să realizeze alternanța la guvernare. În acest sens, deși pare mai mare importanța sistemului de welfare, se poate afirma că modelul nu se îndepărtează drastic de modelul spaniol (tratat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
modelul nu se îndepărtează drastic de modelul spaniol (tratat mai sus). Brazilia și Ecuador au reușit o consolidare slabă, mai degrabă o prezervare, fondată pe o legitimare în general inclusivă, datorată combinației dintre creșterea economică și politicile sociale, dar cu "ancore" partizane slabe și lipsa altor forme de "ancorare" (prezente în Europa de Sud și Argentina). În Argentina există o consolidare slabă, în privința elementelor determinante ale legitimității (adică tradițiile democratice, care, în această țară, nu sunt coerente și solide), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în practica, și din cauza altor decizii economice greșite - insatisfacții majore, profundă criză democratică și, chiar, falimetul țării. Alte țări din America Latină, precum Mexic, rămân, ani de zile, într-o situație constantă, în lipsa unor factori puternici de legitimare sau a unor "ancore" relevante; elitele au făcut, în aceste țări, o alegere democratică doar parțial, în interiorul unei zone în care Statele Unite susțineau această opțiune încă de la începutul anilor optzeci. În scopul consolidării sau (chiar mai mult) în cel al prezervării, nu ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
găsită în literatura de specialitate, care nu face distincție între procese și, care, de multe ori, folosește termenul general, de "democratizare", ce include, pe lângă consolidarea în sine, tranziția și instaurarea. Mai mult decât atât, lipsa cercetărilor empirice specifice asupra potențialelor "ancore" din diferite țări nu permit o examinare aprofundată asupra temei, așa cum s-a întâmplat pentru sudul Europei. Acest lucru înseamnă că o analiză empirică corectă a modelelor de consolidare este dificilă și, dacă se efectuează, conduce la rezultate interesante, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în care s-a ținut cont doar de instituțiile politice și economice, legitimarea este una bidimensională. Ancorarea care însoțește aceste procese de legitimare inclusivă caracterizează cel mai bine procesul global și indică, indirect, o previzibilă menținere a stabilizării. Vorbind de "ancore", dincolo de carentele menționate (ale cercetărilor empirice în anumite teritorii), trebuie ținut cont de faptul că trecutul autoritar a lăsat în urmă o societate civilă dezarticulată, nu foarte diferențiată. Neo-corporatismul și gatekeeping-ul partidelor (deși înțeles doar în sensul de control sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
descris mai sus. A fost posibilă dezvoltarea unor forme de patronaj, cu elemente de continuitate cu perioada comunistă, manifestate neîntrerupt în mai multe țări din zonă; chiar și aici, însă, absența unor studii empirice nu ne permite să prezentăm detalii. "Ancorele" tradiționale din Sudul Europei sunt legate de partide, cu rol major în consolidare. Vorbim de "consolidarea prin intermediul partidelor". Ancorarea din Europa de Est este diferită. Ea nu se bazează pe organizațiile de partid. Mobilizarea autoritară din trecut, deziluzia ideologică și însuși momentul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
face parte dintr-un al doilea grup de țări care ar putea intra în Uniune. Aceste elemente conduc la accentuarea caracterului de elită al procesului de consolidare, care nu trebuie confundat însă cu cel din Spania. Acolo au fost alte "ancore" și alte moduri de legitimare. În ambele țări, elita partinică joacă roluri diferite în diverse contexte de consolidare. Figura 5.3. Modele și cazuri de consolidare democratică în Europa de Est Legitimare Ancorare Tridimensională Bidimensională Prin intermediul partidelor Model comunitar Republica Ceha Slovenia
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Catolice, după al Doilea Război Mondial și (chiar mai mult) după Consiliul de la Vatican II de la începutul anilor '60, noile partide democrat-creștine sunt puse în centrul consolidării democratice chiar și în țările europene cu experiențe anterioare nedemocratice; ele apar ca "ancore" de consolidare care propun o unitate între clase și o organizație structurată, susținută de alte organizații "auxiliare". În al cincilea rând, creșterea economică și (în același timp) creșterea prezenței publice în diferite sectoare economice fac din partide (care, prin exponenții
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
depăși această irelevanță și cum să ne îndepărtăm de barierele tematice create de ansambluri limitate?" Încercarea de a răspunde la această ultimă întrebare ne determină a extinde analiza până la structurile politice intermediare și o vom face în paragraful următor. 4. "Ancorele" sunt esențiale pentru o democrație bună? De asemenea, analiza empirică a procesului de consolidare democratică (v. cap. 5) a demonstrat relevanța unor "ancore" pentru succesul procesului, atunci când legitimitatea regimului democratic nu a fost extinsă și profund stabilită, deși era limitată
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ne determină a extinde analiza până la structurile politice intermediare și o vom face în paragraful următor. 4. "Ancorele" sunt esențiale pentru o democrație bună? De asemenea, analiza empirică a procesului de consolidare democratică (v. cap. 5) a demonstrat relevanța unor "ancore" pentru succesul procesului, atunci când legitimitatea regimului democratic nu a fost extinsă și profund stabilită, deși era limitată. În prezența unei legitimități implicite, "ancorele" sunt importante, dar numai pentru a înțelege care sunt procesele de consolidare deja realizate. "Ancorele" - obiect de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bună? De asemenea, analiza empirică a procesului de consolidare democratică (v. cap. 5) a demonstrat relevanța unor "ancore" pentru succesul procesului, atunci când legitimitatea regimului democratic nu a fost extinsă și profund stabilită, deși era limitată. În prezența unei legitimități implicite, "ancorele" sunt importante, dar numai pentru a înțelege care sunt procesele de consolidare deja realizate. "Ancorele" - obiect de analiză (organizarea partidului, gatekeeping-ul, legăturile clientelare și structurile neo-corporatiste) - se formează în primii ani de instaurare a democrației. Fără să ne oprim asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
relevanța unor "ancore" pentru succesul procesului, atunci când legitimitatea regimului democratic nu a fost extinsă și profund stabilită, deși era limitată. În prezența unei legitimități implicite, "ancorele" sunt importante, dar numai pentru a înțelege care sunt procesele de consolidare deja realizate. "Ancorele" - obiect de analiză (organizarea partidului, gatekeeping-ul, legăturile clientelare și structurile neo-corporatiste) - se formează în primii ani de instaurare a democrației. Fără să ne oprim asupra semnificației acelor "ancore" (v. capitolul 5), prima întrebare este dacă cele patru forme de ancorare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dar numai pentru a înțelege care sunt procesele de consolidare deja realizate. "Ancorele" - obiect de analiză (organizarea partidului, gatekeeping-ul, legăturile clientelare și structurile neo-corporatiste) - se formează în primii ani de instaurare a democrației. Fără să ne oprim asupra semnificației acelor "ancore" (v. capitolul 5), prima întrebare este dacă cele patru forme de ancorare pot influența calitatea democrației. Gatekeeping-ul și clientelismul (datorită caracteristicilor lor non-universaliste, care se referă la relațiile de putere inegale și extrem de personale și la procesele de "schimb" - în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este dacă cele patru forme de ancorare pot influența calitatea democrației. Gatekeeping-ul și clientelismul (datorită caracteristicilor lor non-universaliste, care se referă la relațiile de putere inegale și extrem de personale și la procesele de "schimb" - în mod inevitabil opace -), nu sunt "ancore" ce pot contribui la calitatea democrației. Neocorporatismul determină, la rându-i, procese decizionale prin "schimb" și "negociere"; în aceste procese, în fața guvernelor și a miniștrilor se află sindicate și asociații sectoriale și/sau teritoriale. E adevărat că nu se creează
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
exact, antrenarea de "sus în jos" a unei societăți civile nefericite, pasive, cu vitalitate scăzută, ar trebui înlocuită cu structuri intermediare, în care esențială este participarea unei societăți civile mai educate, dispusă să ia măsuri. Dar cum evoluează oare transformarea "ancorelor" de partid? Răspunsul cel mai "simplu" ar putea fi acela că ea afectează organizarea și personalul din structurile intermediare. Acest lucru ar fi posibil doar dacă am putea crea spații deliberative viabile în cadrul partidelor. În acest sens, se poate apela
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
astfel încît să testeze validitatea unui anumit număr de concepte mai degrabă prin analiza documentelor disparate decît prin analiza elementelor constitutive ale unui sistem complex. Această reflecție a lui Varela și a lui Bourgine se intersectează cu preocuparea noastră de ancora gîndirea sistemică în realitatea practică a construirii de obiecte fizice. De aceea mi se pare că întîlnirea între viața artificială pe care o numesc "neobiologie" în cartea mea și teoria sistemelor și a haosului reprezintă unul dintre curentele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
călătoriei către un ținut necunoscut"... Alegem franceza pentru a fi mai liberi și mai protejați, această apropriere lingvistică deschizînd un drum către celălalt și către sine, un fel de alteritate-identitate consensuală, ce permite accesul la un spațiu interior fără alte ancore decît imaginarul. Identitate multiculturală în literatura francofonă. Cazul lui Atiq Rahimi 1. Limba ca diferență Mai avem încă nevoie de o "identitate"? Mai este ea posi bilă, revendicată sau de dorit în era globalizării, a metisajelor a "creolizării" (Edouard Glissant
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
configurează un loc polifonic în care se topesc identități, țări, limbi și tradiții, într-un vesel și cutremurător imn adresat diversității vieții. Și rătăcirii. În sensul pe care i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga realul, lumea întreagă, să nutrească gînduri de ducă, de ambiguitate, de incertitudine, care ne apără de tentația totalitară a unei gîndiri sistemice. Politica și condeierii Printre numeroasele dimensiuni ale "excepției franceze" se numără una cu adevărat rarisimă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său despre piesa L'Eglise (Biserica) de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de L'Eglise de Céline", Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933). Asemenea lui Șestov, care se străduia să frîngă ancorele rațiunii, Benjamin Fondane / B. Fundoianu disprețuia răspunsurile și era aproape imposibil să-l urmezi pînă în cele mai adînci ascuzișuri ale sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
jurnalistul eludează sintagme sau determinanți enunțați anterior. Între mecanismele de coeziune transfrastică, conectorii textuali (și, deci, dar, prin urmare, tot astfel, de asemenea, când, dacă ș.a.) sunt compliniți de conexiuni implicite, fără expresie la nivelul elementelor de relație și cu ancoră în presupozițiile comune jurnalistului și cititorilor. Aparținând, sub aspect morfologic, clasei adverbelor și conjuncțiilor (incluzând locuțiunile aferente), conectorii textuali contribuie sub raport logico-semantic la stabilirea de relații variate: aditive, comparative, condiționale, concluzive ș.a. La nivelul arhitecturii transfrastice a articolelor eminesciene
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lista continuă cu etichete care frizează absurdul. Vorbind despre pericolele unor asemenea interpretări, Al. Paleologu subliniază incapacitatea interpreților de a-și păstra calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu 514, situație care a condus la comentarii excedentare, fără ancoră în litera textelor. Astfel de atitudini sunt condamnabile, din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivelul receptării: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio, nici ideologizarea nu oferă soluția unei apropieri adecvate de creația eminesciană. Fără
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dimensiunile 7 cm × 12 cm) la fiecare ședință de asociație sau de club la care participați. Atunci când luați notițe, concentrați-vă asupra ideilor principale, astfel Încât să vă notați restul mai târziu. 8. Trebuie să știți cum și când să aruncați ancora. Pe măsură ce vă construiți rețeaua, veți descoperi că există oameni care sunt gata să vă ofere foarte multe informații care s-ar putea să nu vă fie necesare. Este nevoie de tact și de diplomație pentru a ști când și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
făceai pauză”. Lincoln a zâmbit și i-a răspuns: „Făceam pauză ca să-mi ascut toporul”. Transformarea eșecului În victorie 1. Luați-vă un angajament pe viață care să aibă ca obiectiv Învățarea. La 80 de ani, mottoul lui Michelangelo era „Ancora Imparo”, adică „Încă mai am de Învățat” În latină. În ciuda statutului său de geniu, Michelangelo a considerat că este foarte important să continue să Învețe și să se dezvolte. 2. Internetul este nemaipomenit, dar faceți-vă timp să redescoperiți biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
III, II Ex Ponto, reiese însă că și Cotta Maximus face parte dintre prietenii lui Ovidiu care nu l-au abandonat în momentul căderii în dizgrație: Când ceilalți dau bir cu fugiții abandonând corabia mea distrusă, tu rămâi ca singură ancoră a pluții mele zdruncinate. Cât bine îmi face afecțiunea ta! Îi iertăm pe cei care, împreună cu norocul, mi-au întors spatele [...]" (v. 5-8). Voi sunteți puținii prieteni care constituie un nucleu puternic (pars estis pauci potior) și care ați considerat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]