2,417 matches
-
de cară necesar transporturilor la un preț dinainte stabilit. Înlesnirile oferite cărăușilor prin acordarea de imașuri pe marginea căilor de comunicație, imașuri plătite proprietarilor de către Vistierie, erau - este drept, numai în parte - reduse ca importanță, datorită abuzurilor proprietarilor și ale arendașilor, care, pe lângă plata pe care o încasau de la Vistierie, impuneau la taxe și pe cărăuși. Așadar, transportul de sare avea câteva particularități care-l deosebeau de transportul celorlalte categorii de mărfuri, plătit prin libera învoială dintre cărăuși și proprietarul mărfii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un aspect impozant”. Exploatarea sării era un monopol al statului. Vrâncenilor li se îngăduia să extragă sare numai pentru nevoile lor proprii, fiindu-le interzisă desfacerea sării pe piața internă și externă. Zăcămintele de la Tîrgul Ocna au fost exploatate de către arendași ai statului până în 1860, când, printr-o lege specială, s-a hotărât ca exploatarea salinelor să se facă numai în regia guvernului începând cu 1 ianuarie 1862. Prin Regulamentul provizoriu al salinelor Moldovei din 11 ianuarie 1862, se stabilea dreptul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a luat în considerație consumul neînregistrat de sare destinată vitelor, prelucrării pieilor și, în general, industriei alimentare. Cea mai mare parte a beneficiilor realizate din vânzarea sării până în 1862, când statul a luat asupra sa exploatarea și desfacerea sării, revenea arendașilor. Statul obținea de la arendașul salinelor, în medie, în jurul a 1.700.000 lei anual, iar arendașul rămânea cu un profit dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
consumul neînregistrat de sare destinată vitelor, prelucrării pieilor și, în general, industriei alimentare. Cea mai mare parte a beneficiilor realizate din vânzarea sării până în 1862, când statul a luat asupra sa exploatarea și desfacerea sării, revenea arendașilor. Statul obținea de la arendașul salinelor, în medie, în jurul a 1.700.000 lei anual, iar arendașul rămânea cu un profit dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă putea progresa într-un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alimentare. Cea mai mare parte a beneficiilor realizate din vânzarea sării până în 1862, când statul a luat asupra sa exploatarea și desfacerea sării, revenea arendașilor. Statul obținea de la arendașul salinelor, în medie, în jurul a 1.700.000 lei anual, iar arendașul rămânea cu un profit dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă putea progresa într-un ritm mai susținut numai prin crearea unor noi condiții de exploatare: înlăturarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că țăranii de la munte erau mai independenți decât cei de la câmpie. Plătind moșierilor o rentă în bani, ei se puteau îndeletnici cu alte activități. Principalul lucru însă e că moșierii și mânăstirile au preferat să arendeze exploatarea păcurii. Apar astfel arendașii, care plătesc proprietarilor dijmă și bani, dar ei nu participă în procesul de producție decât cu capital și supravegherea lui, iar extragerea păcurii se face cu muncă salariată. Dezvoltarea industriei extractive petrolifere a fost totuși lentă, deoarece și forțele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru calitatea pietrei de moară (Hîrlău, Deleni și mai puțin Bozieni). În altele (ca, de pildă, la Ivăncăuți) se producea ipsos, folosit în construcții și în ciubotărie pentru înălbirea pieilor. Carierele de piatră erau exploatate fie de către proprietari, fie de către arendașii moșiilor, care, la rândul lor, subarendau adesea carierele de piatră. Din statistica de la 1860-1862 reiese că la carierele de piatră munceau lucrători salariați. În privința tehnicii de lucru, avem puține informații. La Adâncata se scotea piatra de la o adâncime de numai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
indică un număr de 463 vărării existente în România, din care numai 13 se aflau în Moldova. Evident că în realitate Moldova avea un număr mult mai mare de vărării. Un exemplu tipic de exploatare a varului ni-l oferă arendașul moșiei Verpole (Dorohoi) - domeniu al statului. Moșia avea o întindere de 275 fălci. Arendașul - spune Ion Ionescu de la Brad - scoate venitul său cel mai sigur din exploatarea varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aflau în Moldova. Evident că în realitate Moldova avea un număr mult mai mare de vărării. Un exemplu tipic de exploatare a varului ni-l oferă arendașul moșiei Verpole (Dorohoi) - domeniu al statului. Moșia avea o întindere de 275 fălci. Arendașul - spune Ion Ionescu de la Brad - scoate venitul său cel mai sigur din exploatarea varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben stânjenul și varul ce scoate îl vindea dus la Mihăileni de la 10-14 lei merța
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben stânjenul și varul ce scoate îl vindea dus la Mihăileni de la 10-14 lei merța. Dintr-o groapă de var iese de la 40-50 merțe var. În anul acesta arendașul a avut cinci gropi de var, care i-au adus 2.500 de lei”. Piatra extrasă era vândută nu numai pe piața internă, ci și pe cea externă. În 1860, de pildă, s-au exportat din Moldova piatră, pietre de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cherestea „vând pe la târguri”, „lucrează binale de lemn pe la târguri și pe la moșiile boierești”, „lucrează pe la târguri” etc., sunt formule pe care le întâlnim adeseori în documentele vremii. În Arhivele Statului Iași se află numeroase contracte încheiate între negustori sau arendași, pe de o parte, și meșteșugari săteni, pe de altă parte, prin care cei din urmă se angajează să execute contra plată lucrări de „chereste”. Acești meșteșugari se încadrează în mica producție de mărfuri, sub cele două forme ale ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
posibilități de dezvoltare, mai favorabile decât în epoca precedentă. Spre deosebire de sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, în epoca regulamentară, datorită posibilităților sporite de acumulare bănească, apar ca proprietari de întreprinderi industriale, alături de boieri, mai mulți negustori și arendași. Forța de muncă salariată, folosită în manufacturi, precumpănea. Cea mai mare manufactură din Moldova, în perioada dintre 1848 și 1864, a fost zalhanaua de la Huși, a lui Glodeanu și Stere. Nu știm cu preciziune când a fost înființată acea zalhana
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moșiei cu pășunarea vitelor aduse pentru tăiere, prin declarațiile false privind numărul de vite tăiate, prin neachitarea la timp a taxei de jumătate de galben. Consiliul administrativ al Moldovei s-a văzut nevoit să-i impute plata unor despăgubiri către arendașul moșiei, să-i scoată la licitație mărfuri, să-i oprească exportul de conserve, să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
galben. Consiliul administrativ al Moldovei s-a văzut nevoit să-i impute plata unor despăgubiri către arendașul moșiei, să-i scoată la licitație mărfuri, să-i oprească exportul de conserve, să-i sechestreze mărfurile etc. Pe de altă parte, abuzurile arendașului moșiei, ale funcționarilor de stat (ai vămii, ai Vistieriei, ai Eforiei orășănești), pretențiile otcupcicului vămii de a i se plăti lui jumătatea de galben de vită tăiată și nu Vistieriei etc. l-au exasperat până într-atâta pe Goldner, încât
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mănăstire. Mihail Kogălniceanu a înființat cea de-a doua și cea mai mare fabrică de postav din Moldova. El s-a dovedit a fi nu numai un mare bărbat de stat, dar și un foarte priceput întreprinzător. Proprietar de moșii, arendaș de moșii, de poște, de hanuri, negustor etc., el a acumulat sume de bani și a fondat fabrica de postav de la Târgu Neamț. Construind acea fabrică, spune Kogălniceanu, a „pus în pericol peste două zeci și cinci de mii galbeni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fălci și 71 prăjini”. Clădirile erau făcute din piatră și cărămidă. Ele erau mari, „vaste și luminoase”. M. Kogălniceanu arăta că a cheltuit pentru construcția fabricii peste 20.000 galbeni, adăugând că „să nu se uite că el atunci era arendașul moșiei Târgul Neamț și Oglinzi și că avea la dispoziție 100 de clăcași, epistați, care, boi etc.; aceste clădiri astăzi (adică în 1874) chiar cu greu s-ar putea face cu cifra cheltuită”. Inițial, forța motrică a fabricii era apa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-ar aduce în țară pentru fabrica de postav, precum și productele acelei fabrici ce s-ar exporta, să nu fie supuse la plată de vamă”, Kogălniceanu a plătit vamă pentru cel mai mic cui și pentru dramul de boia”, deoarece arendașul vămilor a refuzat să se supună hotărârii domnești, care încălca condițiile de arendare a vămilor. În decembrie 1855, comisia însărcinată cu aplanarea conflictului dintre Kogălniceanu și Bühl descria amănunțit instalația mecanică aparținând celui dintâi. G. Apostoleanu aduce alte câteva precizări
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la aceasta și concurența puternică a celor 12 întreprinderi de producere a hârtiei din Transilvania, care, asociindu-se, au redus prețul topului de hârtie de la 25 lei la 18 lei, declarând „războiul de șapte ani” fabricii lui Asachi, apoi incorectitudinea arendașilor (Nicolae Vicol, Peceak, Disel, Mayer, Hubert, Svercerski și Carol Yuster), căpătăm un tablou aproape complet al cauzelor care au determinat decăderea fabricii și apoi încetarea funcționării ei în 1867. Asachi n-a fost singurul om al epocii care a încercat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iluminării cu ulei de a incendia instalațiile companiei, asociații au reușit totuși să construiască la Solonț o rafinărie care a și intrat în funcțiune la 8 martie 1858. Ea era destul de rudimentară, după cum rezultă din faptul că asociații contractaseră de la arendașii moșiei Solonț doar 300 vedre de păcură lunar cu 16 lei vadra, care urmau să fie rafinate. În noiembrie 1858, o comisie a constatat că gazul avea o concentrare cam slabă - 34°, 35°, petrolul se vindea șase lei ocaua. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
documentele nu ne îngăduie să precizăm dacă lucrul la zalhana era pentru ei o îndeletnicire principală sau complementară. Exceptând zalhanalele, unde este foarte probabil să se fi folosit parțial și munca clăcașilor, îndeosebi atunci când proprietarul întreprinderii era și proprietarul sau arendașul moșiei, în industria moldovenească între anii 1848-1864 se generalizaseră relațiile de producție capitaliste. Despărțirea totală a lucrătorilor de mijloacele de producție, un proces anevoios și îndelungat, se înfăptuia în măsura în care progresa industria de fabrică care desăvârșește acest proces. După cum am văzut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
clăcași în orașe era, în acea epocă, un fenomen social răspândit și caracteristic pentru dezvoltarea orașelor în condițiile destrămării feudalismului. Cauzele strămutării țăranilor în orașe sunt peste tot aceleași: tendința de desprindere din cadrul relațiilor și al obligațiilor feudale, împilările, abuzurile arendașilor și proprietarilor ș.a. Cercetările întreprinse de autorități în 1856 în legătură cu descoperirea cauzelor pentru care s-au strămutat în Galați țăranii din satul Slobozia Cornii confirmă afirmația noastră. Un revizor întrebând pe unul din țăranii strămutați asupra cauzei care l-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
157 de dugheni și locuri, iar Mitropolia avea în 1852 nouă dugheni de clasa I-a. Este însă neîndoielnic că, în acea epocă, marii boieri proprietari de prăvălii își aveau mai toate prăvăliile arendate, și, mai devreme sau mai târziu, arendașii deveneau și proprietari. Până atunci însă, o bună parte din profit revenea celor dintâi și, din acest punct de vedere, ei constituiau o piedică în calea acumulărilor bănești în mâna burgheziei. Ar fi o greșeală să extindem caracterizarea situației economice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
gândirii și acțiunii românești în cele trei direcții aveau un contur propriu relativ bine închegat. În ajunul izbucnirii revoluției din 1848, emigrația polonă în Principatele Române era numeroasă și puternic ancorată. Zeci de preceptori, zeci de medici, mecanici și meșteșugari, arendași și administratori de moșii, negustori etc., erau răspândiți pe întreg teritoriul românesc, îndeosebi în stânga Milcovului, unde formaseră mari grupări la Iași, Botoșani, Mihăileni ș.a. și-și găsiseră adăpost la moșiile Cantacuzineștilor și Moruzeștilor, la cele ale lui Vasile Sturdza, D.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lăsate de pătimașa confruntare dintre cele două partide ale emigrației, încât încercarea sa de a reuni sub aceeași conducere emigrația democratică și aristocratică în Moldova a eșuat din capul locului. Filanowicz, de pildă, îl condamnase la moarte pe Ladislas Poniatowski, arendaș în apropiere de Galați, numai pentru că acesta întreținea relații cu Budzinski, ce-l precedase pe Butkiewicz ca emisar al partidei aristocratice. Convorbirile avute cu fostul „înrolator” la Galați, George Skarlati (Charles), și cu urmașul acestuia, Loga (Radziszewski), i-au risipit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vechiului Cod civil, cele ce apar ca un accesoriu pentru serviciul sau exploatarea unui imobil, deși prin natura lor ele sunt mobile (art. 467 și art. 468 ale vechiului Cod civil). Articolul 467 preciza că "Animalele ce proprietarul fondului dă arendașului pentru cultură, sunt imobile pe cât timp li se păstrează destinația lor", iar art. 468 din codul menționat adăuga că: "Obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul și exploatarea acestui fond sunt imobile prin destinație"149. În
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]