2,537 matches
-
a se reuni cu Reichul. Fasciștii erau preocupați de asemenea de implicațiile pe care le-ar fi avut implementarea politicilor antievreiești în schimbul câștigării de favoruri din partea regimului nazist. În 1938, Mussolini a încercat șă-și camarazii să accepte emiterea unor legi antisemite, dar pentru moment decizia a fost amânată, dat fiind faptul că printre fasciști era și un număr de evrei, iar în rândurile populației italiene antisemitismul nu era un concept politic activ. Mussolini a încercat emiterea unor legi antisemite chiar în
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
unor legi antisemite, dar pentru moment decizia a fost amânată, dat fiind faptul că printre fasciști era și un număr de evrei, iar în rândurile populației italiene antisemitismul nu era un concept politic activ. Mussolini a încercat emiterea unor legi antisemite chiar în condițiile în care ginerele său și importantul conducător fascist Galeazzo Ciano condamna în mod deschis acțiunile împotriva evreilor. În schimbul emiterii unor legi antievreiești atât de nepopulare în Italia, Mussolini și fasciștii au pretins o concesiune din partea lui Hitler
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
de rezistență. În anumite cazuri, contactul din clandestinitate cu alte organizații de luptă și cu persoane cu altă orientare politică a produs schimbări importante asupra celor care împărtășiseră în perioada interbelică vederi de dreapta. Aceștia au abandonat treptat ideile preconcepute antisemite și ura lor față de democrația parlamentară, sau pur și simplu și-au schimbat vederile tradiționaliste și conservatoare. Pierre de Bénouville și Mary-Madeleine Fourcade au ajuns deputați gaulliști după război, François Mitterrand a devenit un politician de stânga, Henry Frenay a
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
a forțat pe regentul Horthy să accepte în funcția de premier pe politicianul de extremă-dreapta Gyula Gömbös, acesta luându-și angajamentul să păstreze sistemul politic existent în acel moment. Gömbös a fost de acord să abandoneze linia sa politică extremistă antisemită și să relaxeze atitudinea statului față de evrei. Odată venit la putere, Gömbös a căutat prin toate mijloacele să transforme Ungaria într-un stat totalitar cu un singur partid politic, după modelele Italiei Fasciste și Germaniei Naziste. Presiunile pentru implementarea unei
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
să relaxeze atitudinea statului față de evrei. Odată venit la putere, Gömbös a căutat prin toate mijloacele să transforme Ungaria într-un stat totalitar cu un singur partid politic, după modelele Italiei Fasciste și Germaniei Naziste. Presiunile pentru implementarea unei politici antisemite exercitate de Germania au dus în cele din urmă la demisia lui Gömbös, în Ungaria fiind declanșată prigoana evreilor prin emiterea unei serii de legi discriminatorii. La început, legile prevedeau o limitare de 20% din numărul total de practicanți a
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
România și asigurând acces strategic spre câmpurile petroliere din Bărăgan. În schimb, Hitler a impus Ungariei să se conformeze politicii militare și rasiale naziste. Guvernul de extremă dreapta maghiar, care implementase deja de-a lungul timpului o serie de legi antisemite, a colaborat într-o oarecare măsură cu naziștii la deportarea evreilor. Ungaria s-a alăturat Germaniei și Italiei în timpul atacului împotriva Iugoslaviei din 1941. Drept răspataă pentru participare sa la război, Ungaria a primit cea mai mare parte a Voivodinei
Regatul Ungariei (1920–1944) () [Corola-website/Science/309735_a_311064]
-
ceea ce a dus la uciderea a aproximativ 200.000 dintre ei. Ministrul de externe japonez Yosuke Matsuoka a declarat pe 31 decembrie 1940 că, deși era artizanul alianței cu Hitler, nu s-a angajat în niciun fel să urmeze politicile antisemite naziste. Mai mult, ministrul afirma că nu era vorba doar de o opțiune personală, ci de politica oficială a guvernului nipon față de comunitatea evreiască. În timpul Holocaustului, și Italia a primit numeroși evrei refugiați din Germania și teritoriile aflate sub ocupație
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
celor trei biserici militare, și Bisericii grecești din Chișinău. Totuși, acești tineri fanatizați reprezentau o picătură minusculă în totalul populației evreiești din Basarabia și Bucovina de nord, care totaliza circa 270 000 de oameni. Însă, aceste incidente au exacerbat sentimentul antisemit din România. Au fost numeroase cazuri de militari români, atacați de grupuri pro-sovietice în zilele evacuarii, care după trecerea Prutului s-au dedat la acțiuni violente împotriva unor evrei nevinovați. În 1941, regimul lui Ion Antonescu a folosit aceste atacuri
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
părăsit țara. Regelui Carol i s-a interzis să mai revină vreodată în România. Regele Mihai I îndeplinea doar o funcție strict protocolară, puterea reală fiind deținută de Ion Antonescu și de armată în alianță cu Legiunea Arhanghelul Mihail, mișcare antisemită și pronazistă, care fusese parțial distrusă în 1938. ("Vedeți și": Garda de fier#Escaladarea violenței - terorismul de stat - dictatura lui Carol al II-lea). Țara a fost declarată stat național legionar. În ianuarie 1941, mișcarea legionară a încercat să preia
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
erau în favoarea restaurării monarhiei în frunte cu dinastia Hohenzollern. Mulți alții erau de acord cu regimul totatitar, altul decât cel nazist. Printre cei care se opuneau lui Hitler se aflau persoane care aveau o atitudine cel puțin la fel de naționalistă și antisemită ca a dictatorului, dar nu erau de acord cu încercările Führerului de împingere a Germaniei într-un nou război mondial. Date fiind aceste condiții, opoziția nu a fost capabilă să formeze o mișcare unitară, ori să trasmită un mesaj coerent
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
1, septembrie 1945 - nr. 12, decembrie 1947) este condusă de un comitet de direcție cu Alexandru Rosetti, director, Camil Petrescu, redactor-șef, și Corin Eugen Grosu, secretar de redacție. Mihail Sebastian a fost multă vreme redactor al revistei, până ce decretele antisemite i-au retras dreptul la semnătură. Printre colaboratorii permanenți ai revistei, începând din anul 1934, s-au numărat Adrian Maniu, Victor Eftimiu, Barbu Brezianu, Valeriu Marcu, Emanoil Ciomac, Mircea Eliade, G. Călinescu, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran. Rubrici specializate au fost
Revista Fundațiilor Regale () [Corola-website/Science/310759_a_312088]
-
, pe numele de mirean "Elie Cristea" (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes, Franța) a fost un publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite, senator, regent (20 iulie 1927 - 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1925 - 1939). În perioada 1 februarie 1938 - 6 martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales membru
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
română fiind lezate, iar intelectuali de frunte au protestat vehement. Guvernul Goga-Cuza s-a menținut la putere 44 de zile. Deși ar fi putut să abroge această lege, Patriarhul a fost cel care a aplicat-o, conform propriei sale viziuni antisemite, militând pentru alungarea evreilor din România. Într-un articol al vremii, semnat de Miron Cristea, acesta scria că "„a nu reacționa împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire”". În anul 1938, revista Time, oferea o mostră din
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
pentru alungarea evreilor din România. Într-un articol al vremii, semnat de Miron Cristea, acesta scria că "„a nu reacționa împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire”". În anul 1938, revista Time, oferea o mostră din gândirea antisemită a patriarhului: Unele surse susțin că Miron Cristea a încercat să pună capăt violențelor antievreiești din timpul guvernului Goga-Cuza. Între anii 1926 - 1929, au avut loc dispute în ziarele vremii privind locul pe care urma să fie construită viitoarea catedrală
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
cu care nu se afla deja în război, cu excepția Uniunii Sovietice. Pe 31 decembrie 1940, Matsuoka Yosuke a recunoscut în fața unui grup de oameni de afaceri evrei că, în ciuda semanării unei aliațe cu Germania Nazistă, Japonia nu va declanșa acțiuni antisemite. Marina imperială japoneză a declanșat un atac surpriză la Pearl Harbor, Oahu, Hawaii, în dimineața duminicii de 7 decembrie 1941. Flota din Pacific a Marinei SUA și unitățile sale de aviație cu baza la sol și de aviație îmbarcată au
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
urmă, în 1943, nu s-a recăsătorit. A fost simpatizantă a mișcării legionare . A făcut parte din grupul de femei participante la conferințele asociației intelectuale Criterion. Scriitorul Mihail Sebastian îi creionează o imagine negativă în "Jurnalul" său, descriindu-i ieșirile antisemite. La sfârșitul anilor '50, după o scurtă perioadă de relaxare, represiunea organizată de regimul comunist s-a intensificat din nou. În 1956, a adus în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele "O scrisoare pierdută" de
Marietta Sadova () [Corola-website/Science/308907_a_310236]
-
Elisabeth Kranz, era fiica directorului conservatorului regal din Dresda, iar tatăl lui, Bruno Heydrich, era cântăreț de operă, compozitor și fondatorul unei școli de muzică în orașul Halle. Heydrich a fost educat în spirit ultraconservator și rasist, sub înfluența scrierilor antisemite și rasiste ale lui Houston Chamberlain care au influențat mult mișcarea național-socialistă de mai târziu. Au existat speculații nedovedite, posibil chiar temeri ale lui Heydrich însuși, și credințe sau suspiciuni ale unora din colegii și rivalii săi din aparatul politic
Reinhard Heydrich () [Corola-website/Science/309864_a_311193]
-
și seculare (laice) ale Republicii Franceze cu o unele autoritariste-paternaliste și catolice. Pétain s-a folosit de puterile sale pentru a lua măsuri dure, de demitere a funcționarilor republicani, de instituire a unei jurisdicții excepționale, de proclamare a unor legi antisemite și de întemnițare a oponenților și refugiaților străini. El a fost inițiatorul și organizatorul „"Légion Française des Combattants"” și a altor grupuri de sprijin al regimului său. Pétain a devenit apărătorul unei Franțe rurale și catolice, respingând în același timp
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
din rândurile dreptei naționaliste, dar extremiștii radicali nu i-au iertat aceasta. La 11 ianuarie 1936, Șef Rabinul a fost atacat cu gloanțe de un legionar. Din fericire a fost numai ușor rănit. Ministrul de interne - renumitul poet și politicianul antisemit Octavian Goga a minimalizat, într-un discurs parlamentar, gravitatea actului. Ministrul de externe Nicolae Titulescu și ministrul cultelor și-au exprimat consternarea față de atentat, precum și solidaritatea cu dr. Niemirower. În anul 1971, a fost înființat în Israel un Institut care
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
vremea de restriște a ocupației ruse în cursul primului război mondial, a luat sub protecția sa 63 suluri ale cărții sfinte a evreilor, Tora și a intervenit pentru evitarea actelor de vandalism împotriva marilor sinagogi din Cernăuți). Dupa introducerea legilor antisemite promovate de Guvernul Goga-Cuza în iarna anului 1938/1939, șef-rabinul Mark a condus o delegație a evreilor bucovineni la București, încercând, fără succes, să obțină anularea măsurilor represive luate împotriva minorității din care făcea parte. Bucovina a continuat să se
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
din Basarabia, cu sediul la Chișinău. În această calitate, rabinul Tsirelson a fost membru al Dumei din Rusia (Camera inferioară a Parlamentului țarist). În anul 1911 a fost unul dintre semnatarii scrisorii celor 300 de rabini ruși care condamnau procesul antisemit al afacerii Beilis. În același an a primit titlul de cetățean de onoare al Imperiului Rus. În anul 1912 s-a aflat printre liderii iudaici și rabinii care au fondat mișcarea Agudat Israel. În anul 1918 Basarabia a devenit parte
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
A participat în anul 1923 la ceremonia încoronării regelui Ferdinand I al României. El a îndeplinit pentru o perioadă și funcția de primar al municipiului Chișinău, atunci când Basarabia a revenit în componența României. El a protestat în Senat împotriva exceselor antisemite. La propunerea ministrului de interne Octavian Goga, Senatul a votat în unanimitate să nu includă cuvântul rabinului Tsirelson în jurnalul oficial al dezbaterilor. Dezgustat, bătrânul conducător evreu a părăsit clădirea Senatului și a demisionat din acest for în anul 1926
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
noiembrie 2003, a fost numit în funcția de consilier pentru probleme de politică externă al președintelui Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor. El a încercat să schimbe percepția publică internațională despre Partidul România Mare, care era etichetat drept un partid "antisemit" și "extremist", nu numai prin simpla să prezenta, dar și prin intermedierea angajării de către Corneliu Vadim Tudor a celebrei firme de management electoral "Arad Communications" din Israel, care n-a reușit însă să asigure victoria liderului PRM în alegeri. Nați
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]
-
o lună și jumătate înainte de încheierea mandatului, motivele principale fiind postate pe blogul personal: „H.G. nr. 1897/2006, care limitează accesul parlamentarilor în penitenciarele din România; Presiunile care se exercită în Parlament la vot; Creșterea numărului de incidente cu caracter antisemit în România; Protest față de atitudinea Trustului Realitatea-Cațavencu care în ultimii 2 ani nu mi-a acordat niciun drept la replică și mi-a refuzat dreptul la liberă exprimare;” Cu toate ca Meir a revenit asupra demisiei Demisia însă îi fusese aprobată începând
Nati Meir () [Corola-website/Science/304943_a_306272]
-
culminând cu obținerea postului de director al Operei de Stat din Viena, în 1897. În timpul celor zece ani petrecuți la Viena, Mahler - care s-a convertit de la iudaism la catolicism pentru a-și asigura postul - a fost frecvent victima presei antisemite. Cu toate acestea, producțiile sale inovatoare și insistența pentru interpretare la cele mai înalte standarde l-au făcut unul dintre cei mai importanți dirijori de operă, în special al operelor lui Wagner și Mozart. Spre sfârșitul vieții sale, a fost
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]