2,819 matches
-
recepta-călugărițe fecioare în cari nu-mai stare[ța] are amanți și face copii culului seminței, care e așezat alături cu scara ouălor, și câteva fire de sămânță se introduc prin micropile în ou și acesta dă naștere unei femei; nefăcîndu-se această apăsare și lăsîndu-se oul nefecundat, se naște un bărbătuș. Desigur, curios fenomen! Dar mai mult încă: toate ouăle predestinate a deveni indivizi feminini regina le pune în cășițe mici, în cășițe de lucrătoare; embrionii predestinați a deveni trântori se pun în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un aluat molcuț. Întindem o foaie subțire pe jumătatea căreia punem grămăjoare cu lingurița din carnea de umplutură și așezăm cealaltă foaie care a rămas peste umplutură și cu un păhărel de vin tăiem rotunduri (colțunași) care se lipesc prin apăsarea celor 2 foi cu paharul. Fierbem acești colțunași în apă clocotită în care am pus puțină sare. Trebuie să fiarbă vreo 10 minute ca să se ridice colțunașii deasupra apei clocotite. Atunci sunt gata. Umplutura de carne pentru colțunași: dăm prin
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
vreo paiață... are nevoie de ajutor), însă își dă seama prea târziu că atingerea ei poate deveni mortală (floare ucigașă, cap de Meduză, monstru - IV 7). După omorul inspirat de ea, regina nu-și află alinarea (n-am scăpat de apăsare. Mi-e tot așa de rău... Mi-e frică de vise - IV 8). Incapabilă să-și umple sufletul cu dragoste sau ură, ea e condamnată la boală, singurătate și neliniște. Ca și la Eschil, damnata Clitemnestra se află în prim-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care va vesti apropiata lor întoarcere pentru ca rănile poporului să nu se închidă, ci să sângereze continuu. Revenirea se va produce de fapt doar când timpurile vor fi coapte, când cei care au purtat povara statului vor fi înlăturat această apăsare. O dată înfăptuită schimbarea de regim, exilații se vor putea întoarce proclamându-se salvatorii patriei, acesta devenind un adevăr nepieritor, pentru că autorii de manuale școlare vor fi de față ca să-l noteze. Petronius enunță solemn ideea că bărbații de stat trebuie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se făcu țăndări, revărsînd apa și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a așezat-o pe marginea unei cărămizi. O ușă din lemn lucrat cu motive de Îngeri se ridica de partea cealaltă. Julián a mîngîiat reliefurile din lemn, ca și cînd ar fi citit niște hieroglife. Ușa s-a deschis sub apăsarea mîinilor sale. Un Întuneric albastru, dens și gelatinos, emana din partea cealaltă. Ceva mai Încolo se ghicea o scară. Niște trepte din piatră neagră coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
normală de imediat și concret. O mare greutate pare că apasă creierul și-l strânge ca pentru a-l reduce la o iluzie, deși numai aceste senzații ne descoperă îngrozitoarea realitate organică din care izvorăsc experiențele noastre. Și în această apăsare, care vrea să te izbească de pământ sau să te arunce în aer, apare groaza ale cărei elemente sânt greu de definit în asemenea caz. Nu este acea groază de moarte, persistentă și obsedantă, care pune stăpânire pe om și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are nevoie de un nou scandal. Oare Livia nu știe acest lucru? Se pare că nemulțumirea poporului nu a ajuns încă la urechile ei. Zâmbește stins. Dar când a fost plebea mulțumită? Oftează din nou. Iar el începe să simtă apăsarea bătrâneții înaintate. Va împlini curând 70 de ani! Închide ochii ca de fiecare dată când dorește să se refugieze în adâncul sufletului. Predomină însă mai degrabă întristarea și lipsa de vlagă decât supărarea. Nu e nevoie să i spună nimeni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să devină stânjenitoare, Agrippina gesticulează către cei prezenți: — Scuze pentru întârziere. Am venit imediat ce am fost înștiin țate printr-o scrisoare că dacă nu ne deranjează... Face o strâmbătură comică. — ...și dacă avem destul timp... Toți râd, bucuroși să alunge apăsarea. Cu un uruit ca de roți în urechi, Vipsania fixează din priviri degetele umflate, cu unghii scorțoase și aspre, ale surorii ei. Ar trebui să se ferească să-și vânture întruna mâinile când vorbește. — Așa e, încuviințează bătrâna Calpurnia Cezarina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez doar mai mulți stimuli din lumea exterioară decât voi ceilalți, glăsuiește în surdină Vipsania. O respinge cu palma. Atât și nimic mai mult. Apăsarea din tâmple s-a accentuat. A ajuns de o intensitate dureroasă. Inspiră adânc și expiră. Nu trebuie să se enerveze. I-a explicat însă de atâtea ori că nu-i stă în putere să provoace nimic. Nici o revelație. Nici o viziune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zice s-o luăm de la capăt, de data asta cu o băutură? Se apropiaseră de o cîrciumă de la marginea cartierului Soho. Ea clătină din cap iar, refuzîndu-l. — Nu pot. El Îi atinse brațul. — Nici măcar douăzeci de minute? Ea Îi simți apăsarea degetelor, Încetini mersul și privirile li se Întîlniră. Arăta iar tînăr și serios. Nu pot. Îmi pare rău. Am ceva de făcut. — Nu putem face asta Împreună? — Aș prefera să nu vii. — Ei bine, aș putea aștepta. Probabil că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trebuit să fie foarte apropiați. Îl ura pentru că i-l lua tocmai cînd abia se obișnuise cu el. Poate că el citi toate astea pe chipul ei. O trase lîngă el, să o mai sărute o dată. Dar cînd Îi simți apăsarea, se trase Înapoi, amintindu-și ceva. — Așteaptă, zise el, descheindu-și clapa buzunarului. Am un cadou pentru tine. Uite. Era o cutie din carton subțire cu agrafe de păr. CÎnd se văzuseră ultima oară, se plînsese că i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau străini pentru ei... Ideea i se păru, brusc, minunată. Reggie se coborî deasupra ei și ea Își desfăcu picioarele, cedînd greutății lui, dar mișcîndu-și În continuare coapsele. Uită de taică-său, de frate-său, și de război; simți cum apăsarea o făcea să-și iasă din sine, ușurată. Așteptatul, se gîndi Kay, era partea cea mai neplăcută; nu se obișnuise deloc cu asta. CÎnd se dădea Alarma, la cîteva minute după ora zece, se simțea mai bine. Se Întinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păreau asemenea insectelor negre, tîrÎtoare, În Întuneric, cu trupuri lucitoare și fragile și ochi mijind, infernali. Și trotuarele erau aproape golite, iar Julia mergea repede pentru că-i era frig. Helen simțea - de parcă Îi apăruseră simțuri noi În noapte - greutatea și apăsarea brațului și mîinii ei, apropierea feței, umărului, șoldului, coapsei, mișcarea și ritmul pasului ei. În punctul care părea a fi intersecția cu Clerkenwell Road, o luară la stînga. După o vreme, cînd Julia o făcu s-o cotească din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la o anumită Înălțime deasupra lui, de un pod aproape invizibil, era cumplit de descurajantă. Helen și Julia nu se mai țineau de braț pentru a se putea apleca și privi; acum Însă, se apropiară din nou. CÎnd Helen simți apăsarea umărului Juliei, Își aminti cu o prospețime neînchipuită, cum stătuse pe podețul acela bizar din Hampstead Heath, cu Kay, acum cîteva ore. — La naiba, zise ea Încet. — Ce s-a Întîmplat? o Întrebă Julia. Dar și ea vorbea Încet, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
priviră intens, tăcute, apoi se apropiară și se sărutară. Helen Încă nu se obișnuise cu diferența dintre săruturile Juliei și ale lui Kay - cu ciudățenia relativă a gurii Juliei, cu moliciunea ei și atingerea bruscă și seacă a rujului, cu apăsările repetate și tatonările limbii. Dar ciudățenia asta era excitantă. Sărutul fiind imprecis, deveni repede umed. Se apropiară și mai mult. Julia Își puse degetele pe sînul gol al lui Helen - Îl atinse, și apoi Își retrase degetele; Îl atinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În Helen, vîrÎte pînă la burice, dar degetul mare era În afară și-i freca Încet carnea umflată. Helen Își ridica și cobora șoldurile pentru a-i da voie să o pătrundă. Simțea asprimea păturilor pe spate și, pe lîngă apăsarea dintre picioare, coapsa uscată a Juliei, Îmbrăcată În pantaloni, peste a ei, goală și umedă; era conștientă de două locuri distincte, inconfortabile - felul În care cureaua Juliei se freca de ea, nasturii bluzei și cureaua ceasului... Își Întinse mîinile deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se apucă să-mi explice ce s-a petrecut În casa părinților lui, În acea dimineață. * — Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine. Dan mi-a spus că, În clipa aceea, a simțit instantaneu o apăsare. Orice conversație care Începea la modul acesta Îl făcea să aibă sentimentul că e un adolescent cu musca pe căciulă. În ciuda faptului că e om În toată firea, soț și tată, la auzul acestor cuvinte, care vin ca un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-o merită, iar tu o iubești. — Poatiar fi mai bine s-o tăiem prin terenul de golf, Îi spui tu. — Mda, răspunde ea, știind imediat la ce te referi. Te strânge de mână și privește În jos. Simți o apăsare pe inimă și Îți dorești să fi fost suficient de puternic Încât să-i distrugi pe toți, să distrugi pe oricine ar răni-o. Dar ei nu te-au văzut, par cu mințile total bușite de lipici și vin ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar Klapka tresări și zise: ― Eu mă opresc aici... să... Bologa nu răspunse și nici măcar nu salută, ci trecu înainte, mai repede, ușurat, bucuros că a scăpat și înfricoșat să nu-l cheme înapoi, ca și când căpitanul ar fi fost pricina apăsării ce-i încovoia sufletul. În curând coti într-o ulicioară strâmtă și apoi intră în ograda căsuței de nuiele, unde își avea locuința. Din fund, dintr-un șopron, auzi cântec jalnic. Se supără că ordonanței îi arde de cântece tocmai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bună. A ta Mamă". Apostol îndoi iar scrisoarea, o vîrî încetișor în buzunar și oftă, zâmbind amar și zicîndu-și: "Biata mamă! Se vede că-i strănepoata subprefectului lui Avram Iancu..." Cuprinsul scrisorii îl simțea foarte lămurit în creieri, ca o apăsare. Numai vorbele despre Marta parcă pieriseră fără urme, deși altădată tocmai acestea I-ar fi pus pe gânduri... Ridicând capul, întîlni privirea ordonanței, aprinsă de o curiozitate umilă. Apostol tresări, ca și cum i-ar fi fost frică să nu-i fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o vorbă de mângâiere și se pomeni șoptind: ― Domnule căpitan, pădurea spânzuraților... Își luă seama însă și plecă ochii în pământ, neputincios și umilit. ― Acuma înțelegi întrebarea colonelului? reveni căpitanul cutremurîndu-se, parcă ar fi vrut să se scuture de o apăsare. Și observația cu reflectorul?... Vezi cum se leagă?... Observația e amenințătoare pentru mine: ori reflectorul, ori... Iar se cutremură și apoi continuă mai gîtuit: ― Trebuie să nimicim reflectorul, Bologa, frate de suferință! Altfel... ― ... murmură Apostol cu ochii scânteietori de o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rostul tainelor lui Dumnezeu, cum să se înalțe sufletul și cum să culeagă înțelegere și împăcare? Întrebarea preotului pluti un răstimp în razele de soare, apoi se destrămă într-o tăcere prelungă. Apostol se uită în pământ, copleșit de o apăsare crâncenă. Popa Constantin stătea în picioare, la câțiva pași, cu fața în revărsarea de lumină... Deodată Apostol Bologa ridică ochii spre el, însetați și îndurerați. ― Constantine, murmură Apostol cu o voce groasă, ca și cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a venit el aici... ― Dragă Bologa, eu... Încercă Klapka să zică. Dar Apostol, grăbit, parcă i-ar fi fost frică să nu-și piarză șirul sau parcă ceea ce spunea îl apăsa pe suflet și vroi să scape mai repede de apăsare, continuă: ― Numai un moment, căpitane... Să înmormîntez civilizația în inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit viața și m-a chinuit douăzeci de ani, neîncetat... Ea m-a îndemnat să-mi călăuzesc viața după concepții și formule și principii. De câte ori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
greutăți, cu gânduri și țeluri pe care numai Tu, în nemărginita-ți dreaptă judecată, le cunoști, adă aceste poveri mai mult spre mine decât spre mai în puterele meu tânăr frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi mai tare sub apăsarea lor, va părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin forța vârstei, pe când încârcându-l pe el, lucrul se va vedea îndată și în asemenea poziții încovoiate un suflet tânăr, ispitit de Satană, începe să se-ntrebe cu ce drept îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]