2,386 matches
-
socială și economică pe care Occidentul ar fi experimentat-o (Nădășan: 1989). Se spera astfel că nostalgia "patriei socialiste" îi va determina pe tineri să revină în țară. La urma urmei, nu era necesar un efort atât de mare pentru articularea "conștiinței socialiste", unde realitatea "burgheză" era înlocuită de realitatea fluidă ca mijloace dar determinată teleologic a leninismului romantic, și unde Occidentul era în pragul colapsului, iar RSR înregistra progrese uluitoare pe toate planurile... Reflectând asupra rolului educației în "problemele lumii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
însă departe de a fi "burgheză", chiar dacă utiliza termeni și atitudini de acest gen ca un contradiscurs pe care îl opunea moralității "burgheze" pentru a o submina. Radicalismul ei militant dar lipsit de fezabilitate ne dă însăși măsura tragediei imposibilității articulării "noii ordini internaționale" de către tot mai frustratul și izolatul pe plan global leninism romantic. În viziune romantic leninistă, respectiv sistemic leninistă, conceptul de "nouă ordine internațională" avea valențe diferite, așa cum observă Robert Weiner. Astfel, în primul caz, având tangențe relativ
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
factorul care asigura în mare măsură continuitatea economică a regimurilor leniniste, nesustenabile din acest punct de vedere, ca și din multe altele. Așa cum am observat în lucrare, statul și partidul comunist devin indistincte în cadrul leninismului romantic. Împreună, ele acționează în vederea articulării unei inginerii sociale prin intermediul căreia populația să devină parte activă a idealului revoluționar: acceptarea resemnată a principiilor romantic leniniste nu este suficientă. Imperativul îl constituie asimilarea lor afectivă și popularizarea lor efectivă prin militantism și "spirit combativ". Politicul nu numai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
când este vorba de afonie. În stabilirea gradului de handicap se vor avea în vedere și: - specificul profesiei (profesioniști ai vocii), - efectul terapiei, - eventualele recidive (nodului corzi vocale, polipi - recidive tumorale benigne sau malignă). NB Funcțiile mentale ale limbajului, de articulare, tulburările de limbaj vorbit - mutitatea, limbaj slab cu toate încercările de reeducare (labiolectura) sunt prevăzute la capitolele respective. ┌─────────┬─────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐ │ │ ACTIVITĂȚI - LIMITĂRI*) │ PARTICIPARE - NECESITĂȚI*) │ ├─────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │HANDICAP │Orice activitate profesională Asigurarea unui loc de muncă cu *) În principiu, afectarea vocii pentru anumite profesii și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194508_a_195837]
-
ale coatelor sau umerilor; - pseudartroze (gambă, coapsă, antebraț, braț - neoperabile). 2. Hemofilia A și B, boală congenitală care apare la sexul masculin prin deficit de factor VIII (Hemofilia A) și factor IX (Hemofilia B), în formele cu modificări ale mecanicii articulare sau în formele cu anchiloze în poziții vicioase și amiotrofii care împiedică mobilizarea (locomoția) sau/și autoservirea. 3. Colagenoze: a) poliartrită reumatoidă (PR); ... b) sclerodermia: cu tulburări cutanate specifice, care reduc gestualitatea datorită sclerodactiliei; ... c) dermatomiozita; ... d) lupusul eritematos sistemic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194508_a_195837]
-
Diagnosticul clinic ... Criteriile de diagnostic clinic ale sindromului Prader-Willi au fost stabilite în 1993 (Holm și colab., 1993) și s-au dovedit a fi corecte (Gunay-Aygun și colab. 2001). Tabelul 3. Criteriile de diagnostic ale lui Holm (1993) Dificultăți în articularea cuvintelor. 11. Ciupire compulsivă a pielii. Semne adiționale a) Prag crescut la durere; b) Reflex de vomă diminuat; c) Scolioză sau cifoză; d) Adrenarhă precoce; Criteriile majore sunt notate cu un punct, iar cele minore cu jumătate de punct. b
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194508_a_195837]
-
când este vorba de afonie. În stabilirea gradului de handicap se vor avea în vedere și: - specificul profesiei (profesioniști ai vocii), - efectul terapiei, - eventualele recidive (nodului corzi vocale, polipi - recidive tumorale benigne sau malignă). NB Funcțiile mentale ale limbajului, de articulare, tulburările de limbaj vorbit - mutitatea, limbaj slab cu toate încercările de reeducare (labiolectura) sunt prevăzute la capitolele respective. ┌─────────┬─────────────────────────────────┬─────────────────────────────────┐ │ │ ACTIVITĂȚI - LIMITĂRI*) │ PARTICIPARE - NECESITĂȚI*) │ ├─────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────────────────┤ │HANDICAP │Orice activitate profesională Asigurarea unui loc de muncă cu *) În principiu, afectarea vocii pentru anumite profesii și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194509_a_195838]
-
ale coatelor sau umerilor; - pseudartroze (gambă, coapsă, antebraț, braț - neoperabile). 2. Hemofilia A și B, boală congenitală care apare la sexul masculin prin deficit de factor VIII (Hemofilia A) și factor IX (Hemofilia B), în formele cu modificări ale mecanicii articulare sau în formele cu anchiloze în poziții vicioase și amiotrofii care împiedică mobilizarea (locomoția) sau/și autoservirea. 3. Colagenoze: a) poliartrită reumatoidă (PR); ... b) sclerodermia: cu tulburări cutanate specifice, care reduc gestualitatea datorită sclerodactiliei; ... c) dermatomiozita; ... d) lupusul eritematos sistemic
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194509_a_195838]
-
Diagnosticul clinic ... Criteriile de diagnostic clinic ale sindromului Prader-Willi au fost stabilite în 1993 (Holm și colab., 1993) și s-au dovedit a fi corecte (Gunay-Aygun și colab. 2001). Tabelul 3. Criteriile de diagnostic ale lui Holm (1993) Dificultăți în articularea cuvintelor. 11. Ciupire compulsivă a pielii. Semne adiționale a) Prag crescut la durere; b) Reflex de vomă diminuat; c) Scolioză sau cifoză; d) Adrenarhă precoce; Criteriile majore sunt notate cu un punct, iar cele minore cu jumătate de punct. b
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194509_a_195838]
-
școlară, cât și non-formală și informală. Schimbarea paradigmatică ce vizează școlile se referă la mutarea accentului privind organizarea învățării: de la focalizarea pe eficiența predării, a curriculumului, a strategiilor didactice, la focalizarea pe valorificarea prerechizitelor învățării dobândite non-formal și informal, pe articularea diferitelor medii de învățare. Așadar, problematica educațională-cheie nu se mai referă la modul în care un anumit material poate fi predat cât mai eficient posibil, ci la ce medii de învățare pot stimula cel mai bine învățarea autodeterminată a individului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Sunt deziderate pe care leregăsim în toate documentele Comisiei Europene, întărite în rezoluțiile și documentele Consiliului Europei, însă reluate într-o formă asemănătoare în stipulările UNESCO sau OECD, ca arii de acțiune strategice care să susțină globalizarea. Pentru a exemplifica articularea politicii educaționale europene în aceste documente, putem menționa doar acțiunile specifice din ultima vreme. Astfel, în 1995, a fost elaborată „Cartea Albă a Educației și Învățării” („Education and Training: Teaching and Learning Towards a Learning Society”), pentru ca, în 1996, să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
accesul la educație; - construirea de parteneriate și colaborări de tip rețea între diferiții actori sociali (societatea civilă, autoritățile locale și regionale, investitorii privați etc.); - promovarea învățării la locul de muncă, încurajarea modalităților de validare a rezultatelor învățării, pentru a construi articularea între învățarea formală, non-formală și cea informală etc.; - aducerea ofertelor educaționale mai aproape de domiciliu, în proximitatea individului, dezvoltarea lor pentru a fi mai atractive, mai flexibile, introducerea modalităților alternative (de exemplu, prin educație la distanță). Toate aceste blocuri de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
individul având mai mare independență în a-și alege când și ce să studieze) etc. Aceste măsuri vor fi prezentate mai detaliat în subcapitolul următor, în cadrul creionării diferitelor dimensiuni ale educației adulților, pentru a surprinde coerența lor sectorială, dar și articularea lor transsectorială. Cu toate acestea, sunt de menționat experiențele pozitive, ca repere de acțiune ce trebuie valorificate în implementarea politicilor educaționale din diverse țări, cum ar fi: - descentralizarea structurilor instituționale și de decizie, ca expresie a intenției autorităților de a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
menționează educația permanentă ca principiu fundamental, dar strategiile de implementare și programele derulate ignoră, de cele mai multe ori, dezvoltările care au avut loc în cadrul sistemului de educație și formare inițială; - multe dintre dezvoltări se derulează în paralel, nefiind asigurată o minimă articulare între ele (de exemplu, sistemele de consiliere și orientare în carieră, metodologiile de validare a competențelor, formarea profesorilor și a formatorilor); - insuficienta dezvoltare a unor mecanisme funcționale de monitorizare a progresului profesional și a inserției pe piața muncii a absolvenților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
organizarea tuturor elementelor ce pot influența, direct sau indirect, procesul de predare-învățare: aranjarea corespunzătoare a sălii în care va avea loc cursul, monitorizarea mediului fizic și a confortului personal al cursanților. Profesorul este factorul de care depinde, în primul rând, articularea eficientă a tuturor celorlalte variabile implicate. Profesorul este cel care trebuie să aplice cunoștințe din diverse domenii, în fiecare moment al relației predare-învățare: psihologie, principiile învățării, metodologie, sociologie, științele comunicării, filosofie și antropologie culturală - și toate acestea pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
efective în indivizi, organizații și contexte sociale. 4.1.4. Etape ale proiectăriitc "4.1.4. Etape ale proiectării" În acest subcapitol vom insista asupra proiectării activității didactice la nivel microeducațional, respectiv proiectarea cursurilor, a seminariilor, fără a ignora, desigur, articularea lor cu celelalte elemente ale unui program sau oferte ale unei instituții,dar și cu nevoile concrete ale comunității, deci raportarea la elementele supraordonate. Siebert (1997) și Tietgens (1992) propun următorul model de analiză, ce cuprinde o serie de elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural, pe nu mai puțin de opt niveluri interioare, de la simplu la complicat (abilitatea de articulare și pronunție, abilitatea de a descrie obiecte, abilitatea de a descrie imagini, fluența cuvintelor în propoziție, fluența ideilor în frază, sensibilitatea gramaticală, cunoașterea verbală/lingvistică și raționamentele verbale/lingvistice), performanța lingvistică reprezintă o adevărată scară de încercare pe care copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
școlară, cât și non-formală și informală. Schimbarea paradigmatică ce vizează școlile se referă la mutarea accentului privind organizarea învățării: de la focalizarea pe eficiența predării, a curriculumului, a strategiilor didactice, la focalizarea pe valorificarea prerechizitelor învățării dobândite non-formal și informal, pe articularea diferitelor medii de învățare. Așadar, problematica educațională-cheie nu se mai referă la modul în care un anumit material poate fi predat cât mai eficient posibil, ci la ce medii de învățare pot stimula cel mai bine învățarea autodeterminată a individului
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Sunt deziderate pe care leregăsim în toate documentele Comisiei Europene, întărite în rezoluțiile și documentele Consiliului Europei, însă reluate într-o formă asemănătoare în stipulările UNESCO sau OECD, ca arii de acțiune strategice care să susțină globalizarea. Pentru a exemplifica articularea politicii educaționale europene în aceste documente, putem menționa doar acțiunile specifice din ultima vreme. Astfel, în 1995, a fost elaborată „Cartea Albă a Educației și Învățării” („Education and Training: Teaching and Learning Towards a Learning Society”), pentru ca, în 1996, să
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
accesul la educație; - construirea de parteneriate și colaborări de tip rețea între diferiții actori sociali (societatea civilă, autoritățile locale și regionale, investitorii privați etc.); - promovarea învățării la locul de muncă, încurajarea modalităților de validare a rezultatelor învățării, pentru a construi articularea între învățarea formală, non-formală și cea informală etc.; - aducerea ofertelor educaționale mai aproape de domiciliu, în proximitatea individului, dezvoltarea lor pentru a fi mai atractive, mai flexibile, introducerea modalităților alternative (de exemplu, prin educație la distanță). Toate aceste blocuri de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
individul având mai mare independență în a-și alege când și ce să studieze) etc. Aceste măsuri vor fi prezentate mai detaliat în subcapitolul următor, în cadrul creionării diferitelor dimensiuni ale educației adulților, pentru a surprinde coerența lor sectorială, dar și articularea lor transsectorială. Cu toate acestea, sunt de menționat experiențele pozitive, ca repere de acțiune ce trebuie valorificate în implementarea politicilor educaționale din diverse țări, cum ar fi: - descentralizarea structurilor instituționale și de decizie, ca expresie a intenției autorităților de a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
menționează educația permanentă ca principiu fundamental, dar strategiile de implementare și programele derulate ignoră, de cele mai multe ori, dezvoltările care au avut loc în cadrul sistemului de educație și formare inițială; - multe dintre dezvoltări se derulează în paralel, nefiind asigurată o minimă articulare între ele (de exemplu, sistemele de consiliere și orientare în carieră, metodologiile de validare a competențelor, formarea profesorilor și a formatorilor); - insuficienta dezvoltare a unor mecanisme funcționale de monitorizare a progresului profesional și a inserției pe piața muncii a absolvenților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
organizarea tuturor elementelor ce pot influența, direct sau indirect, procesul de predare-învățare: aranjarea corespunzătoare a sălii în care va avea loc cursul, monitorizarea mediului fizic și a confortului personal al cursanților. Profesorul este factorul de care depinde, în primul rând, articularea eficientă a tuturor celorlalte variabile implicate. Profesorul este cel care trebuie să aplice cunoștințe din diverse domenii, în fiecare moment al relației predare-învățare: psihologie, principiile învățării, metodologie, sociologie, științele comunicării, filosofie și antropologie culturală - și toate acestea pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
efective în indivizi, organizații și contexte sociale. 4.1.4. Etape ale proiectăriitc "4.1.4. Etape ale proiectării" În acest subcapitol vom insista asupra proiectării activității didactice la nivel microeducațional, respectiv proiectarea cursurilor, a seminariilor, fără a ignora, desigur, articularea lor cu celelalte elemente ale unui program sau oferte ale unei instituții,dar și cu nevoile concrete ale comunității, deci raportarea la elementele supraordonate. Siebert (1997) și Tietgens (1992) propun următorul model de analiză, ce cuprinde o serie de elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural, pe nu mai puțin de opt niveluri interioare, de la simplu la complicat (abilitatea de articulare și pronunție, abilitatea de a descrie obiecte, abilitatea de a descrie imagini, fluența cuvintelor în propoziție, fluența ideilor în frază, sensibilitatea gramaticală, cunoașterea verbală/lingvistică și raționamentele verbale/lingvistice), performanța lingvistică reprezintă o adevărată scară de încercare pe care copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]