KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

N-am poruncit atacul! -Nu, măria ta, răspunse spătarul Costea. Dar Alexandru conduce deja șarja pe flancul stâng... Va trebui să intrăm În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție pe culmea Șuriei. Opt sute de pasi. - Opt sute de pași? Întrebă Ștefan. Adică? - Deja intrăm În raza arcurilor mongole, explică Pietro. Bat până la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine pieziș pe direcția vântului... poate am uitat să-ți spun un detaliu. - Detaliu? - E singurul călăreț care galopează pe furtuna asta. Toți s-au oprit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
asta. Galopează spre Amir. Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atacul umbrei, așa cum căzuseră achingii care Îl luaseră prizonier. În jurul lui nu mai era decât moarte. Simți că vântul slăbește, Încet, În intensitate și auzi tropote de cal. Mai sus, la peste cinci sute de pași, văzu mantiile albe ale Apărătorilor care Își croiau cu săbiile drum spre el. Spahiii se ridicaseră În șei și porneau spre el. Alexandru nu Înțelese decât că sultanul poruncise să fie prins și, dacă nu putea fi adus În fața lui, atunci să fie ucis pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
bătălie după moartea lui Amir. Cineva blocase toate pericolele care se abăteau asupra lui. Între el și dușmani, Alexandru simțea că s-a ridicat o barieră de netrecut. Între el și dușmani era un fluviu de sânge. Privi În spate. Apărătorii luptau din răsputeri. Se apropiau. Dar Încet. Erau conduși de Pietro. Vântul scădea. La douăzeci de pași, se dădea o luptă de neînțeles. Umbra Îl apăra cu o forță și o iuțeală care nu puteau fi omenești. Nimeni nu putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
verbul a se Întoarce... linia de susținere de sub ideogramă... timpul trecut... acțiune acum Împlinită... M-am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Pietro se opri la doi pași de cei doi tineri luptători. Ștefănel Își Întoarse Încet spre el privirea senină și albastră. Apoi zâmbi ușor. Era, totuși, un zâmbet trist. - Dumnezeule... șopti Pietro, Înmărmurit. Așadar... tot ce se știa... În spatele său, Apărătorii descălecară. Cei din primele rânduri auziseră discuția și nu-și puteau stăpâni curiozitatea. Întregul Ordin al Scutului și Spadei trăise tragedia petrecută În familia căpitanului Oană cu optsprezece ani În urmă. Toți Încercaseră, de atunci, să nu deschidă acest subiect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
știau că șeful lor este convins că fiul lui dispărut trăiește. Toți auziseră zvonuri despre misterioasa apariție a unui luptător invincibil, sosit din marginile de Răsărit ale lumii, care preluase conducerea ordinului Șarpelui și Săgeții și Încetase orice acțiune Împotriva Apărătorilor. În jurul lui se țeseau deja legende. Unele dintre ele se dovedeau, totuși, a fi realități. Rețeaua de informații a Apărătorilor verificase traseul parcurs de Marele Maestru al Cuceritorilor și descoperiseră că lupta din marginea Deșertului Gobi fusese reală, la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
invincibil, sosit din marginile de Răsărit ale lumii, care preluase conducerea ordinului Șarpelui și Săgeții și Încetase orice acțiune Împotriva Apărătorilor. În jurul lui se țeseau deja legende. Unele dintre ele se dovedeau, totuși, a fi realități. Rețeaua de informații a Apărătorilor verificase traseul parcurs de Marele Maestru al Cuceritorilor și descoperiseră că lupta din marginea Deșertului Gobi fusese reală, la fel ca și lupta din piața Ak Sarai din Istanbul. Ultima se petrecuse chiar sub ochii unuia din agenții de informații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
părea pierdut pentru Moldova, iată-l aici. Cei doi frați fură Înconjurați de oștenii Scutului și Spadei. Ștefănel simți că nu era un gest de agresiune, ci unul de apărare. Până când identitatea lui avea să se lămurească, intra sub protecția Apărătorilor. Zâmbi insesizabil la gândul că lucrurile stăteau, În egală măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei sub protecția lui. Își Îndreptă privirile asupra căpitanului Pietro, care Îl studia fără să spună nimic, și spuse: - Ai Încărunțit, Pietro... Acum optsprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oștenii Scutului și Spadei. Ștefănel simți că nu era un gest de agresiune, ci unul de apărare. Până când identitatea lui avea să se lămurească, intra sub protecția Apărătorilor. Zâmbi insesizabil la gândul că lucrurile stăteau, În egală măsură, și invers. Apărătorii intrau și ei sub protecția lui. Își Îndreptă privirile asupra căpitanului Pietro, care Îl studia fără să spună nimic, și spuse: - Ai Încărunțit, Pietro... Acum optsprezece ani aveai părul negru. Și pe mâna stângă nu era cicatricea asta. Și poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu tot. - Focul... murmură Alexandru, fascinat de tot ce se Întâmpla. - Da. Focul. Ascultă, Pietro. Spune-i voievodului ce ți-am spus eu. Va ști ce să facă. - Bine... Ștefănel... Pietro zâmbi pronunțând acest nume. La fel Ștefănel. În jurul lor, Apărătorii erau tăcuți, dar unii păreau a avea ochii umezi. - Și Încă ceva, adăugă Ștefănel. Tatăl meu e aproape. Nu-i spuneți Încă nimic. E suferind. Vom avea de reparat multe lucruri... și Încă ceva... ești un arcaș desăvârșit. Îți mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ai apărat fratele până la sosirea mea. Tu și Amir... Îți sunt dator cu o viață pentru asta... Pietro nu spuse nimic, dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul Oană. Făcu un semn și Apărătorii săriră În șei. În clipa următoare văzduhul se umplu de sunetul lung al cornului de zimbru. Era unul din semnalele Apărătorilor. Un semnal care nu mai fusese auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dar se vedea că e uimit. Nimeni nu mai avea demult vești despre căpitanul Oană. Făcu un semn și Apărătorii săriră În șei. În clipa următoare văzduhul se umplu de sunetul lung al cornului de zimbru. Era unul din semnalele Apărătorilor. Un semnal care nu mai fusese auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă. Pietro Își privi luptătorii. Tot ce se Întâmpla devenea incredibil. Semnalul se repetă a treia oară. Nu era nici o Îndoială. Semnificația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
auzit de multă vreme. Un sunet lung și două scurte. Mesajul se repetă. Pietro Își privi luptătorii. Tot ce se Întâmpla devenea incredibil. Semnalul se repetă a treia oară. Nu era nici o Îndoială. Semnificația lui era clară. Întregul detașament al Apărătorilor intră sub comanda directă a căpitanului Oană. - Tata... murmură Ștefănel, privind parcă spre sine Însuși și Încercând să treacă momente la care se gândise ani de-a rândul. - Cunoști semnalele noastre? Întrebă, uimit, Pietro. Tânărul luptător nu răspunse. Îl privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întâmplă. - Tata... repetă, parcă pentru el, Ștefănel. N-am mai auzit semnalul ăsta de o viață... de când eram mic... pe un deal... - Dealul Tudorei... spuse Alexandru. Eram Împreună... Ștefănel rămase tăcut. Pietro nu Îndrăzni să dea pinteni calului. În jurul lui, Apărătorii așteptau fără să știe ce urmează. Cu toții erau copleșiți de revenirea celui de-al doilea fiu al căpitanului. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială. Participau la un miracol. - Du-te, Pietro... spuse, blând, Ștefănel. Schimbă strategia luptei... lasă-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
meu... e prea bolnav... vor veni toate la vremea lor... - Înțeleg, spuse Pietro. Tot ce-mi spui schimbă felul de a lupta al moldovenilor. Am să Încerc să-l conving pe măria sa. - Ar mai fi ceva... - Spune. - Am nevoie ca Apărătorii să fie vârful de lance al atacului, atunci când va sosi momentul. - Asta este imposibil. Misiunea Apărătorilor este În primul rând de a-l proteja pe Ștefan. - Ștefan este apărat de oastea lui. Răzeșii au murit până la ultimul la Valea Albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spui schimbă felul de a lupta al moldovenilor. Am să Încerc să-l conving pe măria sa. - Ar mai fi ceva... - Spune. - Am nevoie ca Apărătorii să fie vârful de lance al atacului, atunci când va sosi momentul. - Asta este imposibil. Misiunea Apărătorilor este În primul rând de a-l proteja pe Ștefan. - Ștefan este apărat de oastea lui. Răzeșii au murit până la ultimul la Valea Albă, dar Ștefan a scăpat. Aici se află frații sau feciorii lor. Și nu vor lăsa pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de a-l proteja pe Ștefan. - Ștefan este apărat de oastea lui. Răzeșii au murit până la ultimul la Valea Albă, dar Ștefan a scăpat. Aici se află frații sau feciorii lor. Și nu vor lăsa pe nimeni să-l atingă. - Apărătorii n-au ieșit niciodată În deschiderea unui atac. Au fost Întotdeauna ultima forță, cea care a schimbat soarta bătăliei. Și nimeni nu va putea schimba asta. - Înțeleg... Du-te... ne vedem pe câmpul de luptă. - Și Alexandru? - Dacă fratele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Bărbia ușor ascuțită, sprâncenele dese, forma ochilor, seninătatea frunții, felul de a privi, totul era al lui. Era copilul de cinci ani regăsit după optsprezece ani. Pietro Încălecă, dar Înainte de a porunci plecarea, noi semnale se auziră deasupra Luminișului Ursului. Apărătorii se priviră Între ei, cu un aer uluit. Mesajul era clar, dar răsturna toată tradiția de luptă a Moldovei. Căpitanul Oană preia conducerea bătăliei era primul mesaj. Al doilea era: Toată cavaleria Moldovei, pregătire de atac pe centru! „Dumnezeule... , gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu se mai putea ridica pentru eliberarea țării de otomani. Prin urmare, tot ceea ce știau deja turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro lăsă frâul calului și Îl privi, siderat, pe Ștefănel. Nici o trăsătură nu se clintise pe fața tânărului luptător. Dar privirea lui albastră spunea totul. Că aceasta era singura soluție. Și, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Erina... trupele sunt În dispozitiv... rămâi. După bătălie, vor fi lucruri noi... nu știu exact... va fi lumină... - Nu Înțeleg. - Nici eu. Dar văd o lumină care se apropie. Unde e Pietro? - Cu Alexandru, răspunse Gâlcă. - Salvat... - De un necunoscut. Apărătorii au sosit prea târziu. - I-am văzut plecând... cum adică prea târziu? - Achingii voiau să-l ucidă. N-au reușit. Văd că Pietro se Întoarce. - Cu Alexandru? - Nu. Alexandru galopează, Împreună cu luptătorul necunoscut, spre locul În care se află mongolii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
umeri lați, de luptător experimentat. Mișcarea cu care se ridicase nu era europeană. Nimeni nu păstra piciorul stâng la pământ În timpul ridicării, ca și cum ar fi fost pregătit să scoată o armă cu mâna dreaptă. Tropote se auziră În apropiere. Erau Apărătorii conduși de Pietro. - Căpitane Oană! strigă Pietro, descălecând. Te-a adus Dumnezeu la ultima bătălie! - Nu e ultima, Pietro... mormăi Oană. Cine e necunoscutul care l-a salvat pe Alexandru? De ce n-ați ajuns voi? Pietro șovăi să dea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]