2,292 matches
-
și Ardealul și Țara Muntenească și câmpii preste Nistru, de coprinde o parte mare și din Țara Leșească... (Ureche 8) Aceasta ar fi patria primordială din mitologia medievalității românești. O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și în Letopisețul anonim al Moldovei), nu figurează la Grigore Ureche, în prima mare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o imagine complexă, ci și ca răspuns la mișcarea istoriografică regională care provoca astfel de scrieri, dar și astfel de reacții. Mitul întemeietorului răspunde pe deplin nevoii resimțite de cărturari de a recupera începuturile, de a opune presiunilor externe un arhetip și o identitate națională apărată și prin prestigiul originii latine. Asumarea descendenței, în scrierile polone ale lui Miron Costin, consonante cu fragmentul din Analele slavone cuprinse în Letopisețul Cantacuzinesc și cu cronica lui Ureche, configurează în palierul culturii scrise perimetrul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
esențiale din timpul lui Ștefan cel Mare, voievodul care a făcut din cultul strămoșilor domnești, cu care-și punea în relație directă propria stăpânire, o chestiune fundamentală. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 261) Realitatea istorică a începuturilor, memorată prin arhetipuri sacre și prin simbolistica topografică și heraldică, a impus motivul jertfei - implicit, înfruntarea morții și a destinului potrivnic - drept cea mai importantă coordonată a imaginarului românesc. Corelarea descălecatului Moldovei cu cel al Munteniei conduce către semnalarea celuilalt mit, al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și o au zidit într-o chilie, lăsându-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pită și apă. (Cronica anonimă despre Brâncoveanu 347) Dacă analizăm codurile antropologice ale "cotidianului" - aici, ale interiorului domestic -, se observă cu ușurință că arhetipul femininului își subsumează și întreaga simbolistică a preparării hranei, a apei vieții și a morții, a focului vetrei, a vestimentației țesute și a culorilor. Peste acest regim al casei și al "nocturnului" stăpânește însă în evul mediu legea creștină a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
câte două) și două registre verticale (fiecare încadrând diferențiat modelele și contra-modelele), creează module sau câmpuri discursive deschise, care sunt tratate în cercetare și ca subiecte semi-autonome (tipologia feminină, imaginarul cotidianului, modelele regalității etc.). Toate, însă, converg către factorul coagulant, arhetipul divin, Unul suprem (imaginat filosofic de la Parmenide până la teologii medievali români), garant al autorității puterii terestre și al imaginii identitare a comunității supuse ei, liantul planului oikonomic de gestionare a lumii creștine. În virtutea adevărului absolut atribuit Logos-ului, imaginarul creștin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ei, liantul planului oikonomic de gestionare a lumii creștine. În virtutea adevărului absolut atribuit Logos-ului, imaginarul creștin este tutelat de formele derivate din esența divină și de valoarea sacrificiului lui Christos − menținut permanent ca suprem judecător și ipostază unică a arhetipului puterii celeste. Dată fiind valoarea jertfei lui Iisus, omul medieval și-a trăit credința îndoliat și profund smerit. La un alt nivel, al imaginarului puterii laice, deși a rămas în toată perioada medievală simbolul spiritual incontestabil, Iisus a fost dublat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1996. Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză. București: Nemira, 1998. [1992]. ---. Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală. București: Univers Enciclopedic, 1998. [1960]. ---. Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul. București: Nemira, 1999. [1964] [1994]. ---. Arte și arhetipuri. București: Meridiane, 2003. [1989]. Duțu, Alexandru. Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților. București: Meridiane, 1986. ---. Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes. București: Tipografia Universității București, 1998. Efremov, Alexandru. Icoane românești. București: Meridiane, 2003. Eliade, Mircea. Sacrul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Huizinga, Johan. Amurgul evului mediu. București: Meridiane, 1993. [1919] Ioan, Augustin. Spațiul sacru. Cluj-Napoca: Dacia, 2001. Iorga, Nicolae. Scrisori de boieri, scrisori de domni. București: Eurosong & Book, 1999. [1931] Jung, Carl Gustav. Tipi psicologici. Roma: Newton Compton, 1970. În lumea arhetipurilor. București: Jurnalul Literar, 1994. Imaginea omului și imaginea lui Dumnezeu. București: Teora, 1997. [1939] Kantorowitz, Ernst H. I due corpi del Re. L'idea di regalità nella teologia politica medievale. Torino: Einaudi, 1989. [1927] Kazhdan, Alexander P. Bisantio e la
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
analogues mais qui peuvent se présenter dans un ordre et un agencement différents. (Thomas 55) 14 Vezi pe larg Jung, Tipi psicologici 39-85 și Imaginea omului și imaginea lui Dumnezeu. 15 Spre diferență de Durand, abordez mai prudent relația dintre arhetip și idee și nu o deriv pe aceasta obligatoriu din primul, pentru că ea ține mai curând de funcția intelectuală individuală, în timp ce primul termen ține mai degrabă de funcția imaginativă a gândirii colective. 16 Includ în lista creațiilor românești "literare", din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
atât timp cât eficiența rămâne unealta noastră cea mai importantă pentru organizarea relațiilor spațio-temporale. Dacă pământul făgăduinței este, În esență, o bună calitate a vieții, nu putem ajunge acolo având drept unic ghid un cronometru. 5. Crearea individului Mulți americani cred că arhetipul individului puternic, autonom și autosuficient este o creație americană. Ne mândrim că nu suntem Îndatorați altora și suntem dispuși să ne asumăm riscuri considerabile pentru a obține ceea ce vrem În lume. Totul se datorează „individualismului nostru robust”. În mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din Antichitatea târzie, făcând referință îndeosebi la tratatul armonic al lui Nicomaco di Gerasa, confruntându-se apoi cu teoria lui Aristosen și a lui Ptolomeu. De la Nicomaco, Boezio a împrumutat structura neopitagoreică, bazată pe număr. Acesta din urmă este și arhetipul creației: „Toate lucrurile, care au fost create de natura primordială, au fost create pe baza numerelor. Numărul este principalul model în mintea creatorului”. Deși fundamentul aritmetic, citit în cheie pitagoreică, constituie baza epistemologică a lucrării, Boezio inaugurează prima carte vorbind
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
că omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai liber, cîteodată, decît în trecut. Dar modelul nostru de univers este unul fără transcendență veritabilă; societățile tîrziu moderne nu se mai construiesc în funcție de un arhetip ceresc; cadrele vieții comunitare nu mai oglindesc decît absența divinului, ignorarea lui. Tematica treptelor superioare ale realului, sensurile existenței decurgînd dintr-un pol trans-lumesc au ajuns chestiune de credință privată sau valoare strict culturală, patrimoniu respectat, dar neîntreținut. Gînditorii care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ce le sînt specifice, pentru ca, eliberat de ele, omul să se identifice participativ cu realul absolut. Aceasta e, rapid spus, tema eliberării totale din doctrinele Indiei sau identificarea cu Tao, în China. Aceasta este, pentru tradițiile monoteiste, tema Omului universal. Arhetip uman al universului, el indică, pentru fiecare om, ținta ultimă a efortului spiritual, aceea de a satura toate treptele realului, în termenii lui Andrei Pleșu. în creștinism, tema are un relief special, de vreme ce Christos este Omul universal în plenitudinea lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip de om, instaurînd astfel arhetipul umanului. Pentru tradițiile abrahamice, omul este creat după chipul de om al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu doar fiindcă asumă condiția noastră, ci, dacă riscăm sensul tare al expresiei, tocmai fiindcă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
își apropie forma de forma cercului și, prin salt, prin trecere la limită, se identifică cu ea. în traseul său, omul interiorizează o sferă tot mai largă a realului ; dar mai ales converge calitativ spre Forma care îl definește, spre arhetipul său. Nu alta este concepția lui Berdiaev privind persoana totală, echivalent al omului universal. Pentru el, persoana fiecărui om concret poate fi definită ca o unitate universală. Prezentă ca program înlăuntrul omului, ea își așteaptă, își cere realizarea. Dată dintru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
conjuncția-în-distanță dintre creat și increat devine Paște, transitus : trecere deifiantă a unei alterități în cealaltă 1 sau, potrivit lui Origen, întrepătrundere, contextură. în acest orizont, existența universală are, dincolo de curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația și istoria în plasa lor eliberatoare își au tensiunea cea mai înaltă. Pentru omul spiritual, peisajul lumii și viața proprie cu contrastele, crizele, contradicțiile lor flagrante pot sluji
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spectacolul lumii cu un ochi sensibil la analogii verticale. Logica simbolică nu înlănțuie lucrurile potrivit unei productivități cauză efect, pe care se aplică stricta raționalitate. Ea se întemeiază pe o relație mai directă decît cauzalitatea, dar și mai subtilă, între arhetipuri și imediat : ne înfățișează lucrurile lumii ca oglindiri ale principiilor pe diferite trepte de realitate, de la cele mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai înalte la cele mai mărunte. Relația de tip simbolic e mai directă decît cauzalitatea, fiindcă mintea nu trebuie să parcurgă succesiv tot lanțul inferenței care leagă capetele. Lucrul cel mai comun, în măsura în care poartă o încărcătură simbolică, trimite direct la arhetipul pe care îl reflectă. Pentru a vorbi despre relația dintre idei și existente, Platon a luat ca exemplu banalul pat. în creștinism, crucea, instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
instrument al morții josnice, face direct prezentă geometria realului global verticala metafizică perpendiculară pe orizontala lumii îmbrățișată de puterea transfiguratoare a lui Dumnezeu. Relația de tip simbolic e mai subtilă decît cea cauzală, fiindcă poate convoca, în simultaneitate, oglindirile unui arhetip pe diverse planuri de realitate. Ea ne oferă, reunite, familii, corespondențe, ierarhii, structuri, înlănțuiri simbolice care traversează realul și îi dau un sens viu, nefracturat. Cu cît un simbol se întrupează într-un lucru mai mic, mai banal, mai neînsemnat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine avea, prin urmare, o importanță extraordinară în viața cotidiană. Iată, așadar, cum se explică apariția multor specialiști în religie, experți în câmpul cunoașterii voinței divine
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
viabil: antropologia culturală” (Geană, 1996, 217-221), tezele lui T. Vianu despre artă ca formă a muncii omenești, despre funcționalitatea artei în reconstrucția socială (Vianu, 1929), sau ideea subordonării criteriului estetic celui sociologic al valorii de circulație a melodiilor-tip sau arhetipurilor în cercetările lui H. Brauner asupra folclorului (Rostas, 2003, 76-77). Lista poate continua cu contribuțiile inedite ale geografilor V. Tufescu, I. Conea în direcția edificării geografiei sociale, ecologiei umane, organizării teritoriului. Nu mai puțin incitante au fost experiențele interdisciplinare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tîrziu, în preajma secolului al XVII-lea, să se înscrie pe traiectoria unei apartenențe cetățenești și poli-tice comune. În sfîrșit, în urma Reformei protestante, vor apare bisericile naționale ce vor furniza materialul primelor identități statale într-un sens relativ modern al cuvîntului. Arhetipul spaniol A explica formarea primelor identități etno-politice pe baza noțiunii de frontieră ar putea părea surprinzător, avînd în vedere faptul că pînă în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea ideea de linie de graniță nu preocupa
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Națiuni și naționalisme Introducere 1 Cele trei Europe Imperiul în Est, feudalitatea în Vest Schisma religioasă Conservatorii otomani și ruși Evoluția Europei de Vest Neoiobăgia orientală Enigma Europei Centrale 2 De la națiunile medievale la țările protestante 53 Identități fără teritoriu Arhetipul spaniol Națiunile medievale De la jacquerii la revoltele civile Religiile naționale protestante 3 Naționalizarea societăților De la societățile agrare la economia națională Idei despre instruirea poporului Tiparul, părintele limbilor naționale 4 Moartea regilor, nașterea Națiunii Anglia și Franța în secolul al XVIII
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
etc.) se confruntă cu o stare de rezistență, ori ce câte ori deciziile sale sunt fie abuzive, fie contrare intențiilor majorității, pentru că omul modern are, în structura sa mentală, dorința de a fi puternic și de a deține puterea. Acest arhetip al subconștientului uman face ca puterea să fie, mai tot timpul, însoțită de rezistență, de contestare, de efecte adverse la adresa ei. Dar sufletul poate distruge orice putere, "element activ în zdrobirea rezistențelor", cum spune Voegelin. Dintr-un idol al societății
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este marcată în principal de volumele Personalitatea literaturii române (1973), Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare (1981), Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale (1990). Se observă, de la început, ponderea acordată judecăților sintetizatoare, atât la nivel colectiv, cât și la nivel individual. Aprecierile se întemeiază pe factori de ordin estetic și urmăresc să afle „dominante” și permanențe, pentru a surprinde „o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]