3,180 matches
-
de nemurire, crești în pieptul meu!/ S-a făcut întuneric în Dumnezeu:/ Pentru ultima oară, stingher,/ florile ca niște ceasornice/ întorceau privirile către soare." (În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui sentiment tragic, a disperării, a singurătății ("Se va aprinde o lampă și-n depărtare/ va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ingambament și chiar în anacolut, par să se îndepărteze de orice logică. Textul se construiește din definirea și redefinirea unei noțiuni, din aproape în aproape, cu repetiția obsesivă a termenului central, e o acumulare de tușe îngroșate reliefând senzația de apăsare pe care o generează întâlnirea cu lumea ("Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit", Cangrenă). Eul poetic simte cu acuitate universul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la asimilări și etichetări arbitrare. Ingerința implacabilă a politicului în destinul acestor opere e cu dublă presiune și efect. Ele sunt prinse mai întâi în teascul propriei urgențe politice, captată, încapsulată dureros în artă, apoi, din partea receptării postdecembriste, se adaugă apăsarea apriorismului ideologic aplicat unilateral perioadei, viziunea reductivă politic, dar și lipsită de curiozitatea pătrunderii în miezul invariantei obiectului literar viu, ca artă.", Nicoleta Sălcudeanu, "Generația dintre dictaturi", în România literară, nr. 1/2008. 42 "Discursul metaforic, criptic e supus unui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dubli de consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb” se întîlnește, ce i drept, și la „veselul Alecsandri”, și la impetuosul Heliade și la năstrușnicul Pann și la Eminescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a dat o reprezentație cu „Fîntîna Blanduziei” de Alecsandri, jucată de elevele Școlii Normale de Fete din Bacău), Agatha Grigorescu-Bacovia a lăsat impresia de femeie infatigabilă. O „Elegie” (mai frumoasă decît alte poeme de-ale sale) arată însă că, sub apăsarea evenimentelor, a avut și momente de oboseală, cînd pur și simplu pierdea „nota Călin ideală” în care s-a străduit mereu să trăiască: „Lăsați-mă, sunt obosită.../ Destul parfum de flori uscate,/Destulă viață risipită,/în ceasuri pururi zbuciumate.// Simt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
părea să aducă îngrijorare sovieticilor, în declarații publice, oficialii de la Kremlin considerând că bombele atomice sunt menite să-i înspăimânte pe oamenii cu nervi slabi (Stalin, 1946) și că democrațiile populare, poporul Uniunii Sovietice nu se vor intimida de războiul apăsării pe buton (mareșalul Konstantin Verșinin, 1949). Abia în 1954, premierul sovietic, Malenkov, vorbea despre pericolul războiului nuclear, dezvăluind, public, primele frământări ale recunoașterii realităților erei nucleare.41 Este o perioadă în care SUA pot bombarda teritoriul sovietic datorită forțelor aeriene
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Congresului american, Tratatul ABM reprezenta o relicvă a Războiului Rece, în condițiile în care tehnologia rachetelor cu rază lungă de acțiune prolifera inclusiv în lumea a treia, iar amenințarea nu mai era generată de posibilitatea unui dezastru declanșat printr-o apăsare de buton, ci de șantajul intercontinental, al unor regimuri imprevizibile cum erau cele ale lui Saddam Hussein sau Kin Jong II. În pofida împotrivirilor președintelui Bill Clinton și a intenției sale de a reduce cheltuielile alocate Apărării (Casa Albă a amenințat
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
ministru. Poate la Paștele viitor (nu neapărat la cel al cailor, firește!). 7 mai 2009 Destinul cărții în contemporaneitate pare fragil și strâmb. Asediați de imagine, de iureșul amețitor și calp al televiziunii, de magia înșelătoare a calculatorului sau de apăsarea și frugalitatea unei vieți sub tensiune, răgazul necesar citirii unei cărți pare, astăzi mai mult decât oricând, cu neputință de găsit. De aceea, târgurile consacrate cărții sunt un minunat prilej de reflecție și de înviorătoare reîntoarcere la îndeleticirea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aceștia, capitalismul este extrem de inconfortabil și dureros. Firește că și cei mai de jos cetățeni se bucură, fără sfială, de efectele capitalismului: entertainment, mass-media liberă (orori și concupiscentă obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează și îl biciuiesc, necontenit, spre uzura constantă, fizică și psihică, a angajaților. De altfel, lupta
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a fi relevat, un efort atât al tinerilor în cauză, aflați la vremea identificării unui model cultural viabil și sănătos, cât și al celor care animau viața culturală - în instituții sau în cenacluri - cu pasiune și cu responsabilitate estetică, dincolo de apăsările la care vremurile îi supuneau. Menirea istoricului, o repet și eu necontenit, nu poate fi aflarea adevărului absolut (deziderat imposibil, firește), cât o reconstrucție onorabilă, bazată pe fapte și evenimente, o reconstrucție subiectivă, fără îndoială, care însă ne poate reda
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dar, evident, nu acestea fac obiectul rândurilor de față, ci chestiunile polemice. În primul rând, resping activ ideea că e o fatalitate că publicul vrea orori, vulgaritate și fapte diverse declasate, iar bieții angajați din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei polimorfe, sufocante, din spatele ecranului. Acompaniați de răcnete de mahalagioaică și amenințări de smardoi! Cum am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și amețit profilactic de muzica strecurată de căștile inevitabil înfipte în urechi, alergând în neștire pentru a uita de mizeriile și apăsările vieții de zi cu zi în capitalism, acolo unde ai zice că nu există sport de masă și unde presiunea individualității este, nu de puține ori, insuportabilă. Din tonul meu elegiac se înțelege că, de curând, forțat afectuos de fiica
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
citit în acest colț de pagină o evocare a filosofului păltinișan făcută din perspectiva documentelor Securității și a interpreților contemporani ai acelui trecut tulbure, apăsător, tenebros și vinovat. Mă gândeam atunci că Noica a stat mereu în perioada postbelică sub apăsarea a două stigmate: simpatiile legionare, acuză care l-a urmărit până la moarte în toate sintezele și dosarele Securității și colaboraționismul cu regimul comunist, etichetă stigmatizantă intrată deja ca stereotip în uzul comun chiar pentru istorici sau critici din noua generație
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Durandin, Roger Chartier etc) - la următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă cu trei decenii, când revistele studențești din Iași publicau, la împlinirea vârstei de 50 de ani, după cum am mai evocat, subtile analize sau calde portrete ale
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-au perindat- în acel sfârșit de săptămână când Palatul a fost deschis publicului spre vizitare au avut șansa să vadă câteva piese memorabile din tezaurul arhivelor ieșene și să mediteze, poate, la faptul că, indiferent de vremuri și de apăsări politice, dreptatea și memoria se cuvin a fi respectate, pentru că ele, chiar și în ape tulburi, se decantează inevitabil în timp. Dincolo de expoziție și de definitivarea la termenul stabilit a unei mari investiții făcute din bani europeni de către o firmă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin sunetul căderii definitive, percepută fonetic. Repetarea cuvântului „plumb” redă onomatopeic acest sunet.” Toate elementele colaterale din poezie converg spre ideea fundmanetală: viața poetului este un cavou, o prăbușire iremediabilă În neant. Întregul univers poetic bacovian stă sub semnul acestei apăsări grele. O atmosferă cenușie domină cerul acestei poezii, unice În literatura română. „Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur În cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb.” George BACOVIA LUCIAN BLAGA
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
anume participarea la un concert Sibelius. Dacă această experiență i-a creat o imagine feerică despre această țară, lucrurile s-au schimbat puțin în momentul în care acesta pășește pentru prima dată aici209. Chiar dacă la început Helsinki dă senzația de apăsare, autorul articolului mărturisește că are de fapt o "inimă de aur"210. Deși nu este recunoscut prin atracțiile sale de talie mondială, este de remarcat Parlamentul, imensă construcție de granit, ale cărui coloane cântăresc fiecare câte 60 de tone211. Al
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
fi programate. Apoi, apăsând un buton, camera se duce exact în vinclul ales înainte. Asta e bine atunci când cineva dorește să ia cuvântul. Se poate înregistra o mică regie pe butoane și camera de luat vederi poate fi mișcată prin apăsarea acestora spre locurile sau personajele alese. Mă gândesc să fac și eu așa. Transmisia este deja pornită când intrăm. Îi vedem pe cei din Copenhaga care ne așteaptă. Este tehnicianul lor cu care vorbesc la început. A făcut rost de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
de asemenea de a face cu felul în care el simte emoția. Ca neexprimată, el o simte în felul pe care l-am numit neajutorat și apăsător, ca exprimată el o simte într-un fel din care acest sens al apăsării a dispărut. Mintea lui este într-un fel luminată și ușurată"81. De aceea, o asemenea extindere a conștiinței subliniază privilegiul suprem pe care îl constituie activitatea artistică. Ea este o formă superioară de obiectivare a propriilor emoții, este modalitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
rîs presupune un teren solid sub picioare, oricît de mărginit sau de iluzoriu ar putea apărea, eventual, unei priviri pur obiective. b) Înrudită cel mai de aproape cu acest rîs spontan este starea pe care o datorăm ușurării de o apăsare sau eliberării de o primejdie ce ne-a amenințat viața exterioară sau interioară. Este prezentă, în acest caz, o conștiință expresă a firului de praf, ca motiv al rîsului. La plecarea unui vapor, o doamnă se afla pe chei, cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia 1812”. Optimismul care străbate Simfonia VII, bucuria fără margini, dusă până la paroxism, care irumpe din sunetele ei, ne apar cu totul explicabile. Însă în această ,,apoteoză a dansului” (cum a numit-o Wagner), apăsările unui întreg trecut de suferințe rămân prezente; sunt prea aproape pentru a putea fi inundate de bucuria frenetică. Partea I a simfoniei se deschide printr-o lungă introducere scrisă într-o mișcare liniștită (poco sostenuto). După un acord tăios, cântat
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
chiar rostul scrisului îmi păreau futile în raport cu ceea ce, în naivitatea noastră, credeam a se fi întâmplat cu adevărat, în afara morților pe care îi plângem tot mai rar, amăgiți oarecum și de himera intervenției Divine, mult așteptată, dar rar și cu apăsare invocată. „Orfani de Dumnezeu“ cum ne plângeam a fi, ne-am trezit peste noapte „copiii săi iubiți“. Conform unui slogan al vremii, EL își întorsese fața spre noi. Iar noi, drept mulțumire, ne-am însutit crucile goale de credință și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
aplecându-se peste fată când îngenunchease că să piseze grăunțele, și râzând cu ea; își aminti apoi cum îl priviseră amândoi tresărind, chipurile lor golindu-se de orice expresie când îl văzuseră apropiindu-se de ei. Mușchii îi zvâcniră sub apăsarea puștii când îi reveni în minte această scenă, încât puse arma jos, ca să se relaxeze, lăsându-și brațele să-i cadă inerte. Dar în ciuda suferinței, continua să se gândească; în seara aceea ceva se schimbase în el, iar amorțeala și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
strălucitoare. Deodată, cum stătea acolo, gândindu-se la stropii de sânge și la trupul lipsit de vlagă al antilopei, și la tânărul care râdea cu soția lui, simți cum mintea i se limpezește și i se răcorește, iar senzația de apăsare îl părăsi. Oftă adânc și ridică din nou pușca, ținând-o strâns lipită de el, ca pe un prieten, și privind intens printre copaci, spre tabără. Era încă devreme și purpuriul apusului încă nu pierise de tot de pe cer, deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
batjocura lumii; dimpotrivă, îl ridicase la rangul de zeu viu. ă... ț Nu trebuie să ne mire faptul că dobândise o adevărată putere regală. ă... ț Cei care-l înconjurau înțelegeau foarte bine că întrupa revolta legitimă a nebuniei împotriva apăsării, a imaginației împotriva realității prozaice, confiscate de o mână de netrebnici“. Lumea romanului este o lume sumbră, stranie, în care nici iubirea și nici umorul nu-și găsesc locul. Boala ocupă întreg spațiul romanului: boala personajelor și a unei întregi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]