9,656 matches
-
din cameră îi pare străin, ca și cum lucrurile de aici au suferit o schimbare. Cefalee puternică, pe diateză tuberculinică, în asociere cu neuralgie. Apar furuncule dureroase, concomitent cu Plica Polonica. Cefaleea școlarilor, agravată de studiu, acționează foarte bine în caz de antecedente de tuberculoză. Meningită tuberculoasă, cu simptome amenințătoare de viață. Se trezește înspăimântat de la halucinații. Diaree matinală apărută brusc și imperativă, scaun maron închis, apos și ofensiv. Menstruații precoce, abundente, prea lungi cu dismenoree care o înspăimântă, dar cu debut greu
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
filozoful și analistul politic belgian Jean Ladrière vorbea de "organe purtătoare" de conflict. Cu toate acestea, odată stabilită prezența unor raporturi logice între conceptele de "clivaj" și cel de "conflict", problema rămâne deschisă în privința acestei relații înțeleasă în termenii de antecedent și următor. Clivajul provine din conflict într-o măsură mai mică decât îl precedă pe acesta? Pentru Peter Mair, nu există niciun dubiu în această privință: un clivaj politic este un conflict organizat în cadrul socitățății și acesta este și punctul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de rugăciune din Senat a organizat o dezbatere pe tema păcatului prostituției. R. Andronic, " Dezbateri aprinse asupra "Păcatului prostituției" în Senat", Ziua, 9 octombrie 2003. 67 Aceeași ambiguitate geneologică caracterizează RMDSZ, care apare ca un reprezentant al minorității maghiare, cu antecedente înainte de 1947 și o anumită continuitate indirectă de continuare prin numirea ca președinte a lui Domokos Geza. 68 Mulțumim lui Daniel Barbu pentru că ne-a furnizat aceste informații. 69 D.-L. Seiler, "Peut-on...", op. cit., p. 117. 70 În această privință
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prezentată minuțios de autor în cel mai întins capitol al cărții, "Spiralogia biomedicală", adevărată enciclopedie istorică și conceptuală, de la apariția lui Homo sapiens și până azi. Autorul a repertoriat și caracterizat succint toate elementele care compun dubla spirală cunoaștere-conștiință, înregistrând antecedentele eline și elenistice, medievale și renascentiste, filozofice, culturale și biomedicale, de la oameni la idei. Astfel, cele 15 spire ale spiralei biomedicale sunt: 1. Anatomo-histologică; 2. Microbiologie-imunologie-epidemiologie; 3. Selecția naturală; 4. Celula; 5. Ereditatea; 6. Taxonomia; 7. Biodiagnostica; 8. Radioactivitatea; 9
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
valuation) 5. Alte ipoteze și teorii 5.1. Proiecția Acord 5.2. Centrul Φ 5.3. Trăsăturile INDEX și CONCORD 5.4. Compatibilitatea ipotezei INDEX CONCORD cu teoria minimalistă 5.5. Ipoteza morfologiei postsintactice 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal 7. Concluzii Capitolul 2. ACORDUL ÎN GRUPUL NOMINAL 1. Introducere 2. Acordul din perspectiva trăsăturilor implicate 2.1. Genul și numărul 2.2. Cazul 2.2.1. Marcarea cazului în grupul nominal 2.2.1.1. Demonstrativul postpus 2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.7. Dezacordul predicatului cu un subiect postpus 2.8. Acordul prin atracție 2.9. Acordul semantic al adjectivului predicativ 2.10. Interpretarea greșită a subiectului, prin extindere 3. Acordul sintagmelor coordonate 4. Acordul adverbului 5. Acordul pronumelor personale cu antecedent nominal CONCLUZII BIBLIOGRAFIE SURSE INTRODUCERE Obiective Acordul constituie o temă de cercetare complexă, atât prin domeniile lingvistice pe care le implică - morfologie, sintaxă, semantică -, cât și prin domeniile sintactice în care se manifestă - grup nominal, grup verbal, enunț (acordul pronumelor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiectul este marcat prin desinențele de număr și persoană ale verbului, acordul dintre verb și complementele direct și indirect ar fi marcat prin cliticele de dublare; d) tot la acord poate fi încadrată și concordanța formală dintre pronumele anaforice și antecedentul nominal. Aceasta nu este general acceptată ca un tip de acord; ea ar putea fi o reflectare a altor fenomene sintactice, legate de coreferențialitate, care implică o covariație formală. În alte limbi, se întâlnesc și alte tipuri de acord. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fi valorile de caz, într-o configurație sintactică locală) și acordul pragmatic (care implică o compatibilitate între informațiile contextuale ale unor expresii coocurente). Acordul de tip index acoperă o serie largă de fenomene de acord: subiect - predicat, nume - determinant, pronume - antecedent etc. Acordul concord este mai restrâns, cuprinzând acordul în caz în anumite configurații sintactice locale, niciodată în discurs. Acordul pragmatic este, de asemenea, mai restrâns; Pollard și Sag dau exemple din coreeană, unde se utilizează mărci morfologice speciale, cu valoare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va acorda cu el (o definiție utilă pentru acordul la distanță, când verbul se acordă cu un complement din subordonată). 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal Încadrarea la acord a concordanței pronumelor anaforice poate pune probleme pentru definirea acordului. Dacă definim acordul ca "manifestare formală a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta, integral sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul ca "manifestare formală a relațiilor sintactice de dependență, constând în impunerea de către termenul regent subordonatului său a obligației de a repeta, integral sau parțial, informația gramaticală a regentului" (DSL, s.v.), rămâne neacoperită de definiție concordanța formală dintre pronume și antecedent, deoarece între cele două unități nu există o relație de dependență sintactică, ci una de coreferențialitate. Pronumele fără antecedent nominal au trăsături de persoană, număr și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de a repeta, integral sau parțial, informația gramaticală a regentului" (DSL, s.v.), rămâne neacoperită de definiție concordanța formală dintre pronume și antecedent, deoarece între cele două unități nu există o relație de dependență sintactică, ci una de coreferențialitate. Pronumele fără antecedent nominal au trăsături de persoană, număr și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază în funcție de trăsăturile antecedentului, deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cele două unități nu există o relație de dependență sintactică, ci una de coreferențialitate. Pronumele fără antecedent nominal au trăsături de persoană, număr și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază în funcție de trăsăturile antecedentului, deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintactică, ci una de coreferențialitate. Pronumele fără antecedent nominal au trăsături de persoană, număr și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază în funcție de trăsăturile antecedentului, deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doar la contextele în care termenii între care se stabilește relația de acord se află într-un domeniu delimitat sintactic. Fără a face aici o descriere a acordului pronumelor anaforice, poate fi menționat faptul că frecvent acordul pronumelor personal cu antecedent nominal se face pe baze semantice, nu formale. Acest lucru este determinat de faptul că trăsăturile de gen și număr ale pronumelui sunt de tip referențial: (47) a. [Daniela] Buruianăi a declarat că va da în judecată statul [...]. Potrivit deputatuluii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prin acord: la singular, substantivele neutre impun acordul la masculin, iar la plural, acordul la feminin. Prin urmare, țintele acordului (adjectivele, pronumele coreferente cu nominalul) nu marchează genul neutru în mod distinct de masculin și de feminin. Pronumele neutre cu antecedent nominal (de genul neutru) au formă de masculin la singular și formă de feminin la plural (Caietul l-am cumpărat ieri; Caietele le-am cumpărat ieri). În schimb, pronumele neutre care nu au un antecendent nominal (neutrul anominal) au formă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un antecendent nominal (neutrul anominal) au formă de feminin la singular. Este vorba de unele pronume expletive (a luat-o la sănătoasa) și anafore rezumative (Asta încercam să îți spun). Apare astfel o diferență de formă între pronumele neutre cu antecedent nominal și cele fără antecedent nominal. În ceea ce privește trăsătura de număr, și controlorul, și ținta au două valori: singular și plural. Acordul în număr în interiorul grupului nominal se face în primul rând pe baze formale, acordul semantic fiind foarte rar (ex.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
au formă de feminin la singular. Este vorba de unele pronume expletive (a luat-o la sănătoasa) și anafore rezumative (Asta încercam să îți spun). Apare astfel o diferență de formă între pronumele neutre cu antecedent nominal și cele fără antecedent nominal. În ceea ce privește trăsătura de număr, și controlorul, și ținta au două valori: singular și plural. Acordul în număr în interiorul grupului nominal se face în primul rând pe baze formale, acordul semantic fiind foarte rar (ex. Dinamo, calificați..., vezi infra, (42
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
își verifică trăsăturile prin raportare la un nominal într-un grup nominal, ea are valoare adjectivală. Dacă o formă își stabilește trăsăturile prin raportare la referent, ea are valoare pronominală. Formele care își stabilesc trăsăturile prin raportare anaforică la un antecedent au valoare pronominală, deoarece ele nu se află într-o configurație sintactică specifică acordului. În limba română, formele de posesiv au și comportament adjectival, și comportament pronominal. O parte dintre trăsăturile lor sunt contextuale, formale (genul, numărul, cazul), iar una
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de întărire ar părea să contrazică generalizarea lui Lehmann, deoarece ele s-ar acorda și în caz, și în persoană. Putem însă să adoptăm analiza potrivit căreia aceste forme sunt pronume, nu adjective. Ele nu s-ar acorda cu pronumele antecedent, concordanța trăsăturilor lor ar fi determinată de faptul că se raportează la același referent. În cele două exemple de mai sus am avea astfel două pronume adiacente 26, nu un pronume și un adjectiv, iar generalizarea lui Lehmann nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care cel nu se acordă (vezi (78)). 4.3. Al în diverse ipostaze sintactice ale sale 4.3.1. Acordul în caz În limbajul standard, marca de caz al este variabilă și se acordă în gen și număr cu nominalul antecedent. El nu se acordă și în caz: (79) a. acestui prieten *alui meu / *alui Mariei, OK: acestui prieten al meu b. acestei prietene *ale mele / *ale Mariei, OK: acestei prietene a mele c. acestor prieteni *alor mei / *alor Mariei, OK
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Registrul Comerțului. - lectură bireferențială Al poate introduce un nou referent în discurs sau poate relua referentul introdus anterior. În general, există două tipuri de reluări anaforice - cele care marchează continuitatea referențială (reiau același referent) și cele care reiau doar conceptul antecedentului, introducând un nou referent în discurs 36: (95) a. Ion și-a înregistrat firma în noiembrie, iar Dan și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
reiau același referent) și cele care reiau doar conceptul antecedentului, introducând un nou referent în discurs 36: (95) a. Ion și-a înregistrat firma în noiembrie, iar Dan și-a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele meu a vizitat-o pe bunica sâmbătă, iar eu am vizitat-o duminică. - pronumele personal clitic o reia referentul antecedentului bunica, neintroducând o nouă entitate în discurs În mod asemănător, al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a înregistrat-o în decembrie. - pronumele personal clitic o reia conceptul antecedentului firma, introducând o nouă entitate în discurs b. Fratele meu a vizitat-o pe bunica sâmbătă, iar eu am vizitat-o duminică. - pronumele personal clitic o reia referentul antecedentului bunica, neintroducând o nouă entitate în discurs În mod asemănător, al are capacitatea de a introduce o nouă entitate în discurs sau de a relua entitatea introdusă anterior. Al se acordă întotdeauna în gen cu antecedentul, iar acordul în număr
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
clitic o reia referentul antecedentului bunica, neintroducând o nouă entitate în discurs În mod asemănător, al are capacitatea de a introduce o nouă entitate în discurs sau de a relua entitatea introdusă anterior. Al se acordă întotdeauna în gen cu antecedentul, iar acordul în număr variază în funcție de valoarea sa semantică: (96) a. mătușa mea și a fratelui meu - lectură monoreferențială; al nu introduce o nouă entitate în discurs, fiind inserat pentru a marca genitivul și a asigura legătura între substantivul centru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genitiv; (exemplul fără al ar fi agramatical: *mătușa mea și fratelui meu); b. apartamentul meu și al vecinei mele - lectură bireferențială; al introduce o nouă entitate în discurs; el atribuie cazul genitiv substantivului vecinei, legătura anaforică dinter al și substantivul antecedent apartamentul fiind marcată prin acord; c. pisicile vecinei mele și a mea - al introduce o nouă entitate în discurs, reluând conceptul nominalului antecedent, nu referentul; ca urmare a acestei valori semantice, acordul lui al cu antecedentul pisicile se face doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]