KorAP: Find »[drukola/base=antropologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...98 >

2,440 matches

Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589

it în grupuri nomade mici. Analiza sistemelor etice a unor societ]ți contemporane de mici dimensiuni, cum ar fi boșimanii din deșertul Kalahari, ne ajut] s] înțelegem elementele sistemelor etice adecvate societ]ților care tr]iesc în acest mod. Studiile antropologice ne pot ajuta s] înțelegem de ce și în ce m]sur] unele valori și principii etice sunt universale sau aproape universale printre ființele umane, în timp ce altele variaz] în mod substanțial. 3. Etică în perioada antic] GERALD A. LARUE Cele mai

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
mai aparțin de acum basmelor, ci sunt dovezi detaliate, sistematice și studiate temeinic. Și exist] cu sigurant] motive s] accept]m c], în aceast] privinț], oamenii se aseam]n] foarte mult cu toate rudele lor cele mai apropiate. (Pentru dovezi antropologice, vezi Konner, 1982.) vi. Dou] obiecții Înainte de a examina relația dintre aceste inclinații naturale și morală uman], trebuie s] avem în vedere dou] posibile obiecții la aceast] abordare, contrare din punct de vedere ideologic. Exist], pe de o parte, teza

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
antropologiei culturale în a doua jum]țațe a secolului al XIX-lea a fost parțial subvenționat] de c]tre guvernele colonizatoare care voiau s] știe mai multe despre natura și statutul oamenilor „primitivi”. Influențate de teoria lui Darwin, primele teorii antropologice tindeau s] ordoneze oamenii și instituțiile sociale ale lumii într-o serie evolutiv], de la omul primordial la ființă uman] civilizat] din Europa secolului al XIX-lea. Mulți antropologi au reacționat în cele din urm] împotriva imperialismului guvernelor lor și al

[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744

imaginare fantezistă și aleatorie. Voi căuta să argumentez în primele capitole ale cărții de ce nu merg pe această linie de interpretare; firesc, teoriile pe care le vom aborda depășesc și ele limitarea imaginarului la fantastic. Noua perspectivă, construită cu elemente antropologice, istorice, culturale și de ordin socio-politic, îi confirmă funcția de reprezentare identitară și pe cea de memorare a trecutului, susținute nediferențiat de textele medievale. Criticii interpretării imaginarului ca sistem sau ca "rețea" generată de mijloacele prin/în care o comunitate

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
care o putem asimila cu fantezia, ludică sau tenebroasă) este creativă mai ales în registrul popular al imaginarului, acolo unde credința creștină întâlnește moștenirea pre-creștină și iau naștere astfel cele mai expresive interpretări și proiecții simbolice. Cercetarea exploatează și dimensiunea antropologică a simbolismului spațio-temporal, păstrat în imaginarul medieval și reflectat în text și în imagine, dar și de organizarea planului cetății sau a târgului (spre exemplu, în topografia ceremonialurilor). Tot o dimensiune antropologică voi pune în lumină și în relația dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
interpretări și proiecții simbolice. Cercetarea exploatează și dimensiunea antropologică a simbolismului spațio-temporal, păstrat în imaginarul medieval și reflectat în text și în imagine, dar și de organizarea planului cetății sau a târgului (spre exemplu, în topografia ceremonialurilor). Tot o dimensiune antropologică voi pune în lumină și în relația dintre imaginar și ideologia puterii medievale românești de influență bizantină, aspect fundamental pentru strategia după care se memorează istoria și după care se combină credința creștină cu mitologia locală a eroicului. Aceste observații

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
în miezul unor vechi dezbateri, precum cea legată de imaginea divinului. Chiar și pentru societatea românească de azi imaginarul medieval nu este întotdeauna atât de departe precum am crede. Îi dăm dreptate astfel lui Gilbert Durand, care identifică în structurile antropologice ale imaginarului locuri comune fără vârstă, așa cum le găsim prezente și în mărturiile medievale. Să fi rămas fundamentele gândirii colective neschimbate? Ieșirea din medievalitate este mai spectaculoasă în occident, în "scenografie" și în formele discursive, deși imaginarul își păstrează în

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
venite dinspre domeniile psihanalizei, antropologiei, psihosociologiei, Le Goff afirmă mai departe: Am rezerve asupra lor [asupra unor lucrări, n.n.] atunci când alunecă în irațional și în psihanaliticul dominat de ideologia dubioasă a arhetipurilor [nota din text trimite explicit la Durand, Structurile antropologice..., n.n.]. Modelele imaginarului țin de știință, pe când arhetipurile, de elucubrația mistificatoare. (11-12) Câteva rânduri mai jos, autorul însuși numește relevanța pe care au avut-o studiile din diverse domenii în descoperirea importanței imaginii pentru studierea istoriei, printre care psihanaliza și

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
închinată regilor taumaturgi un veritabil model de studiere a mentalităților politice medievale. În acest punct al comentariului în jurul conceptului de antropologie politică, Le Goff își schimbă viziunea și precizează că o istorie socială dinamică nu (mai) este incompatibilă cu perspectiva antropologică asupra societății respective. Mai exact, vocabularul și mentalitățile medievale ar ajuta ... o istorie politică a structurilor de lungă durată, înglobând atât partea valabilă și vie din geopolitică, cât și analizele efectuate după modelele antropologice. La fiecare nivel, s-ar acorda

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
nu (mai) este incompatibilă cu perspectiva antropologică asupra societății respective. Mai exact, vocabularul și mentalitățile medievale ar ajuta ... o istorie politică a structurilor de lungă durată, înglobând atât partea valabilă și vie din geopolitică, cât și analizele efectuate după modelele antropologice. La fiecare nivel, s-ar acorda o atenție deosebită studierii diverselor sisteme semiotice ale politicului: vocabular, rituri, comportamente, mentalități. (457) Cele două studii ale lui Le Goff la care ne-am referit, prefața și pseudo-postfața − mai curând, reevaluarea teoretică a

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
fixarea în imaginar într-un mod structurat (precum în mod necesar se organizează materia narativă într-o povestire fondatoare) a locurilor comune cu relevanță identitară. Pentru că sunt solicitate competențele mnemotehnice ale comunității, se coagulează pe fundamente culturale generale cu valoare antropologică (simbolismul spațiului, al timpului, al puterii, al imaginii morții, ritualurile etc.) o rețea deschisă de imagini mentale și de narațiuni colective majore. În bună măsură, această perspectivă asupra imaginarului medieval (și pe care o voi dezvolta în continuare) este derivată

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
funcțională a lor, intrinsecă unor structuri narative cu valoare identitară reprezentativă pentru o comunitate. Un alt punct de vedere asupra imaginarului colectiv este derivat tot din observațiile lui Le Goff de la finalul volumului său: mecanismul social nu exclude o dominantă antropologică. Adaug însă aici ceea ce istoricul francez refuză să introducă în grila lui de lectură: arhetipologia divinului, fie în accepțiunea pre-creștină, fie creștină, fie reieșită din "contaminarea" celor două (în credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile - cele medievale pot fi clasificate de altfel după criterii precum: tiparul sociologic, istoric, politic sau artistic (Martin, vol. I: XI-LVIII și vol. II: VII-XXVII) -, atunci imaginarul include atât "reflexul" politicului, cât și reprezentările puterii manifestate în

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
a întregului simbolism (aici mă îndepărtez din nou de opinia cercetătorului francez). Iată așadar, după concluziile celui de-al doilea studiu teoretic din volumul Imaginarul medieval (text complet diferit, după cum se vede, de restul cărții), că este corectă aplicarea viziunii antropologice asupra puterii medievale în procesul de constituire a modelelor locale. Pentru a expune formarea imaginarului politicului și al puterii (care își subordonează simbolicul, după cum afirmă Le Goff în capitolul final, spre diferență de precizările din prefață), e necesar să trasăm

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
în cazul în care cele două funcții nu sunt deținute chiar de aceeași persoană). Lectura teoretică a imaginarului medieval (pe care o propun în capitolul Speculum speculorum) vizează așadar următoarele aspecte ale acestuia: structura internă generală ("radiografiată" printr-un filtru antropologic) și modul de formare (oglindit prin exemple culturale plasate într-o rețea susținută de mentalități, reprezentări sociale, contexte istorice și politice, ideologii și politici instituționale). În spiritul traseului științific sugerat de Le Goff în postfața discutată și al metodei școlii

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
au ajuns astfel să includă printre obiectele de studiu cu statut autonom − și nu subordonate sau adiacente faptului social-economic sau politic - atât mentalitățile, cât și manifestările imaginarului. Mai mult chiar și în mod spectaculos, generația următoare și-a însușit demersul antropologic dezvoltat în științele psiho-sociale (așa cum o fac Robert Muchembled sau Emmanuel Le Roy Ladurie) în direcția teoretizată în 1985, cum am văzut deja, de Le Goff. Spre sfârșitul anilor '90, împrumuturile conceptuale și metodologice sunt asimilate în noua viziune a

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
el să fie un altul. Și, cum metoda pe care o prezint și o utilizez e în primul rând supusă vremii, el va păstra data de acum a întâlnirii în oglinda timpului cu privirea teoretică. Două modele, ambele cu caracter antropologic, se vor regăsi într-o singură imagine, dar nu se vor suprapune. Ambele adună reflexele interpretărilor prealabile, la care se vor adăuga și altele. De la Gilbert Durand la Paul Zumthor, de la Jacques Le Goff la Joël Thomas, schemele pe care

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
lectură nu urmează fidel teoria arhetipologică propusă de Gilbert Durand și nici supraordonarea poetico-simbolică a elementelor primare în raport cu realitatea, așa cum a văzut Gaston Bachelard imaginarul, ci caută să îi prezinte complexitatea cu ajutorul mai multor noțiuni și exemple, și nu doar antropologice. În acest fel, imaginarul poate releva și discontinuitățile, și transformările ce pot avea loc oricând în structurile sale, uneori chiar în cele de adâncime, dat fiind că mărturiile materiale care îl reflectă sunt simptomatice în raport cu gândirea colectivă. Ce anume au

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
chiar a anti-modelului (trădătorul, "turcitul" etc.). Sistemul imaginarului colectiv are un caracter general și nedeterminat, atât temporal, cât și spațial și cultural; de aceea, este un cadru generos de analiză, pentru că are o mare capacitate de adaptare, datorită sub-componentei sale antropologice, prezente difuz la toate nivelele. Spre exemplu, în cazul evului mediu românesc vorbim despre o perioadă îndelungată, dacă ne referim măcar la un aspect (dovedit statistic de către Vlad Georgescu în cercetarea la care vom reveni): ideile politice și reprezentarea puterii

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
concrete sunt relevante în analiza mediului, a condițiilor de viață, a relațiilor interumane, pentru reconstituiri și recuperări de cadre de civilizație sau de fragmente relevante de viață materială. Imaginarul corpului, oglindit de mărturii, este el însuși un testimonial cu rol antropologic, istoric, sociologic, cultural și spiritual. Ceea ce interesează însă în mod aparte o teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste, sensul epifaniilor, teoria și imaginea Întrupării, ca reprezentare figurală sau

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
privit ca persoană), al libertății, al exigenței critice, al recunoașterii specificității cutumelor, a credințelor și a diferenței; curiositas reprezintă dorința de a cuprinde totalitatea, până la enciclopedism, la sincretismul culturilor, al disciplinelor aflate în căutarea unui adevăr absolut; humanitas denumește viziunea antropologică afirmată chiar în detrimentul celei teologice (situare rediscutată mai apoi de protestantism), centrarea universului asupra condiției umane și asupra demnității; harmonia semnifică orice formă care se definește prin jocul echilibrat al proporțiilor sale: matematica și armoniile muzicale sunt cele care ajută

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
concepte, dar și de relații, în mod special cu imaginea și imaginația, dar și cu mitul și arhetipul, cu simbolul și semnul. Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru studiul manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o sumă de reflexe combinate într-o a doua oglindă, provenind de la teoriile discutate, propun alte două configurări ale imaginarului. Ambele sunt de factură antropologică și simbolică și reies, de fapt, din bazinul conceptual umanist delimitat prin această cercetare. Gramatica imaginarului Gilbert Durand, în Structurile antropologice..., pe urmele lui Immanuel Kant, Carl-Gustav Jung și Jean-Paul Sartre (căruia îi critică necruțător volumul din 1940, închinat imaginarului

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
într-o a doua oglindă, provenind de la teoriile discutate, propun alte două configurări ale imaginarului. Ambele sunt de factură antropologică și simbolică și reies, de fapt, din bazinul conceptual umanist delimitat prin această cercetare. Gramatica imaginarului Gilbert Durand, în Structurile antropologice..., pe urmele lui Immanuel Kant, Carl-Gustav Jung și Jean-Paul Sartre (căruia îi critică necruțător volumul din 1940, închinat imaginarului), alege să definească noțiunea de schemă drept: ... o generalizare dinamică și afectivă a imaginii, ea constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
însăși, care are ca punct de plecare "conceptul" (ideea sau amintirea, mentalitatea sau stereotipul etc.) și oferă "schița" pe care apoi se încarcă materia imaginarului sau o structură simbolică. Durand o reduce la un impuls primordial, la un factor pur antropologic, corelând-o strict cu senzorialitatea, restrângând în acest fel și pluralitatea funcțiilor imaginației și ale imaginii la limitele percepției "sensibilului". O a doua noțiune generală și fundamentală pentru sistem, precum schema − transportor și suport în timp pentru materia imaginară −, este

[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]