2,862 matches
-
poeziei, iar conștiința poetică trece, în acest moment, înaintea poeziei, cum ar spune N. Manolescu. Pe cerul vast, în acorduri puternice, se proiectează maiestuos continuitatea neamului: Oamenii cântă și doboară copacii/ Umblă cu turmele râd cu furtuna/ Oamenii răsar și apun ca soarele/ Oamenii trec și rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpului tot te atinge." "Proclamarea poetului." "O scrie cu propriul sânge". Poezia este regina albastră, este doamna și fecioara care-i va sorbi răsuflarea: "Să curgă toată vremea într-un cântec mai bogat/ prin ochi ca niciodată n-au să apună,/ să ne oglindim într-una, mereu ca-ntr-un păcat,/ eu fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
străvechi/ piatră căzută din lună,/ pentru că în loc de inimă/ Ștefan cel Mare, Domnul/ Ținea de ibovnică/ Un inel și un miel/ și un ciobănaș subțire/ și-o turmă de oi/ păscută-n zăvoi/ și vrea doi dușmani/ mult mai ortomani/ la apus de soare/ vrând să mi-l omoare/ nu pot să-l omoare." În poemul al IX-lea, Nichita se definește pe sine ca poet: era menit de ursitoare: Fiindcă încă de pe atunci/ de mine însumi strigat/ ca să mă aud cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de veci a materiei! Am plecat pentru că mi-e frică de moarte". Sub o altă formă, poetul reia meditația în jurul unei cunoscute idei: "trăind murim câte puțin". "Acest lucru depinde cu exclusivitate de moarte/ Lasă-mă să trec, i-am apus, și-n fiecare mijloc al lunii august am să te caut eu pe oriunde". Poetul străbate un întreg univers, risipindu-și câte puțin ființa: "Am fugit pe platoul de valuri Georges Bank de 335 ori, ca-ntr-un, blestem ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pann. O suită de poeme stau sub semnul poveței și al sorții, al înțelepciunii antonpannești: "Anton Pann e cel ce spune; cu mare deșertăciune/ și ce rău poate produce cel care proverbe spune? Pentru el, cuvântul soare în cuvântul cer apune.". În poemele din "Istoria unei secunde", sunt frecvente repetițiile ce dezvăluie cititorului ideile exprimate: noi iubim, cineva, altcineva, astfel și nu altfel, "noi", care venim cu un întreg trecut de luptă, sau "noi" care n-am protestat niciodată, oameni în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune de mai multe ori./ El însuși fagure confuz purtând tranșeele-surori/ de lângă groapa lui Isus." În "Fiți veseli", poem macedonskian, își oficiază propria înmormântare, cu ideea că moartea este inclusă, se inserează în existență. ("Ca o răscoală a gropilor"). Din mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în relație cu așa-numitele "științe sociale", dar, mai degrabă, antisociale atât timp cât sunt transformate prin universități și centre de cercetare în portavocea diverselor obiective și programe de propagandă și de legitimitate politică. Politica pe istrumentalizări istoriografice e sortită eșecului. Ceea ce apune în secolul XXI, este chiar o (dez)ordine creată de istoricii, de filosofii și de politicienii moderni. Dacă privim în trecut, la parteneriatul istorie-politică, vom înțelege că această "ordine" face parte din aparatul doctrinar și ideologic al diverselor facțiuni social-politice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fără a se sătura e semn că va fi foamete. Cînd vine cineva și te găsește la masă, să-l chemi, că-i mînat de Dumnezeu. Cînd la masă se varsă rachiul e semn de ceartă. Să nu mănînci cînd apune soarele, că te doare capul. Femeia însărcinată, dacă mănîncă carne de vînat, trebuie să strîngă un os din acel animal și să-l puie în scăldătoarea copilului; altfel copilul face niște răni ca acelea de vînat. Să nu mănînci culcat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca copiii să se uite prin sită sau ciur, căci la din contra, ar deveni sigur încrucișați. Vinerea să nu coși, că vei suferi de ochi. Gunoiul nu este bine a-l arunca asupra soarelui, nici cînd răsare, nici cînd apune, c-apoi capeți puhoiele* la ochi. Puhoielele de la ochi se vindecă dacă te speli cu apă din troaca unde beau caii. Să nu te speli pe cap lunea, miercurea și vinerea; nici femeile să nu facă leșie, că e rău
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pun brazde pe la porți și se scot bu dăile la pîrîu, ca să se prindă smîntînă multă peste an. Soare Să te scoli înaintea soarelui, căci e păcat să răsară soarele peste tine dormind. în timp de un an să nu apună soarele pe hainele copilului, că apoi capătă spaimă. Hainele copilului nu se lasă în ogradă după ce a asfințit soarele, ca să nu vîre zînele boale în ele. Să nu mături dumineca dimineață în fața soarelui, că colbăiești fața sfîntului soare. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de Sf. Varvara, copiii care se îmbărburează nu mănîncă fasole, că de le va ieși vărsat să nu crească mare ca boabele de fasole. Vedere Copilul să se scalde numai dimineața după răsăritul soarelui și seara mai înainte de-a apune, ca să nu-i piară vederile cînd se va face în vîrstă. Cînd ouă vreo găină, să nu se uite cineva la ea cum ouă, căci i se micșurează vederea. Fetele virgine, din periodul ce le-a venit întîia dată, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nivelul economic ce diferențiază societatea meridională foarte slab dezvoltată și nucleele industriale mai moderne ca, de exemplu, cel din Barcelona. Se pare că în Rusia, influența Internaționalei I, mai ales datorită tendinței sale bakuniniste, a fost foarte puternică. Rolul său apune la sfîrșitul anilor '70, în beneficiul unui curent populist care se adresează cu prioritate mediului țărănesc, predominant în această țară și neeliberat încă complet după decretele țariste din 1861, mediu care întărește comunitatea rurală. Pînă pe la 1890, marxiștii ruși se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
glasul ebrietat al lui Gicu: Tu ești, Bogdane? Intru: fiul marelui actor, în pat, în chiloți, între sticle goale de spirt. Picioarele îi erau descărnate. Mi se face rău. Fug, ca și cum m-aș salva... Bătrînul a supraviețuit, tînărului. Păcat! Urît apus de soare!... * 2001. După o premieră, la Timișoara, obișnuita petrecere din barul teatrului (aici am petrecut multe clipe minunate: ne întîlneam artiști de la Operă, Național, Maghiar, German și schimbam idei, ori glume, ajutați de Traian și Mimi, patronii barului, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mă desparte Și mă duce-n altă parte Pe o cale neumblată Unde n-am fost niciodată. Nu știu la rău,ori la bine Ce o vrea Domnul cu mine. Trupu-n mormînt mi l-o pune Și soarele mi-l apune. O, vino tată acum Vino prea iubită mumă Veniți frați, veniți surori De mă-npodobiți cu flori Veniți rude doritoare De-mi-aduceți cîte-o floare. Veniți prieteni cu toții De petreceți ceasul morții. O, vino, mă rog și ție Prea iubita mea soție Ce
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
se așează nu numai moartea ci și viața. Să nu-i lăsăm prin urmare să ne părăsească! Să nu lăsăm morții noștri să moară! Cei mai puri și mai generoși sunt morții tragicului nostru solstițiu, "decembriștii" acestui veac care, iată, apune fără glorie. Să nu-i osândim, prin uitare, la o nouă moarte! "Chipurile, vorbele, gândurile morților trăiesc în noi, iar pământ e numai lutul", spunea N. Iorga, preocupat de aceeași idee a continuității de mesaj de la o generație la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
stavili nici macar puterea de destrucție a omului: "Dumnezeu, neputincios, se uită cu o privire de copil la gigantul tulbure, tandru și brutal, detestabil și iubit, care, ca un monstru înspăimântător, se tăia de norii imenși care veneau dinspre vest. Soarele apunea și se schimbă la fiecare secundă culoarea norilor înspre apus. Se puteau vedea niște găuri imense de un gri vinețiu în norii din depărtare: cenușii, mov, întunecați. Ce păcat pentru rozul acela, și-a spus, ca și cum s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
oastea sa, fiind mai puțină ca cea turcească care era câtă frunză și iarbă, domnitorul a văzut că nu poate să se bată la loc deschis și s-a retras cu toată oștimea ce-l încunjura în pădurile dinspre soare apune, căutând un loc în care să se bată cu vrăjmașii. Așa făcea Ștefan care căuta locuri ascunse, păduri, ascunzișuri și chiar mlaștini cu papură, ca să-i prindă pe turci pe neprevăzute din acele ascunzișuri. Așa, într-o vreme, tot căutând
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
acest capitol nu ne-am propus să scoatem în evidență toate abaterile de la normele gramaticale ale exprimării corecte, orale și scrise, pe care le comit elevii, ci doar pe cele mai frecvente. Ca o concluzie la acest capitol, se poate apune că profesorul de Limba română trebuie să lucreze mereu la perfecționarea actului de comunicare orală și scrisă al elevilor. În școala și mai târziu,în viața, tânărul trebuie să înțeleagă corect și deplin ceea ce ascultă sau citește, precum și să fie
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
acest capitol nu ne-am propus să scoatem în evidență toate abaterile de la normele gramaticale ale exprimării corecte, orale și scrise, pe care le comit elevii, ci doar pe cele mai frecvente. Ca o concluzie la acest capitol, se poate apune că profesorul de Limba română trebuie să lucreze mereu la perfecționarea actului de comunicare orală și scrisă al elevilor. În școala și mai târziu,în viața, tânărul trebuie să înțeleagă corect și deplin ceea ce ascultă sau citește, precum și să fie
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
se revarsă în valuri iarăși, și iarăși visele se trezesc la viață și se frământă încoace și încolo, mai vesele ca oricând, răsfrângâdu-se în geamurile multicolore, prin care, de pe trepieduri razele pătrund șuvoi. Dar în camera mea cea mai de la apus dintre toate cele șapte, nici o mască nu mai cuteza acum să intre; întunericul nopții se întețește mereu și prin ferestrele de culoarea sângelui o lumină de un roșu-aprins plutește în încăpere; și negrul îndoliatelor draperii te înspăimântă, iar cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toți dorm...Stau tocmai pe Rahovei...Dumneata?"281. Există aici o evidentă atmosferă eminesciană, augmentată de omniprezența lunii: "Lumina lunii pline făcea ca formele să aibă oarecare limpezime, dar totul era scăldat într-o umbră cromo..."282 și "Acum luna apusese și era răcoare...Fereastra, foarte mare, mai mult decât dublă, era mereu luminată."283. Prin juxtapunerea sentimentului de așteptare zadarnică, celelalte elemente ocurente în text (luna, femeia ce nu se știe privită, martorul familiarizat cu bizarul obicei al îndrăgostitului și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o bună organizare și educație, aceleași norme de dezvoltare”. Strădania lui a căpătat un răspuns pozitiv, ministrul Lapedatu urând noului institut, într-o manieră metaforică: ,,Să se orienteze, totdeauna, cu fața spre soare, spre soarele culturii românești ce răsare și apune aici, în capitala țării, la București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un plus manifestărilor artistice de tot soiul, a organizat și supravegheat turneele teatrale în țară, a înălțat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
o bună organizare și educație, aceleași norme de dezvoltare”. Strădania lui a căpătat un răspuns pozitiv, ministrul Lapedatu urând noului institut, într-o manieră metaforică: ,,Să se orienteze, totdeauna, cu fața spre soare, spre soarele culturii românești ce răsare și apune aici, în capitala țării, la București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un plus manifestărilor artistice de tot soiul, a organizat și supravegheat turneele teatrale în țară, a înălțat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Hermetică enigmă! Și cele opt simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]