3,559 matches
-
mâna a maxilarului inferior și folosirea articulării silabelor: un, in, în - care au un grad de deschidere mai mic a mandibulei și în care limba este obligată să se ridice pentru a produce ocluzia. - n - ul interfonemic se poate obține articulând un m prelungit cu maxilarele puternic închise, cu condiția sonorizării și rezonanței indispensabile. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei S - SigmatismulParasigmatismul Fonemul s este o consoană constrictivă, produsă la nivel dental-alveolar și de asemenea este surdă. Constricția la acest nivel contribuie
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
cu lamelă elastică la o baterie cu un bec conectat. Subiectul trebuie să sufle suficient de puternic și continuu ca morișca să se învârtă constant sau becul să stea aprins în timpul articulării; - Metoda analitică impune ca sunetul s să fie articulat corect separat, apoi i se asociază vocalele în silabe deschise, apoi în silabe închise. - Prin metoda sintetică se introduce sunetul în cuvinte scurte: la primele cuvinte fiind prezent în poziție inițială, apoi în poziție mediană și finală. Se aleg propoziții
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
șuierător se corectează în trei timpi: inițial se pronunță cu vârful limbii sprijinit puternic pe dinții inferiori și se reglează aspectul sonor prin ridicarea și coborârea părții mijlocii a limbii, maxilarele fiind deschise, apoi închise; în a doua etapă se articulează cu partea mijlocie a limbii lăsată în jos la nivelul normal, prin suflarea aerului cu maxilarele ușor deschise; iar în a treia etapă se emite sunetul cu limba în formă de jgheab adânc sprijinită pe dinții inferiori, mijlocul ei fiind
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
jar, jeton, ulterior în cuvinte în cele trei poziții: joacă, lejer, montaj, și în final în propoziții cu voce normală, șoptită și tare. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei Ț - Corectarea africatei Ț (TS) Fonemul ț este o consoană africată surdă articulată printr-o semiocluzie dentală, realizată printr-o foarte scurtă ocluzie urmată de o constricție ce determină contopirea sunetelor t, s într-un singur fonem: ț. Poziția sistemului articulator Maxilarele ocupă o poziție relativ fixă la 2-3 mm distanță, iar limba
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
defomării se face apelând la cuvântul în care s-a obținut articularea corectă. Dacă nu poate fi recuperată pronunția corectă a cuvântului primordial, se recurge la tehnica descrisă anterior, cu așezarea organele fonatoare ca pentru emiterea sunetului t, dar se articulează s, cu explozia aerului la nivelul barierei a II-a dentală. Dacă nu se reușește refacerea profilului acustic articulator, se reiau exercițiile de pronunție a sunetelor t și s, întâi separat, apoi succesiv ts, ca în final, prin pronunțe repetată
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
cazul îce sau ci). Prin exerciții repetate, se ajunge să se emită sunetele ce, ci prin contopirea rostiri celor trei sunete: tșe sau tși. Intuirea și memorarea engramei fonomimice permite unor subiecți cu deficit de auz să poată reuși să articuleze corect fonemele ce sau ci în cadrul unor cuvinte care le conțin: ceai, cer, cioc, cinci, fără să fie nevoie deprinderea analitică a complexului fonemic. Odată emise în cadrul cuvintelor, aceste foneme trebuie exersate și analitic în fața oglinzii, pentru o deprindere a
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sonore d, j cu vocala e sau d, j cu vocala i. Sonoritatea este conferită de fonemele d și j, iar vocalitatea prin sunetele e și i. Poziția sistemului articulator și articularea fonemelor ge, gi Complexele fonemice ge, gi sunt articulate în aceleași poziții și folosind aceleași mișcări ca pentru perechile lor surde - ce, ci, încât emiterea lor se bazează pe însușirea pronunției corecte a sunetelor d, j cu sonoritate deplină, la care se adaugă rostirea limpede a vocalelor e, i
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
treia etapă se reia exercițiul introducând vibrația laringeană în articularea vocalei î. Se pot folosi tonalități diferite la hipoacuzici. Același exercițiu se execută cu voce șoptită. - Exercițiile de obținere a vibrației limbii prin transfer fonemic se realizează cerând subiectului să articulează la început rar și apoi din ce în ce mai rapid grupurile: tîî, dîî, tuu, duu, tdt, bdo, bdu, jî, ju, jdu, jtu, șde, cdo, până se obține o continuitate vibratorie a vârfului limbii. - Dacă nu se obține vibrația limbii, se poate încerca pasajul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
are aceeași deschidere a mandibulei în articulare și permite prin transfer interfonemic obținerea vibrațiilor laringiene, încât alegerea tehnicii de articulare directă a fonemului indică folosirea unor cuvinte care să conțină silabă ga: gamă, gală, gât, găleată, gogoașă. Fonemul g odată articulat impune verificarea gradului de sonorizare din partea recuperaționistului, dar mai ales din partea logopatului. Pentru aceasta logopatul va palpa în timpul articulării vibrațile laringiene atât la logoped cât și pe ale sale. Alegerea acestor cuvinte are avantajul existenței cuvintelor corespondente care conțin fonemul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
întrebuințeze când a reușit să le obțină. În caz de nereușită a metodei precedente se poate recurge la o altă metodă ce utilizează mutarea mecanică a barierei de articulare cu ajutorul unei spatule sau lingure din lemn. Subiectul este pus să articuleze silaba da în mod repetitiv: da-da-da. În acest timp strecurăm pe sub arcada dentară superioară o spatulă, coborâm vârful limbii și îi împingem rădăcina spre faringe, fără să provocăm reflexul de vomă și încurajând articularea repetitivă a silabei. Silaba da se
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
un manșon din cauciuc, cerându-se logopatului să pronunțe repetitiv t, d până ce mutarea barierei va transforma pronunția în c, g. - Articularea fonemelor c și g mai poate fi obținută prin plasarea unei bomboane mai late pe vârful limbii în timp ce articulează t și d. - Incontinența ocluziei necesare pronunției lui c și g poate fi ajutată și prin ridicarea planșeului muscular submandibular cu ajutorul degetului de la o mână, în timp ce policele pe mentou ajustează distanța intermaxilară. - Se indică cu ajutorul unei bomboane tip acadea locul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
coborârea și intrarea în vibrație a vălului palatin. Prin tragerea limbii mai în față și evidențierea poziției vălului palatin, folosindu-ne de oglindă, vom reuși obținerea vocalizării corecte a fonemului a. Vom facilita pronunția ajutându-ne de o spatulă și articulând silabe deschise conținând consoane ocluzive sonore, deschise: ba, da, ga. Evităm pensarea narinelor întrucât s-a dovedit că manevra mai degrabă întărește defectul decât să îl corecteze. Reamintim că deprinderea pronunției corecte a fonemului a este extrem de importantă întrucât este
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Totuși, sensurile eleganței și gusturilor rafinate erau sinonime cu măsura, expresia latină Est modus in rebus ilustrând cât se poate de bine această tendință. Aceeași valență etică se propagă până în Evul Mediu, timp în care concepțiile asupra îngrijirii personale erau articulate conform principiilor creștine. De la cucerirea Galiei de către Clovis le Mérovingien (466-511) și până la mijlocul secolului al XIV-lea, aspectul exterior al individului trebuia să reflecte ceea ce acesta era: bărbat sau femeie, bogat sau sărac, bătrân sau tânăr, celibatar sau căsătorit
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
televiziunea, radioul, cinematograful, casele de modă, producția de carte) și cel care impune grupurilor dominate receptarea ideologiei (J. Hartley, 1994/2001, 1). Mișcarea punk, apărută în Anglia anului 1976, reprezintă doar unul din multiplele exemple de subculturi care se pot articula în cadrul unei societăți. Hainele și accesoriile, neconforme stilului dominant al vremii, purtate de adepții acestei mișcări insigne politice extremiste, centuri cu ținte, părul coafat cu țepi, decolorat sau vopsit în diferite culori, cizme și geci de piele purtate pe timp
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
unui instrument de proiectare? Credem că drumul este deschis și că ar fi posibil, Începând cu modificarea statutului imaginii dinspre cel care, precum am spus, Închide În reprezentare un parcurs al creației arhitecturale finalizat În construire, către cel care dimpotrivă, articulează programatic această finalizare cu posibile și ulterioare demersuri de concepție arhitecturală generate prin recodările semiotice ale realității deja edificate (vizibilă și non-vizibilă). O calitate promițătoare a realismului esențial și a ieșirii din realismul aparent, este eliberarea de constrângerile unui unic
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
organizației (timp, energie, investiție personală) și, în schimb, primește o retribuție. Contribuția și retribuția fac obiectul unei evaluări subiective; • individul vrea să aibă o perspectivă echilibrată asupra mediului său. El evită dezechilibrele cognitive. Aceste două principii (schimb și echilibru) se articulează în ceea ce numim principiul "justiției distributive": într-o relație de schimb, omul se așteaptă ca recompensele să fie proporționale cu investițiile. Perceperea unei injustiții va antrena un dezechilibru și o motivație de a-l reduce. Injustiția nu este apreciată în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
ale cercetării Teoriile motivației sunt numeroase. Modelele vechi, mai ales modelul VIE, încă furnizează cadrul teoretic pentru numeroase investigații de teren. Se pare că, în prezent, preocuparea cercetătorilor nu este atât de a dezvolta teorii noi cât de a le articula pe cele aflate deja la dispoziția lor. Sunt urmate două direcții (Louche, 1994): • prima poate fi calificată drept una de "gestionare a diversității". Ea constă în a lua act de multiplicitatea teoriilor. Această diversitate este apoi organizată, fără un progres
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
face obiectul intervenției. 2.4. Intervenția sociopedagogică în întreprinderi Această orientare va fi prezentată într-un volum al lui Meignant (1972). Ea se caracterizează printr-un refuz al intervenției efectuate într-o orientare tehnocratică. Pentru acest autor, practica intervenției sociopedagogice articulează două problematici care s-au dezvoltat independent: formarea adulților și intervenția psihosocială în organizații. Se urmărește legarea formării de condițiile organizaționale în care se desfășoară. Asta implică faptul că, în fața unei solicitări de formare, consultantul va "ridica problemele de funcționare
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
în primul rând un înțeles textual facil și direct. Dar asemenea muzicii bizan-tine, fraza complicată și neobișnuit de lungă pentru regulile moderne trădează altceva decât dorința de a transmite un simplu mesaj. Ceea ce lasă să indice o scriitură așa cum au articulat-o bizantinii este meditația din spatele unei teme ce nu este nouă sau originală. Repetiția sau zăbovirea pe o idee este o modalitate comună în scriitura bizantină, la care se mai adaugă o aparentă lipsă de preocupare pentru coerența de ansamblu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
modului de filosofare bizantin. Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în istoria culturală a Apusului, unde Dionisie a fost citit sub o grilă interpretativă ce a exploatat apofatismul naturii, în Bizanț ierarhia a fost o cale interpretativă privilegiată pentru a se articula actul esențial al persoanei: comuniunea, ex-stasisul. Pentru bizantin, dimensiunea participativ ierarhică este esențială ca atitudine în filosofare, consecința fiind că acest spațiu nu a fost cercetat de ispita autonomiei rațiunii. Încrederea exclusivă în puterile raționale proprii, atunci când trebuie să dai
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sau primite). Profesorul sprijină și extinde exprimarea elevului în vorbire, scris și alte media. Profesorul știe să pună întrebări și să stimuleze discuția în moduri diferite pentru scopuri anume, de ex., verificând înțelegerea elevilor, ajutându-i pe elevi să-și articuleze ideile și procesele de gândire, promovând asumarea riscurilor și rezolvarea problemelor, facilitând aducerea aminte/memorarea faptică, încurajând gândirea convergentă și divergentă, stimulând curiozitatea, ajutând elevii să pună întrebări. Profesorul comunică în moduri care demonstrează sensibilitate la diferențele culturale și de
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
nespecific: antialgice, antiinflamatorii și fizioterapie (19). 3. Capsulita adezivă și sindromul umăr-mână Capsulita adezivă a umărului se manifestă prin dureri și limitare a mișcării în articulația umărului, datorită unei îngroșări a capsulei articulare care aderă strâns la capul humeral. Videoscopia articulară indică o micșorare a spațiului articular gleno-humeral. Când la capsulita umărului se adaugă tumefierea dureroasă a mâinii, însoțită de tulburări vasomotorii („sindromul distrofiei simpatice reflexe”), vorbim de „sindromul umăr-mână”(12). După o evoluție de câteva săptămâni, în regiunea afectată pielea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
incizurile costale. Coastele Sunt 12 perechi ce leagă coloana vertebrală cu sternul. Fiecare coastă are o porțiune osoasă și una cartilaginoasă. Capul coastei prezintă o creastă ce împarte fața articulară a capului în două fațete prin care capul costal se articulează cu fațetele costale ale două vertebre învecinate. Pe această creastă se inseră ligamentul intraarticular al capului coastei. Colul costal prezintă și el o creastă. Pe col se inseră ligamentul radiat al capului coastei și ligamentul costotransvers. Tuberculul prezintă o fațetă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
intercostal. Cartilajul costal prelungește anterior coasta, unind-o cu sternul. După modul în care se prind de stern se disting trei tipuri de coaste: cele adevărate (primele 7 perechi) și cele false (ultimele 5 perechi, dintre care perechile VIII-X se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului VII, iar perechile XI-XII nu se articulează cu sternul, terminându-se în peretele abdominal, fiind denumite coaste flotante). Primele două perechi de coaste au o semnificație deosebită chirurgicală, în special în tumorile parietale toracice superioare sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]
-
modul în care se prind de stern se disting trei tipuri de coaste: cele adevărate (primele 7 perechi) și cele false (ultimele 5 perechi, dintre care perechile VIII-X se articulează cu sternul prin intermediul cartilajului VII, iar perechile XI-XII nu se articulează cu sternul, terminându-se în peretele abdominal, fiind denumite coaste flotante). Primele două perechi de coaste au o semnificație deosebită chirurgicală, în special în tumorile parietale toracice superioare sau cervico-toracice. Astfel, coasta I are o orientare diferită de celelalte. Ea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92096_a_92591]