2,924 matches
-
prezentului. Fără îndoială, publicul nu se mai înghesuie ca pe vremuri la acest spectacol, conștient de transformarea sa în terorism de masă, în gherile urbane ce tind să se generalizeze, în multiple atentate avînd drept scop: de a face insuportabilă angoasa cotidiană. Terorismul individual, desconsiderat, s-a reîntors la crimele de drept comun de care nu s-a deosebit niciodată. Totuși, imaturii caută să-și extindă și la alți imaturi nebunia lor, dorința de a pedepsi societatea pentru eșecurile lor și
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
ar fi sensul creației în spirit și în operă. Ni-l ilustrează păstorul mioritic și Meșterul de pe Argeș. Așa cum îl gîndește Eliade, în cercetarea științifică sau în scrierile literare, Thanatos se înseninează. El nu mai constituie motiv de neliniște, de angoasă și tinde să se asemene cu Eros. Contemplarea acestor simboluri mitice, Eros și Thanatos, îndelung și în spirit carpato-tantric, duce sigur la întărirea morală a ființei. De altfel, să se observe că mitologiile de mare tradiție au pus accent mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu fenomenologiei. Opțiunea teoretică și aplicativă a autoarei pornește de la convingerea că hermeneutica heideggeriană, nu alta, pune în centrul preocupărilor destinul tensionat al Ființei, înălțată prin decizia proprie de a interoga Moartea aici și acum, cu intenția de atenuare a angoasei; nu numai ca aventură a cunoașterii dictată de întrebarea „ce-o fi dincolo”, ci și ca mod de întărire a umanității în om. Ceea ce i-a asigurat Ștefaniei Mincu succes evident pe parcursul întregii cărți este lectura proprie, fără prejudecată. Este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
oculta pe care il stârnește în mintea fiecăruia dintre noi, atunci când avem slăbiciunea de a ne vedea că obiecte ale unui imens experiment, în care se încearcă direcționarea conștiințelor. În fond, ceea ce caracterizează mai bine manipularea este o senzație de angoasa aparte în fața unei presupuse puteri insidioase și copleșitoare: puterea celor care ne pot determina să gândim sau să acționăm în felul dorit de către ei. Faptul că ni se spune, ocazional, ca manipularea este o specie a influenței, iar influență este
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
mai înalt de speculație: își propun (mai ales Gilbert Durand 4, care a fost elevul filosofului Gaston Bachelard, al psihanalistului Carl Gustav Jung și al istoricului Henri Corbin) să stabilească marile registre (schizomorf, mistic și sintetic) ale reformulării culturale a angoasei existențiale a ființei umane în fața morții. Aceste registre se exprimă alternativ în cadre diurne și nocturne. Cu siguranță, rezum prea succint această abordare. Dar cititorul va înțelege că ne aflăm la un nivel de gîndire cvasi-mistică sau, cel puțin, filosofică
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
aceste obiecte de studiu. Dacă ar trebui să caracterizăm "muzicalizarea societății", am percepe o linie de fugă sau de separare de spațiul de dialog sau de discurs public. Ar implica și o formă de traducere estetică a nevrozelor, visurilor și angoaselor colective. În cadrul stilurilor populare de muzică, mai mult sau mai puțin de divertisment, putem repera un spațiu care merge de la genurile puternic "muzicalizate", fără cuvinte, al căror scop este atingerea unei stări de transă (tehno), la curentele "cu text", mai
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
84 Provoacă dependență psihică 185 201 143 Glumești și te distrezi mai bine 197 135 210 Nu există riscuri dacă drogul este amestecat 14 19 24 Te simți mai puternic și mai plin de energie 233 195 144 Poate provoca angoase 209 183 147 Poți muri în caz de supradoză 186 198 59 Te simți mai lucid 43 64 26 Ajută în apropierea sexuală 120 90 112 Poate provoca ulcere 31 164 46 M. Ravenna și C. Cavazza, "Ecstasy, cocaïne et
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
constituie unul din bunurile unui grup." Segalen M., Rites et rituels contemporains, Paris, Nathan, 1998, p. 20 În acord cu Maisonneuve, putem vedea în conduitele ritualice trei funcții esențiale în acțiune (Maisonneuve, op. cit., p. 13): stăpînirea mișcării și reasigurarea împotriva angoasei: aceste practici permit exprimarea și eliberarea neliniștii umane în fața corpului și a lumii, "canalizarea emoțiilor puternice" (conjurație, sacrificiu, doliu, inițiere, îngrijire corporală, pasaj de spații, limite sau timpuri particulare); medierea cu divinul sau cu anumite forțe și valori oculte sau
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
nici supărat, nici furios, pur și simplu îmi cerea să iau mâna de pe el. Am înlemnit alături, în timp ce el și-a lăsat capul în jos liniștit și a continuat să pască. Am încercat din nou și mintea mea buimăcită de angoasa câmpiei s-a limpezit ca și când s-ar fi făcut lumină. Am strigat să-mi aud propriul glas, i-am legat, am încălicat și de astă dată cumințenia și sforăiturile lor de cai m-au liniștit cu totul, am început să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
credința. Arta ne ajută să navigăm cu rapiditate de la euforie la disperare. Arta este ticsită de tardivi și de prematuri. Literatura negociază raportul dintre cuvânt și tăcere. Arta se încăpățânează să ne schimbe. Dar nu - i prea merge. Talentul transformă angoasele în artă. Arta modernă trăiește din pâlpâirea nuanței și a echivocului. Lectura unei capodopere este o lecție de zbor. Arta forează adânc în măruntaiele condiției umane. Din spovedanie, scrisul devine uneori urlet. Și în artă, nonvalorile atacă tot în haită
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu a eradicat ca lumea căscatul. Arta țâșnește din impactul adevărului cu talentul. Când există cu adevărat, poezia se depune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în artă rămâne posteritatea. Arta trebuie să fie o imensă revărsare de tandrețe. Artiștii nu se lasă până când nu toarnă și puțină disperare în plăceri. Nu este o rușine să fii scriitor în zilele noastre. Pentru că nu află aproape nimeni. Angoasa poeților se agravează când, în loc de „ dragă ”, iubitele încep să li se adreseze cu „ maestre” . Între mine și infinit am presărat câteva cărți. Spiritul polemic rumenește arta. Într-o pădure sunt câteva privighetori și foarte mulți guguștiuci. Nici în artă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad. Se pare că omenirea nu mai poate rezista decât cu febră. Vremurile mici premiază zvonul și ecoul. O societate se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cernobâl. Se pare că alienarea rămâne principalul produs al progresului. Căutăm disperați răspunsuri la întrebările fundamentale. Deși știm că așa ceva nu există. A rămas extrem de fragilă granița dintre speranță și disperare. Țăranii nu au timp de insomnii. Și nici de angoase. Primitivii sunt imuni la alienare. Evul mediu a fost al poeților. Epoca noastră aparține psihiatrilor. Căutăm sublimul în angoase. Alienarea alt rug al acestui început de mileniu. Țipăm deseori într-un telefon scos din priză. Nu suntem prea departe de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
așa ceva nu există. A rămas extrem de fragilă granița dintre speranță și disperare. Țăranii nu au timp de insomnii. Și nici de angoase. Primitivii sunt imuni la alienare. Evul mediu a fost al poeților. Epoca noastră aparține psihiatrilor. Căutăm sublimul în angoase. Alienarea alt rug al acestui început de mileniu. Țipăm deseori într-un telefon scos din priză. Nu suntem prea departe de vremurile când vom circula pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Omenire, drepți! Cu viteză maximă spre nicăieri, înainte ... marș
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
consumistă a transformării nonvalorii corupției în valoare nu ne ajută să trăim nici mai bine, nici bine. Noua suferință umană tipică zilelor noastre, de fapt, pare provocată tot mai mult de acceptarea și promovarea coruptibilității întregului: ne aruncă într-o angoasă continuă care se autoalimentează, deoarece, când nu a mai rămas nimic care să fie incorupt, totul devine inconsistent și nu mai merită să trăim. Chiar și legăturile, în special cele de iubire, sunt copleșite de vârtejul corupției, astfel încât nu ne
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
activitatea administrativă și mai ales asupra costurilor necesare pentru a le obține; lipsa de constrângeri în textele de lege cu privire la destinație și a obligațiilor riguroase de raportare a cheltuielilor; o cultură răspândită bazată pe succes, pe bani facili, pe recomandări, angoasa în a excela; până la inegalitatea ce face să izbucnească schema „fidelitate-protecție”, și vidul politico-social care lasă câmp deschis rețelei celor mai puternici. Și când interesele private ale celor mai puternici au câmp liber, atunci binele comun începe să fie corupt
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
invocație: convinși, ca să spunem cu Heidegger, că «de acum doar un Dumnezeu ne poate mântui». Asta numai dacă suntem conștienți de faptul că invocația este posibilă doar într-o lume invadată de nonsens și disperare. Lipsa sensului se transformă în angoasă, în acea «maladie mortală» care pentru Kierkegaard era disperarea. Iar «conștiința disperată - afirmă Kierkegaard - consideră creștinismul asemenea unui animal înfometat căruia, dacă îi pui dinainte o bucată de pâine sau o piatră, își dă seama că una e de mâncare
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
căruia, dacă îi pui dinainte o bucată de pâine sau o piatră, își dă seama că una e de mâncare și cealaltă nu; în felul acesta conștiința disperată înțelege creștinismul». Este disperat omul al cărui viață nu are un sens. Angoasa îl transformă pe om într-un cerșetor de sens. Angoasa este panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit, coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
o piatră, își dă seama că una e de mâncare și cealaltă nu; în felul acesta conștiința disperată înțelege creștinismul». Este disperat omul al cărui viață nu are un sens. Angoasa îl transformă pe om într-un cerșetor de sens. Angoasa este panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit, coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se înțelege de ce «psihologia, imediat ce termină de studiat angoasa, o încredințează
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
de sens. Angoasa este panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit, coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se înțelege de ce «psihologia, imediat ce termină de studiat angoasa, o încredințează dogmaticii». Angoasa apare în momentul în care omul devine conștient că-i lipsește sensul absolut, ultim și definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
panica înstrăinării în fața nimicului - a nimicului de sens. Tocmai în acest fel - comentează Kierkegaard - «Dumnezeu, care vrea să fie iubit, coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se înțelege de ce «psihologia, imediat ce termină de studiat angoasa, o încredințează dogmaticii». Angoasa apare în momentul în care omul devine conștient că-i lipsește sensul absolut, ultim și definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau un înger, nu ar
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
coboară să-l vâneze pe om, cu ajutorul neliniștii». Se înțelege de ce «psihologia, imediat ce termină de studiat angoasa, o încredințează dogmaticii». Angoasa apare în momentul în care omul devine conștient că-i lipsește sensul absolut, ultim și definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau un înger, nu ar putea cunoaște angoasa». Prin urmare, a ne recunoaște drept ființe contingente înseamnă a ști că angoasa se află în fața fiecărui
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]