KorAP: Find »[drukola/base=aripă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...844 >

21,099 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

iar cerul din nou usturător de albastru pare iluminat dinăuntru. Pe scenă un personaj nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit după atâta vreme, dar m-au chemat aici în fața d-voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pentru ea, mai ales că nu văzuse vreodată pe nimeni apropiindu-se de bârnă. După cum este o minune că nimeni nu-și bate capul să scoată acest hilar și vetust aparat din sala de gimnastică. (Face o pauză. Își freacă aripile, scoțând zgomotul acela ruginit și metalic. Apoi, cu modestie...) Bănuiesc că nu mai e nevoie să vă relatez despre proveniența și persistența acestui aparat exact în locul frecventat de Maurizio și Pulcheria. De altfel, efortul a fost cu mult mai mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
auzi. Aș putea spune că percepția ta este deosebit de subtilă sau poate noua ta condiție a determinat deja grave modificări de conștiință. Asta nu a fost prevăzut, îmi pare foarte rău! mai spune, revenind complet la poziția bipedă, scuturându-și aripile. Înțelegi? N-ar trebui să mă vezi, și chiar nu pricep de ce mă vezi, nu ești chiar atât de bolnav. Prin urmare, nu sunt. Interesant. Asta cred și eu, dar toți îmi spun contrariul. Doar tu și cu mine înțelegem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Sfaturile sunt o pură manifestare a egoismului din noi. Și-acum gata! Întoarce-te pentru o clipă. Trebuie să iau ce am de luat fără ca tu să vezi. Mă întorc ascultător la dorințele îngerului. Aud doar o zbatere metalică de aripă, apoi lumina se stinge. Stau perplex în beznă pentru câteva clipe. Pentru prima dată am senzația stranie că văd foarte clar în întuneric, ca pisicile. Mă îndrept spre pat, nu mai am nicio senzație în abdomen, nici la baie nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cel mult ca o simplă amintire metempsihotică. Îți urez succes. Ești pe drumul cel bun. A dispărut la fel de brusc precum a apărut. În lumina crepusculară s-a topit rapid ca o umbră. Am auzit din nou acea zornăială metalică de aripă ca un scut ce se zgâlțâie. Faza 6. Vindecarea. Lumina ce survine Străbunicul spunea că numai din acest loc se poate vedea fereastra, sau cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lumânările și lampioanele electrice se sting fără vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi închipuiți zac în nesimțire pe podea, cauza morții necunoscută, niciun organ vital nu a fost aparent atins. Cei de față l-au identificat pe "îngerul exterminator" cu Jorge. A. Jorge, un tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
le suscită defel atenția. S-a constatat recent că, atunci când e somnambulic, Jorge vindecă răni prin simpla atingere sau are o acțiune benefică, curativă, asupra celor cu care vine în contact. Se pare că în somn lui Jorge îi cresc aripi de înger sub formă de coarde de lumină, vizibilă sau nu, căci începând cu acea duminică miracolele îl încearcă la tot pasul. Oameni bolnavi din întreaga Brazilie au invadat Ouro Prieto numai ca să-l vadă, să-l atingă sau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în somn cu brațele încrucișate pe piept în semn de rugăciune, după ce, în prealabil, își vor fi anunțat moartea cu câteva zile mai înainte. Celor mai mulți dintre ei li s-a dat cândva undeva un semn, ca o fluturare scurtă de aripă. Cei mai înțelepți dintre martorii semnului înțeleg că îngerul flutură o singură dată din aripă, așa cum omoplații lui Jorge au fost văzuți doar o singură dată arcuindu-se în aripi de lumină. Oamenii sunt niște imposibili judecători ai lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vor fi anunțat moartea cu câteva zile mai înainte. Celor mai mulți dintre ei li s-a dat cândva undeva un semn, ca o fluturare scurtă de aripă. Cei mai înțelepți dintre martorii semnului înțeleg că îngerul flutură o singură dată din aripă, așa cum omoplații lui Jorge au fost văzuți doar o singură dată arcuindu-se în aripi de lumină. Oamenii sunt niște imposibili judecători ai lui Dumnezeu. Ei cer mereu probe, confruntări, confirmări. Cunoașterea este incompletă, prin urmare ea se desăvârșește puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dat cândva undeva un semn, ca o fluturare scurtă de aripă. Cei mai înțelepți dintre martorii semnului înțeleg că îngerul flutură o singură dată din aripă, așa cum omoplații lui Jorge au fost văzuți doar o singură dată arcuindu-se în aripi de lumină. Oamenii sunt niște imposibili judecători ai lui Dumnezeu. Ei cer mereu probe, confruntări, confirmări. Cunoașterea este incompletă, prin urmare ea se desăvârșește puțin câte puțin prin recunoaștere, confirmare, reiterare. Ca și reiterarea, recunoașterea potențează actul estetic, îl încarcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Amiel. D"-ul adăugat numelui meu înseamnă "dandy", "damnat", "deus" și "diabolo" deopotrivă, adică coincidentia oppositorum. Amicul tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât mai mult cu cât el intuia că lucrătura lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such stuff that dreams are made on" Amintirea. Nemărginirea mării. Mirajul numelui O amintire îmi revine mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de frângerea sau coborârea gâtului, ce survine între cele două reprize ale întrepătrunderii ciocurilor. De altfel, la toate nivelurile, mișcarea albatrosului este un dans; albatroșii dansează pe valuri, dar și în înaltul cerului, unde se înalță sau coboară, planând cu aripile larg deschise. Cel mai mult dansează după ce au aterizat pe aeroportul din insula Espanola din Galapagos, singurul loc de pe pământ unde și-au ales aceste păsări măiestre să-și desăvârșească estrul. Ființe de aer și de apă, albatroșii sunt nesiguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Aeroportul trebuie să se afle în apropierea mării, pentru că tot aici se pregătesc de zbor, disciplinat, unul câte unul, pășesc agale până la stânca de la buza mării. Aici așteaptă o vreme, ca și cum s-ar pregăti pentru o călătorie lungă, deschid larg aripile și se înalță lin, ușor, apoi planează împotriva gravitației către înaltul cerului. Odată intrat în tărâmul celest și al mărilor, albatrosul devine o pasăre măiastră. Modelul uman al aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în arta zborului, dar mai ales a hoției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lui generoși, avea sentimentul că era acolo dintotdeauna, că-și descoperise cuibul ei din eternitate. Apoi s-a gândit imediat la somnul albatroșilor în zbor și ar fi vrut și ea să doarmă acolo, între umerii lui expandați ca niște aripi protectoare. Dacă trupurile lor, neîntâlnite încă, își luau deja rămas-bun, de mâine sufletele lor vor relua călătoriile imaginare sau adevărate pe mare și nu aveau nevoie să-și spună "adios". Și asta pentru că toate drumurile mării se întâlnesc prin colțurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape la spate și două aripi uriașe și albe și-au făcut loc, crescând către exterior. Și-au crescut atât de mari, că obturau toată priveliștea și am putut să-l văd numai pe el cum se ridica la cer ușor, și barba-i cea lungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în înaltul cerului, mi-am îndreptat privirea din nou către terasă. În același moment s-a oprit și ninsoarea. Banca era goală. Tot atunci am știut că n-am să-i mai revăd niciodată... "Small Talk" cu îngerul meu Cu aripile desfăcute și clipind des, ca o pasăre, din ochii albaștri și inexpresivi, stă îngerul deasupra mea și "veghează". Respir aritmic. Peste mine cade o ploaie de aer cald și liniștitor. Toată copilăria am așteptat să mi se arate îngerul, până când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mare din cauza înălțimilor, în schimb începe și mestecă semințe de floarea-soarelui și scuipă pe geam cojile cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu o mare precizie. De-a dreptul dezgustător pentru o ființă celestă și suavă să mestece cu atâta voluptate semințe! Sunt bune pentru ungerea aripilor, au început să scârțâie în ultima vreme." încearcă o explicație, ușor jenat. Apoi își strânge aripile ordonat la spate și se lansează în conversația sa îngerească. Cu privirea ațintită la mâinile lui, cu degetele alternate: unghie, gheară, unghie, gheară, mă străduiesc să înțeleg ce vrea să-mi spună îngerul, fără, de fapt, să mă intereseze prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Dumnezeu; condiția este să discutăm despre vreme, despre poezie, despre patimile firii. Nu trebuie să cutezăm să știm mai mult. Întreabă-te mai mult și ascultă cum se așterne tăcerea! Mă reașez lângă îngerul ușor contrariat, gata să-și desfacă aripile. Ești un înger complet nesincer! îi mai spun. La fel de nesinceră ți-e înfățișarea; nu se poate spune dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar nu mi-e clar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai să vezi că vechea ta cicatrice va începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când izbesc marginile ferestrei înainte să decoleze. În urma lor, camera goală... nici măcar o pană, doar un aer înmiresmat, călduț, liniștitor, ca după ploaie. Au ieșit cu toții. Mă uit la ceas. Au mai rămas doar câteva ore. De la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]