2,470 matches
-
sunteți invitat undeva și un fel de mâncare este îngrozitor, vă abțineți să criticați. Când cineva vă este antipatic din prima, încercați să nu vă manifestați aversiunea de față cu el. Evităm să abordăm subiecte care ar supăra membrii din anturajul nostru sau ar distruge o prietenie care este prețioasă pentru noi. Legea nu intervine decât în cazul în care aceste mecanisme private ale controlului social nu își ating scopul. Legea condamnă calomnia, injuriile, lezarea onoarei persoanelor, incitarea la violență și
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să criticăm decât să lăudăm. A critica este ușor, a acționa este greu. Orice virtute cere și măsură. În cazul lipsei de măsură, virtutea devine viciu. Să luăm câteva exemple de spirit critic care a deviat. Cunoașteți, cu siguranță, în anturajul dumneavoastră, pe cineva care găsește mereu defecte. Când face cunoștință cu cineva, remarcă mai întâi defectele celuilalt. Poate deveni chiar periculos din cauza bârfei sau a dorinței răutăcioase de a-și desființa adversarul. În sfera publică, ies în evidență câțiva intelectuali
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o persoană slabă care are nevoie să fie ajutat. Medicul este persoana care ocupă un loc central în asistența bolnavului. Acest motiv dezvoltă o stare de dependență a bolnavului față de medicul său curant, dar și față de propria familie și de anturajul său social. Această stare de dependență creează un tip special de legătură interumană, exprimat prin relația „medic - bolnav”, având în centrul ei interesul comun pentru boală. Evaziunea Unele boli au pentru bolnavi o funcție de evaziune, oferindu-le un mijloc eficient
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesteia. Vom prezenta, în continuare, o „schemă-model” a examenului clinico-psihiatric al bolnavilor psihici, în conformitate cu tipul standard de observație medicală, folosit de majoritatea specialiștilor. Orice examen psihiatric are următoarele obiective: I) Anamneza bolnavului, a familiei acestuia sau a altor persoane din anturajul său și care constă din următoarele: 1) Stabilirea antecedentelor familiale ale bolnavului, în special cele de ordin patologic privind următoarele aspecte: a) antecedente directe (părinți, bunici); b) antecedente colaterale (unchi, mătuși, veri, frați, surori); c) descendenți (copii). 2) Cunoașterea antecedentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sistemului nervos, cauze externe de tipul infecției, intoxicații, traumatisme, boli somatice primare etc.); b) modul de debut al bolii (brusc, insidios, ca o consecință a altor afecțiuni etc.); c) primele manifestări ale bolii care au atras atenția bolnavului sau ale anturajului acestuia (tulburări de somn, inactivitate, schimbarea dispoziției afective, tulburări de comportament, schimbări caracteriale, izolare, apelul la alcool sau droguri, idei sau acte de suicid, bizarerii, deplasarea intereselor obișnuite către alte direcții etc.); d) modalitatea „schimbării personalității” bolnavului de la starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vor avea în vedere două aspecte: a) antecedentele patologice: episoade analoage anterioare, starea interepisodică, antecedente somatice și psihiatrice (traumatisme, oboseală, situații stresante, infecții, alcool, droguri etc.); b) caracteristicile episodului actual: acuzele pacientului, modul de apariție al tulburărilor, reacția și relatările anturajului etc. Referitor la istoria personală a subiectului vom avea în vedere următoarele aspecte: a) istoria biografică așa cum este ea relatată de bolnav; b) felul în care episoadele clinice au fost trăite de bolnav; c) perioadele „uitate” sau cele „omise” din
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom avea în vedere următoarele aspecte: a) istoria biografică așa cum este ea relatată de bolnav; b) felul în care episoadele clinice au fost trăite de bolnav; c) perioadele „uitate” sau cele „omise” din relatarea bolnavului; d) date furnizate de familie, anturaj etc.; e) modul de dezvoltare și evoluție al personalității bolnavului. Toate datele mai sus menționate demonstrează că examenul clinic este un tip particular de raționament, care pornind de la bolnav ajunge la boală, sau de la suferință ca trăire subiectivă, la diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
subiectivă, la diagnostic ca formă de cunoaștere medicală. Ca act medical, examenul clinic al bolnavului psihic, implică mai multe „etape” succesive și anume: - primul contact cu bolnavul; - explorarea bolnavului, convorbirea medicală sau interviul; - anamneza biografică sau istoricul bolii actuale; - chestionarea anturajului bolnavului; - explorarea psihologică, cu ajutorul testelor psihodiagnostice, a personalității bolnavului respectiv. Vom analiza în continuare aceste aspecte. Primul contact cu bolnavul De regulă, motivele consultației psihiatrice sunt ascunse de bolnav care se rușinează sau se simte vinovat față de acestea. Sunt însă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale bolnavului; c) tentative sau idei de suicid în antecedente; d) natura relațiilor sociale ale bolnavului; e) potențialitatea agresivă, latentă sau manifestă, a acestuia; f) acte agresive anterioare sau prezente; g) tipul de relații și comunicare din familia personală. Chestionarea anturajului bolnavului Această etapă a examenului clinic al bolnavului psihic are o valoare deosebită, întrucât ne poate revela detalii sau aspecte pe care bolnavul nu le relatează, fie că le-a uitat, fie că le ascunde. Aceste informații sunt cele în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
le ascunde. Aceste informații sunt cele în special legate de debutul și de evoluția bolii în primele sale faze, dar și de evenimente psihotraumatizante sau situații penibile din viața bolnavului, stări complexuale etc. Informațiile pe care le culegem de la familia, anturajul bolnavului sau alte surse apropiate acestuia sunt importante și din alte puncte de vedere. Trebuie să cunoaștem „atitudinea familiei” față de bolnavul psihic (ocrotire, indiferență, dorința de a-l exclude din grupul familial, dorința de a ascunde faptul că este bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere. Trebuie să cunoaștem „atitudinea familiei” față de bolnavul psihic (ocrotire, indiferență, dorința de a-l exclude din grupul familial, dorința de a ascunde faptul că este bolnav psihic etc.). Aceleași aspecte trebuie avute în vedere atunci când urmărim să cunoaștem „atitudinea anturajului” (ocrotire, indiferență, marginalizare etc.). Față de aceste informații trebuie să avem multă rezervă. Ele pot ascunde interese, conflicte nedeclarate sau recunoscute ca atare. Adesea, bolnavii psihici aduși de familie pot constitui „instrumentul” realizării unor interese ale acestora. În alte situații, bolnavii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alte situații, bolnavii psihic, mai ales în cazul copiilor cu tulburări psihice, poate fi „simptomul” unor stări de tensiune, conflicte sau probleme de altă natură din familia respectivă. Cea mai bună atitudine a medicului psihiatru sau a psihologului care investighează anturajul bolnavului psihic este cea de „neutralitate”. Orice fel de informație trebuie luată sub o anumită rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a psihologului care investighează anturajul bolnavului psihic este cea de „neutralitate”. Orice fel de informație trebuie luată sub o anumită rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât și anturajul său trebuie să aibă încredere în personalul medico-psihologic de îngrijire. Să nu se distanțeze sau înstrăineze de acesta. Contactul, atât cu bolnavul, cât și cu anturajul său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihic este cea de „neutralitate”. Orice fel de informație trebuie luată sub o anumită rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât și anturajul său trebuie să aibă încredere în personalul medico-psihologic de îngrijire. Să nu se distanțeze sau înstrăineze de acesta. Contactul, atât cu bolnavul, cât și cu anturajul său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea impresia că este în avantajul bolnavului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât și anturajul său trebuie să aibă încredere în personalul medico-psihologic de îngrijire. Să nu se distanțeze sau înstrăineze de acesta. Contactul, atât cu bolnavul, cât și cu anturajul său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea impresia că este în avantajul bolnavului, că nu-i aduce nici un fel de prejudicii personale. Comunicarea cu bolnavul, dar și cea cu anturajul acestuia trebuie să fie permanentă. În plus, medicul și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de acesta. Contactul, atât cu bolnavul, cât și cu anturajul său, trebuie să fie deschis, sincer, să dea impresia că este în avantajul bolnavului, că nu-i aduce nici un fel de prejudicii personale. Comunicarea cu bolnavul, dar și cea cu anturajul acestuia trebuie să fie permanentă. În plus, medicul și psihologul trebuie ca prin această comunicare să favorizeze „dialogul bolnav/anturaj” în scopul reintegrării acestuia în familie, școală/loc de muncă, societate. Explorarea psihologică Examenul clinico-psihiatric, ca modalitate particulară de „convorbire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este în avantajul bolnavului, că nu-i aduce nici un fel de prejudicii personale. Comunicarea cu bolnavul, dar și cea cu anturajul acestuia trebuie să fie permanentă. În plus, medicul și psihologul trebuie ca prin această comunicare să favorizeze „dialogul bolnav/anturaj” în scopul reintegrării acestuia în familie, școală/loc de muncă, societate. Explorarea psihologică Examenul clinico-psihiatric, ca modalitate particulară de „convorbire cu bolnavul” trebuie, dincolo de aspectul său subiectiv, să aibă și fundamentarea unei obiectivări a relatărilor bolnavului. Aceasta revine explorării psihodiagnostice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
făcută cu multă prudență, mai ales în cazul unor boli grave, avorturi, impotență sexuală, frigiditate, boli venerice, prescripții igienice etc. Un aspect important legat de relația dintre medic și bolnav este reprezentat de ce se comunică bolnavului și ce se spune anturajului imediat al acestuia. Acest aspect este deosebit de important, atât în plan medical, cât și moral; întrucât efectul unui diagnostic sever, poate avea consecințe neplăcute sau grave asupra relațiilor cu medicul a bolnavului și familiei etc. De regulă trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
uitat de bolnav și care devine sursa unor idei delirante. Tot în această grupă de tulburări intră și „tranzitivismul” care constă în convingerea bolnavului că nu numai el aude glasurile interioare sau simte influența exterioară ci și celelalte persoane din anturajul acestuia se află sub aceiași influență. f) Sindromul parafrenic este un sindrom halucinator-paranoid sistematizat, în care afectivitatea și personalitatea bolnavului sunt conservate pentru o perioada lungă de timp. El apare în cursul evoluției parafreniei (E. Kraepelin, 1907), afecțiune psihotică considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fobii”, „îndoieli”, „false reprezentări”, „iluzii și senzații”, „speranțe”, „refuzul de a vedea și accepta realitatea”, „conduite de refugiu” etc. Suferința ca stare emoțional-subiectivă sau ca atitudine a bolnavului, este o situație care se „comunică” imediat de către acesta celorlalte persoane din anturajul acestuia. Comunicarea are un caracter emoțional-afectiv, influențând direct și modificând tipul de relații în sfera anturajului bolnavului, în primul rând a familiei acestuia, precum și a altor persoane care-i sunt apropiate. Printr-un proces de transfer pozitiv, anturajul bolnavului preia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de refugiu” etc. Suferința ca stare emoțional-subiectivă sau ca atitudine a bolnavului, este o situație care se „comunică” imediat de către acesta celorlalte persoane din anturajul acestuia. Comunicarea are un caracter emoțional-afectiv, influențând direct și modificând tipul de relații în sfera anturajului bolnavului, în primul rând a familiei acestuia, precum și a altor persoane care-i sunt apropiate. Printr-un proces de transfer pozitiv, anturajul bolnavului preia trăirile subiective ale acestuia, adoptând, la rândul lor, atitudini diferite, de următorul tip: compasiune, înțelegere, susținere
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane din anturajul acestuia. Comunicarea are un caracter emoțional-afectiv, influențând direct și modificând tipul de relații în sfera anturajului bolnavului, în primul rând a familiei acestuia, precum și a altor persoane care-i sunt apropiate. Printr-un proces de transfer pozitiv, anturajul bolnavului preia trăirile subiective ale acestuia, adoptând, la rândul lor, atitudini diferite, de următorul tip: compasiune, înțelegere, susținere, încurajare, propunerea unor soluții, amenajarea unor conduite și condiții protective adecvate, manifestarea unei devoțiuni. Sunt însă posibile și situații contrarii. Dacă situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unei devoțiuni. Sunt însă posibile și situații contrarii. Dacă situațiile mai sus menționate sunt frecvente și specifice bolilor somatice, în special celor de o severă gravitate, cu evoluție rapidă sau cronică, de regulă incurabile, letale, în cazul bolilor psihice atitudinea anturajului se modifică, în sensul că manifestările acestuia față de suferința bolnavului se pot manifesta prin următoarele: dezgust și antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
antipatie (în cazul alcoolicilor și a toxicomanilor), teamă (pentru bolnavii epileptici), rejecție, dorință de izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile cu evoluție cronică, irecuperabile, oligofreni), abandonul bolnavului (oligofreni, malformații, demențe). Anticipația Orice analiză a proceselor psihopatologice pune în discuție, în ceea ce privește „clasificarea” lor, două aspecte: normalul și patologicul sau sănătatea și boala. Între acestea este foarte greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la indivizi care se manifestă asocial sau antisocial, prin comportamente care au repercusiuni în special asupra relațiilor interumane. b) Dificultățile de adaptare-integrare, de comunicare cu lumea, îi fac pe acești indivizi să sufere, producând prin aceasta și suferința persoanelor din anturajul lor. c) Sunt structuri caracteriale și temperamentale de un tip constituțional particular, înrudite cu sociopatia, anetopatia sau oligotimia. d) Prin cele anterior expuse, acești indivizi nu trebuie etichetați drept „bolnavi psihici”, ci „caracteriopați”, ei reprezentând personalități anormal constituite psihic, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]