2,942 matches
-
ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea este unic.“ (KENNETH MURPHY, Houston Chronicle, USA, 12 noiembrie 1995) * „În acest roman original, penetrat de umor negru, Manea etalează darul cel mai prețios al unui romancier: captarea cititorului. Alternând între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat noroiul tău, iar eu am făcut din el aur" aceeași idee a poeziei ca fiind marea purificatoare. Căci dacă fiecare poem al Florilor răului este o voce a angoasei, două poeme înainte de toate, fac oficiul sublim al catharsis-ului Harmonie du soir, despre care am mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată de umbre, la Vincent, iar pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îi scriam lui Constantin Clisu câteva impresii despre cartea lui care m-a iritat. Nu suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și pe aceea care condamnă lucrurile firești, dreptul omului la o existență confortabilă și nebântuită de angoase. Deci îi spuneam: soluție clasică, ca în filme în cartea ta „Restul e tăcere... „ (chiar dacă întâmplarea este reală). În romanele fără soluție - le găsește Dumnezeu! Numai că aici lovește și în cel care nu respectă o convenție. Că ce e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
l-am trimis imediat după ce am închis cartea ta ultimă, notam câteva impresii. Nu prea suport morala! O respect, pe aceea fundamentală, dar nu și pe aceea care condamnă lucrurile firești, dreptul omului la o existență confortabilă și nebântuită de angoase. Pentru că în cartea ta, de la început la sfârșit, emană sfânta noastră morală - creștină și proletară. Deci îți spuneam: soluție clasică, ca în filme în cartea ta „Restul e tăcere... „ (chiar dacă întâmplarea este reală). În romanele fără soluție - le găsește Dumnezeu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
putea spune că a Încercat să găsească toate „porțile” prin care s-a putut pătrunde În sufletul lui Ionescu, și toate cheile de decriptare a complicatei, inegalei și diversificatei sale opere. Cum procedează doctorandul? Logic, credem noi: teoretizează conceptul (exilul, angoasa, absurdul, credința, avangarda, oniricul, cuplul), apoi Îl exemplifică În viața și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani descoperă că omul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nostru care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
zadarnic, așa cum a fost și teza pe care caut să ți-o expun spre aducere aminte fiindcă, repet, ai darul de a uita ceea ce nu-ți convine și a dărui altora exact ce nu le trebuie. Pe de o parte, angoasele tale, pe de alta, vioiciunea cu care le înfrunți. Nota bene! Nu că le învingi și, ca să nu par didactic, să ne mai înfruptăm puțin din planșele răpciugoase ale trecutului pe care, dacă stau bine și mă gândesc, le privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara Alimentară îl descifră ca fiind un simbol exprimat printr-o gură larg deschisă, în fundul ei văzându-se o gură deschisă și o alta mai mică, adică o mulțime descrescătoare de guri de șoarece într-o gură deschisă de șobolan. Angoasa ancestrală a acestui neam pândit de moarte de la -∞ până la +∞. Ceea ce o miră pe Mioara fu asemănarea celor două lumi, precum era sus, așa era și jos, adică rase diferite de rozătoare care viețuiau împreună, într-un conglomerat de orașe, țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
calea cea bună. Problema, acum, e cea a prezentului, Excelență! Va trebui să dați un Decret! Așa că se forară puțuri pe tot cuprinsul Parisului până la cele mai limpezi pânze freatice, din care veneticii, imigranții, afaceriștii în tranzit sorbeau cu plăcere angoasele, măcinările, răstălmăcirile, cacealmalele, pamfletele, strofocările, refulările lumii de jos care, fiind asimilate, produceau ravagii cu izotopii radioactivității lor încât se înmulțiseră, așa cum sugerase Mioara, poeții pe cap de locuitor mai mult decât șeptelul. Poeții talentați se inspirau direct de la sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la diferite scenarii pe care situația prezentă le-ar putea urma. M-am oprit. Din senin, un amalgam de sentimente mă cuprinsese. Simțeam fericire și armonie, bucurie și împlinire. Simțeam fărâme ale supărării și tristeții, urme ale frustrării și ale angoasei... Și ce mă surprindea cel mai tare era faptul că ceea ce simțeam nu avea cum să fie rod al trăirilor mele. Totuși erau, dar el nu avea de unde să cunoască lucrul ăsta atunci. Văd că ești ocupat cu gândurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Un Of Școlar. - Partea a II a - Vin iar în fața voastră Cu sentimente de angoasă Să vă citesc poezia mea: Un Of Școlar - partea a - II-a! Clasa a IX a a trecut. Bărbile ne-au mai crescut. Acum stim la liceu cum e. Încă-ntrebăm: ”Vacanța unde e?” Cărunți și cu un an la
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93425]
-
prin oraș. Și nici acolo nu scap de scârba... - De ce? - Nu știu. Nu mă simt bine... - Te-ai dus la doctor? Da. Iau pastile, sunt în control. Doar crizele astea... - Ce crize? Nu mi-ai spus. - Îți tot spun. De angoasa. Nu mă simt bine. Mai ales când nu fac nimic. Cand conduc, când mă plimb... Cand sunt concentrat, nu am timp să gândesc... - Dar ce ai? Sufli greu? - În mașină? Îmi vine să plâng... - Cum? - Îmi vine să plâng. - De ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de fapt am tot născut de 24 de ore încoace. Știam că e inutil să fug la spital la primele semne, așa că am stat acasă, în studioul miniatural din Avenue de Granges-Paccot 4, refăcând bagajul de câteva ori, pândind cu angoasă contracțiile și urmărind pe ceas, cu Cla, îndesirea lor. Cea mai mare grijă a mea era salteaua : tot ce e în garsonieră e închiriat, așadar compromiterea saltelei prin „ruperea apelor“ (când citeam asta în manualele de puericultură îmi suna a
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
ieșit, cam șifonată, pe lumea asta, Cla a spălat-o pe cap. Helveții pun un accent neobișnuit pe comunicarea asta corporală de la început, așa că, în timp ce pe mine mă dregeau (după ce mă asasinaseră cu nașterea naturală, comunicarea cu copilul „emergent“ și angoasa delirantă că cineva „îmi va fura nașterea“ dacă nu voi trece prin toate chinurile prevăzute), pe el l-au pus să spele fata pe cap. Dora avea părul cam lipit cu lichid amniotic, iar atunci când Cla a insistat puțin, ca
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
nu e nici simplu dar nici Încriptat În formule cu mesaj abscons. Ca stil, scrierea sa este bogată În subtilități semantice, mai ales cu caracter filosofic existențialist, spre care autoarea are o aplecare specială. Teme și noțiuni ca: existența, neantul, angoasa, aventura, frica de ceva, uneori metafizic, Jertfa (de seară), metafora din titlul romanului, revin ca niște motive permanente În țesătura creației sale, nu pentru a da culoare, ci pentru a ajuta la deslușirea Încurcatelor probleme ale existenței umane actuale. Alături de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rod și semnificații stilizate, profunde. Poezia este asemenea unui izvor. Revărsarea lirică poate căpăta profunzime, consistență numai dacă se asigură o oarecare Îndiguire. Lăsată la voia Întâmplării, Își pierde claritatea și forța comunicării, devenind confuză. Iubirea, suferința, nostalgia, curgerea timpului, angoasa sunt trăiri abordate În poezii. Poetul este mereu În căutarea frumuseții frumusețe care face cerul să Înflorească În plină zi. În jocul aparent nevinovat al unor poezii, se află ascunsă conștiința poetului, mereu Întrebătoare și cuprinsă de neliniște existențială... Acesta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai multe. Gândea repede, întrebându-se ce și cât îi poate spune lui Pop, fără a-l determina pe acesta să ia măsuri care să-l împiedice să mai facă investigații. Se hotărî să-i povestească tot, mai puțin despre angoasa care-l cuprinsese odată ajuns în vârf. Nici despre conversa ția lui cu Ileana nu avea de gând să sufle vreo vorbă. Ar fi fost o prostie să îl informeze pe bătrân că, nesocotind rugămintea acestuia, îi spusese lui fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
seama că încet, începe să se liniștească. Nu știa cât timp se trecuse până ce își reveni complet. Orice urmă de teamă dispăruse. Se simțea bine acum și nu mai era speriat de nimic. Fericit că aflase cum să-și învingă angoasa, porni mai departe spre vârf. Știa că panica putea lovi oricând fără nici un avertisment, așa că o păstra pe Ileana în gând. Panta era acum aproape imposibil de urcat. Se afla foarte aproape de stânca cenușie care se ridica drept în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atenția asupra precarității magiei feminine și aveam senzația că fetele astea știau despre ce undă vorbea ea atunci.) Se căsătoreau așadar pe capete cu băieții de la liceul silvic, majoritar masculin, cu un entuziasm - cel puțin exterior - care mie îmi stârnea angoase foarte asemănătoare cu cele din copilărie. Îmi amintesc exact că lucrul acesta s-a schimbat în 1990, primul an în care mai mult de jumătate dintre fetele de la pedagogic nu s-au mai măritat și au intrat fără probleme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai apărut la mine și aceste porniri curioase, de unde toată această angoasă? Și - cel mai important, până la urmă - eu mă comport așa fără să-mi dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
obicei, fiindu-mi frică de zbor), dar, după ce mi-am ocupat locul, mi-am legat, liniștit, centura de siguranță. În jurul meu se amestecau zgomotele: râsete, pălăvrăgeală, vibrația motoarelor. Totul pe muzică, o melodie moale, acasă anume pentru a ne relaxa angoasele. Întreg universul colcăia de apă, pe hublourile avionului se prelingeau picături mari și, așteptând decolarea, mi se părea, cumva, că Dumnezeu se uita la noi ca la peștii dintr-un acvariu. Apoi, ploaia a rămas undeva jos, unde continua să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aproape de mine, fâlfâind din aripi. Alții îl urmăresc. Un adevărat stol zboară în cercuri din ce în ce mai strânse. Parcă ar fi păsările isterizate dintr-un film celebru al lui Hitchcock. Și e a nu știu câta oară că pescărușii îmi inspiră o angoasă pe care n-o pot lămuri. Încerc să-i alung cu pietre, dar ei nici nu se sinchisesc. Își continuă dansul. Nu mai e nimeni pe plajă. Ar fi cazul, poate, să plec și eu. Începe să fie răcoare și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]