2,499 matches
-
declară război și face pace... [etc]”. După reforma constituțională din august 1909, articolul 7 a fost modificat astfel: „Printre prerogativele sacre ale Sultanului se numără următoarele: [printre altele] ... încheierea tratatelor în general”. Pentru încheierea tratatelor de pace, comerț, abandonarea sau anexarea unor teritorii, modificarea unor drepturi fundamentale sau personale ale supușilor otomani, sau pentru angajarea unor cheltuieli din partea statului era nevoie de „consimțământul” parlamentului. Marea Adunare Națională a Turciei a proclamat Republica Turcia de-abia în 1923, iar constituția otomană a
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
Aram Manougian, conducătorul rezistenței din regiunea Van. Naționaliștii armeni au sperat că vor reuși să obțină eliberarea de sub dominația otomană în schimbul ajutorului acordat armatei țariste. Ceea ce nu știau armenii era faptul că rușii aveau o înțelegere secretă cu Antanta în legătură cu anexarea anumitor teritorii din Anatolia. Aceste planuri au fost făcute publice de revoluționarii ruși în 1917, care sperau că astfel vor putea obține sprijinul politic și militar al armenilor.. Între timp, guvernul provizoriu a devenit tot mai stabil, odată cu mutarea în
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
îmființată Universitatea de la Tartu. În 1710, în cadrul marelui Război al Nordului, teritoriul actual al Estoniei devine parte a Imperiului Rus. Între 1710-1712, o epidemie omoară o mare parte a populației Livoniei. În 1721 este semnat tratatul de la Nystad, care confirmă anexarea întregii Estonii de către Imperiul Rus. În 1715 este tradus Noul Testament în limba estoniană (dialectul sudic), iar în 1739 este tipărită prima Biblie în limba estoniană (dialectul nordic). În 1711 este închisă Universitatea de la Tartu, fiind apoi redeschisă în 1802, toate
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
îl numeau grecii), care au fost administrate ca o provincie a Greciei, până la ofensiva germană din aprilie 1941. Ocupația, lupta de rezistență împotriva forțelor Axei și Războiul Civil Grec care a urmat au trecut Megali Idea pe un plan secundar. Anexarea Dodecanezului în 1947 poate fi considerată ca o urmare a înfrângerii Italiei în război, fără nicio legătură cu „Marea Idee”. Cipru, ocupat de către Regatul Unit a devenit „mărul discordiei” în relațiile greco-turce. În 1955, un colonel al armatei elene de
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
subiectul: „Dușmanului de clasă, de la caricatură la plutonul de execuție”. Au mai existat în istoria revistei „Historia” numere tematice (iunie 2011: 70 de ani de la intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial; mai 2012: 200 de ani de la anexarea de către Imperiul țarist a Basarabiei; noiembrie 2012: 70 de ani de la bătălia de la Stalingrad), dar acestea au înlocuit ediția din luna respectivă. Începând cu decembrie 2012, „Historia Special” va fi un produs de sine stătător, cu o identitate editorială clară
Historia () [Corola-website/Science/320667_a_321996]
-
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Rădăuți este un lăcaș de cult construit în anul 1935 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni din orașul Rădăuți. Ea se află pe strada Crișan. Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Cacica este un lăcaș de cult construit în anul 1865 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni din satul Cacica (județul Suceava). Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomanda înființarea de parohii greco-catolice în
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
Biserica "Coborârea Duhului Sfânt" din Putna este o biserică romano-catolică construită în anul 1936 în satul Putna (județul Suceava), la o distanță de 30 km de Rădăuți. Ea se află în centrul satului, de-a lungul DN2H. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Putna s-a menținut constant. În
Biserica Coborârea Duhului Sfânt din Putna () [Corola-website/Science/320740_a_322069]
-
Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. La momentul anexării Bucovinei (1775), Gura Humorului era o așezare modestă. Ea s-a desprins de satul Voroneț în anul 1780, devenind o entitate social-administrativă distinctă. Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
din Păltinoasa este o biserică romano-catolică construită în anul 1912 în satul Păltinoasa (județul Suceava). Ea se află în centrul satului, de-a lungul DN17. Biserica are hramul Înălțarea Domnului (sărbătorit în fiecare an la 40 zile după Paști). După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1775), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. Primii coloniști germani au sosit la Păltinoasa (în ) în 1817, continuând să vină până în 1893
Biserica Înălțarea Domnului din Păltinoasa () [Corola-website/Science/320739_a_322068]
-
instalat permanent în Regatul Essex în perioada domniei lui Sigeberht al II-lea (cel Bun) în anii 650. În secolul al VIII-lea, Mercia și-a extins dominația asupra sud estului Angliei, inițial prin suzeranitate, care a evoluat apoi în anexare. Londra pare să fi intrat sub controlul Merciei în anii 730. Atacurile vikingilor au dominat cea mai mare parte a secolului al IX-lea, devenind foarte obișnuite începând cu anii 830. Londra a fost prădată în 842 și în 851
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
persoană căreia i s-a permis să treacă frontiera cu sârmă ghimpată a fost un poștaș chinez escortat de militari indieni, care a predat corespondență unui omolog indian într-o clădire de lângă granită. Evenimentul a reprezentat recunoașterea de către India a anexării Tibetului de către China, precum și recunoașterea de către China a unirii Sikkimului cu India. Deschiderea trecătorii a fost marcată printr-o ceremonie pe partea indiană, la care au participat oficiali din ambele țări, inclusiv ministrul-șef al Sikkimului Pawan Kumar Chamling, ambasadorul
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
Frederick"; 21 septembrie 1845 - 14 noiembrie 1923), a fost cel mai mare copil și singurul fiu al regelui George al V-lea de Hanovra și al soției lui, Maria de Saxa-Altenburg. Ernst August a fost deposedat de tronul Hanovrei prin anexarea ei la Prusia în 1866 și mai târziu de Ducatul de Brunswick în 1884. Deși era cel mai mare strănepot pe linie masculină al regelui George al III-lea al Regatului Unit, Ducele de Cumberland a fost deposedat de onorurile
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
al celui de-Al Doilea Război Mondial. La șaisprezece zile de la invadarea Poloniei de către Germania Nazistă din partea de vest, Uniunea Sovietică a acționat la rândul ei din partea de est. Invazia a luat sfârșit la 6 octombrie 1939 cu împărțirea și anexarea totală a celei de-a Doua Republici Poloneze de către Germania și Uniunea Sovietică. La începutul anului 1939, Uniunea Sovietică a participat la negocieri cu Regatul Unit, Franța, Polonia și România pentru a forma o alianță împotriva Germaniei Naziste. Negocierile au
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
foști cetățeni polonezi aflați sub conducerea acestuia cetățeni ai Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a început imediat o campanie de sovietizare a noilor zone dobândite. Aceasta a inclus alegeri organizate, rezultate pe care Uniunea Sovietică le-a folosit să-și legitimeze anexarea Poloniei estice. Sovieticii au înăbușit opozițiile prin execuții numeroase și mii de arestări. Uniunea Sovietică a deportat sute de mii de persoane din această regiune către Siberia și alte părți îndepărtate ale Uniunii Sovietice în patru valuri de deportări între
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta era bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. La momentul anexării Bucovinei (1775), Gura Humorului era o așezare modestă. Ea s-a desprins de satul Voroneț în anul 1780, devenind o entitate social-administrativă distinctă. Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
și vestică cu Mexicul au fost în dispută de-a lungul întregii existențe a Republicii, Texasul revendicând granița pe Rio Grande, iar Mexicul revendicând teritoriul de până la râul Nueces. Această dispută avea ulterior să ducă la declanșarea războiului americano-mexican, după anexarea Texasului. Republica Texas a fost înființată din partea nordică a statului mexican Coahuila y Tejas ca rezultat al Revoluției Texane. Mexicul era în agitație întrucât liderii încercau să determine forma optimă de guvernământ. În 1835, când președintele Antonio López de Santa
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
James's este astăzi un magazin de pălării, dar este clar marcat cu o placă mare, și un restaurant din vecinătate se numește Texas Embassy ("Ambasada Texasului"). La 28 februarie 1845, Congresul SUA a adoptat o lege prin care autoriza anexarea Republicii Texas. La 1 martie, președintele John Tyler a promulgat-o. Legea a stabilit ca 29 decembrie al aceluiași an să fie data unirii. În fața iminenței anexării americane a Texasului, Charles Elliot și Alphonse de Saligny, miniștrii britanic și francez
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
La 28 februarie 1845, Congresul SUA a adoptat o lege prin care autoriza anexarea Republicii Texas. La 1 martie, președintele John Tyler a promulgat-o. Legea a stabilit ca 29 decembrie al aceluiași an să fie data unirii. În fața iminenței anexării americane a Texasului, Charles Elliot și Alphonse de Saligny, miniștrii britanic și francez în Texas, au fost trimiși la Ciudad de Mexico. Întâlnindu-se cu ministrul de externe al Mexicului, ei au semnat un „Act Diplomatic” prin care Mexicul se
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
din Republică au aprobat oferta americană și propunerea de constituție care permitea explicit sclavia și aducerea de sclavi de către emigranți în Texas. Această constituție a fost ulterior acceptată de Congresul SUA, Texas devenind stat al SUA în aceeași zi cu anexarea, 29 decembrie 1845 (nemaitrecând prin etapa de teritoriu). Unul dintre motivele acestei uniri a fost datoriile uriașe acumulate de guvernul texan, pe care SUA a acceptat să și le asume prin anexare. Ca parte din Compromisul din 1850, în schimbul preluării
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
devenind stat al SUA în aceeași zi cu anexarea, 29 decembrie 1845 (nemaitrecând prin etapa de teritoriu). Unul dintre motivele acestei uniri a fost datoriile uriașe acumulate de guvernul texan, pe care SUA a acceptat să și le asume prin anexare. Ca parte din Compromisul din 1850, în schimbul preluării acestei datorii ( de dolari), Texasul a renunțat la pretențiile teritoriale asupra zonelor aflate astăzi în Colorado, Kansas, Oklahoma, New Mexico și Wyoming, pe care Texasul nu le controlase niciodată și pe care
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
a renunțat la pretențiile teritoriale asupra zonelor aflate astăzi în Colorado, Kansas, Oklahoma, New Mexico și Wyoming, pe care Texasul nu le controlase niciodată și pe care guvernul federal le capturase direct de la Mexic la începutul Războiului Mexicano-American. Rezoluția de anexare a fost subiectul mai multor legende; una care încă mai este vehiculată este aceea că Texasul ar fi primit dreptul explicit de a se separa de uniune. Unii susțineau că acest drept îl au "toate" statele, deși Curtea Supremă a
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
posedă abilități paranormale. Vanga s-a născut în Strumica, pe atunci în Imperiul Otoman, mai târziu, consecutiv, în Regatul Bulgariei, Regatul Iugoslaviei, din nou în Bulgaria, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia și astăzi în Republica Macedonia. În timpul celei de-a doua anexări bulgare a regiunii (1941-1944) s-a mutat la Petrici (atunci și acum în Bulgaria). Ea a fost un copil prematur care avea multe probleme de sănătate. În conformitate cu tradiția locală, copilului nu i-a fost dat un nume până când nu a
Baba Vanga () [Corola-website/Science/320951_a_322280]
-
al III-lea de Orania. Principatul este ocupat de trupele lui Ludovic al XIV-lea în 1673, 1679, 1690 și 1697. Ultima ocupare, la moartea fără urmași a lui William al III-lea în 1702 duce la recunoașterea definitivă a anexării de către Franța în urma Tratatului de la Utrecht din 1713. Moștenitorul desemnat de William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
al III-lea. Acesta renunță prin Tratatul de la Utrecht din 1713 asupra pretențiilor teritoriale, dar nu și asupra titlului. Georg Friedrich, Prinț de Prusia, moștenitorul pe linie directă a lui Frederic poartă și actualmente titlul de "Prinț de Orange". În urma anexării de către Regatul Franței din 1673, Ludovic al XIV-lea îl autorizează pe Ludovic de Mailly, marchiz de Nesles, moștenitorul comitatului de Chalon, să se intituleze "prinț de Orange". Descendenții săi continuă să poarte titlul. În urma anexării definitive, teritoriul este anexat
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]