6,399 matches
-
să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte jalnică, nedemnă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre tine. — Hai să vedem. Dă-mi șorțul. În timp ce Enrique prindea cuțitele cu lamele grele și ascuțite ca un brici, legându-le cu două șervete murdare de picioarele scaunului și Înnodându-le bine, cele două cameriste, surorile lui Paco, se Îndreptau spre cinematograf ca s-o vadă pe Greta Garbo În Anna Christie. Unul dintre preoți stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mine. A venit cu adevărat“. Stătea nemișcată, pentru că-i era așa de frică și nu știa ce să mai facă, și atunci Jim o trase, strângând-o puternic de spătarul scaunului, și o sărută. O năpădi o senzație atât de ascuțită, de usturătoare, de dureroasă, Încât nu crezu c-o s-o poată suporta. Îl simțea pe Jim prin spătarul scaunului și nu putea suporta asta, apoi ceva cedă În interiorul ei și senzația deveni mai caldă și mai blândă. Jim o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să se Împuște les uns les autres. — Je veux aller tout seul, spuse André, agitat, pe tonul lui strident. — N-ai voie să mergi, Îi spuse madam Fontan. Ești prea mic. — Je veux aller tout seul, spuse André cu vocea ascuțită. Je veux să-mpușc șobolanii de l’eau. — Ce-s ăia, șobolani de l’eau? Întrebai. — Nu-i știi? Tre’ să-i știi. Li se mai zice șobolani de mosc. André luase carabina de douăj’doi din bufet și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu desluși nici cel mai mic zgomot. Să fi plecat broscuța din cameră? Cum? Când? E, poate, o ființă năzdrăvană. Cum o fi arătând? Cu siguranță, trebuie să fie mare, mare de tot și cu niște colți uriași și bine ascuțiți. Dar, dacă e chiar așa de mare, nu poate încăpea în lift și, cu atât mai puțin, într-o cameră. Să fie cât un vițel, ori cât un câine? Nu, e mai mică, pentru că, atunci când e ea în lift, n
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
deschisă, multe s-ar putea întâmpla... Cuțulache, însă, vrea să fie corect cu cei ce se dovedesc a fi drepți cu el. Are, însă, pentru cei care nu-și văd de treabă și se țin numai de rele, niște dinți ascuțiți și tăioși care te-ngrozesc doar când îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cunoaște. Păcat! Însă, pentru el, Cuțulache e și mamă, și frate și prieten mai mare. Unde să-l găsească? Ce-ar fi să urce scara ce duce în pod? Zis și făcut! Din pernuțele moi ale labelor își scoate unghiile ascuțite și, iată, a și ajuns sus. Simte în nări un miros puternic. Nu știe precis ce este, dar parcă i s a făcut foame. Și, doar, abia a terminat de mâncat laptele din farfurioară. Însă cum îi mai lasă gura
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mică și ciudată, au dat semne de mare nedumerire, la început, apoi chiar de frică. Iar pisicul s-a gândit că trebuie să fie pregătit să înfrunte orice pericol, așa că și-a scos din pernuțele ca de pluș - unghiile bine ascuțite, urmând ca, la momentul potrivit să treacă la atac. Câinele, însă, a mârâit scurt o dată, asta voind să însemne: „Dacă jivina e pusă pe rele, am eu ac de cojocul ei!” Apoi s-a apropiat de mogâldeața care tremura toată
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
le-au adus celor mici mâncare. Auzind ce le spunea Sorina, cei doi părinți cred de datoria lor să spună: „Dar trebuie să fiți foarte atenți, să nu cumva să vă întâlniți cu colții tăioși ai câinelui sau cu ghearele ascuțite ale pisicii”. „Îmi pare rău că gândiți așa despre Cuțulache și Motănel. Să știți că prietenii mei au un suflet bun și nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei! Pe cuvântul meu!” Rândunelul și rândunica
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de pășune, s-au adunat într-un cadru restrâns, născând un tablou unic, în fața căruia, de piatră să-ți fie inima și tot nu te poți opri să nu-i admiri frumusețea. Muntele proaspăt surpat își înalță către nord vârfu-i ascuțit. Pieptul lui e numai o rană. Bătut de soare, în apus, marmura albă se îmbujorează, iar cei câțiva molizi, ce au crescut pe năruituri, se profilează ca dungi întunecate. Muntele pare un monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
călători mai departe. Munți, dealuri, văi; ai ce cutreiera în lume când te-ai așternut la drum. Pe-un câmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg laolaltă. Pe umeri de-abia își duc puștile cu spăngile ascuțite. Raza îi urmărește; ar vrea să se înfășoare ca o sârmă de aur împrejurul spăngii călătorului celui mai obosit, rămas în urmă. Dar, deodată, un sunet de goarnă răzbate până în adâncuri. Călătorii se opresc, își îndreaptă trupurile, privesc iscoditori și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
adăpostit într-o șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți. Când se înfuria, scotea un scheunat subțire, ca un șuier, de care toti câinii și chiar oamenii se înspăimântau. Poate de aceea Decebal l-a numit Șuier și l-a învățat să adune vânatul săgetat de el în pădure. Odată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un corp scund, cu picioare scurte, ca un ponei mongol, iar mâinile și picioarele groase ca niște cărți necitite. Aveam nasul prea lung și obrajii prea ascuțiți. Totul era un pic prea mult. Asta o moștenisem pe linie maternă, exces insuficient, prea mult care nu era niciodată de-ajuns. Cu toate acestea, nu eram nemulțumită de cum arătam - În fine, când eram mai mică, da, foarte nemulțumită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spate, Îmbrăcate cu bluze În culori pastel și ciorapi lungi și groși de culoarea pielii care să le protejeze de lipitori și muchiile tăioase ca lama ale tulpinilor de trestie-de-zahăr. Lucrau pe câmp, tăind trestia cu niște cuțite lungi și ascuțite. Zbang, și vârfurile cu flori liliachii cădeau secerate. Cu fiecare lovitură de cuțit, mai Înaintau zece centimetri. Decembrie și primăvara târziu sunt cele două perioade propice plantării trestiei-de-zahăr, iar dintre cele două, iarna e cel mai bine de plantat. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu un aer solemn. —Mișto, spuse Rupert din nou și Începu să se joace cu mingea lovind-o când cu un genunchi, când cu altul, și mergând În același timp după tatăl lui care se Îndrepta spre cortul cu acoperiș ascuțit ce adăpostea piața de alimente, locul de Întâlnire stabilit. Cortul era un imperiu al culorilor: auriul și cafeniul șofranului, gălbenelelor, curry-ului și chimenului; roșul fructelor de mango, al ardeilor iuți și al roșiilor; verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-l primească În vizită, nici În calitate de doctor, nici de iubit. Biata de ea, părea În ultimul hal. La fel ca și persoana din camera din partea cealaltă. Parcă era o simfonie a bolii, numai tube, fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la toaletă. Dar atunci, cu un etaj mai jos, Își Începu numărul un grup de birmanezi petrecăreți. Beau și strigau, bătând din picioare și ciocnind sticle. Fumul de țigări de foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zeitățile care ar fi vrut să fure copiii. Dar În Birmania puteai primi o nouă poreclă dacă-ți schimbai statutul sau reputația. Cei doi tovarăși ai lui Pată Neagră, Os-de-pește, care era foarte deșirat, și Limbă, cunoscut pentru limba lui ascuțită și bârfitoare, pilotau celelalte două bărci. Pată Neagră stătea În spate, cu o mână pe cârmă, Încruntat, gândindu-se la copila bolnavă pe care-o lăsase acasă. Avea numai trei ani și deja știa să vadă bunătatea din oameni. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din sticlă cumpărate de la vechii negustori sau de la chinezi care fuseseră păstrate În familie timp de sute de ani. Altele aveau doar mărgele din plastic. Vaselină auzi fluieratul lui Pată Neagră, semn că traversaseră podul. Îi răspunse cu două fluierături ascuțite. Peste jumătate de minut, Pată Neagră Își făcu apariția În fugă, iar prietenii lui Îl Înconjurară. Vorbeau repede În limba Karen, neputând să-și ascundă uimirea. —Ai adus atâția, spuse un bărbat. —Dumnezeu e mare! spuse altul. —Care dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pare bine să fim aici. Trei copii se apropiară să-i vadă mai bine - străini la ei acasă, În junglă! Erau muți de uimire. Fețișoarele lor erau serioase și atente, iar când Moff și Wyatt se lăsară pe vine, țipară ascuțit și o luară la goană. Salut! strigă Wyatt după ei. Cum vă cheamă? Fetițe În rochii albe din pânză de sac stăteau la o distanță respectuoasă, evitându-le privirea. Când bărbatul alb nu se uita, ele avansau Încet-Încet, zâmbind timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
uita, ele avansau Încet-Încet, zâmbind timid. Unul dintre băieți alergă până la Moff, cel mai Înalt dintre străini, și În limbajul universal al jocului de-a provocarea, Îl lovi pe Moff peste gambă și o luă la goană cu un țipăt ascuțit Înainte să apuce căpcăunul să-l pedepsească. Când un alt băiețel repetă isprava, Moff mârâi spre el prefăcându-se că se prăbușește, spre deliciul copiilor. Își mai făcură apariția Încă doi copii, o fată și un băiat care păreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În sus ochelarii, iar el Îi făcu scurt o reevaluare zeiței bronzate cu păr lung, ciocolatiu, dându-i nota 8 plus pe scara dezirabilității sexuale - nu că l-ar fi interesat, dar un bărbat trebuie să-și mențină spiritul analitic ascuțit. Vizavi de ea stătea o altă femeie cu aspect băiețos care citea dintr-un ghid. Își dădu seama că avea treizeci și ceva de ani, vârsta care fusese pentru el cândva echivalentul pentru fata bătrână care crește pisici, asta până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se pare că Natul tot nemulțumit a fost. Când mai avea doar vreun metru până la pământ, bucata de piatră de care se agățase cu mâna stângă a alunecat, ca un dinte stricat smuls dintr-o gingie putredă. Simțind o durere ascuțită, a căzut Într-un loc fără fund și acolo și-a văzut tatăl pentru prima dată după mai mult de zece ani. În ziua aceea și o parte din următoarea, a stat În acel loc fără fund, unde a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui mai era Încă viu. Privea râul În toată Întinderea lui. Și apoi s-au auzit niște strigăte și a fost surprins că moartea l-a luat atât de repede. Săgețile pornite din arbalete s-au abătut asupra lui, cuțitele ascuțite l-au străpuns cu o ușurință surprinzătoare, de parcă nu ar fi fost făcut din oase și mușchi. Apoi a zăcut În propria mizerie, cu chipul aproape de suprafața apei, fără să-și simtă trupul, dar cu gândurile curgând ca un fluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca de obicei. Te speli pe față. Iei micul dejun. Te îmbraci și te îndrepți spre gară. Apoi iei metroul către muncă. E aglomerat, ca-ntotdeauna. Nimic deosebit. O altă zi obișnuită din viață. Până când cinci bărbați deghizați înfig vârful ascuțit al umbrelei într-o pungă umplută cu un lichid ciudat... LINIA CHIYODA TRENUL A 725K Hayashi Ikuo și Niimi Tomomitsu s-au „ocupat“ de răspândirea gazului sarin pe Linia Chiyoda. Hayashi a fost „criminalul principal“, iar Niimi, complicele. De ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
satul Kamikuishiki de lângă muntele Fuji la trei dimineața. Împreună cu ceilalți patru criminali au făcut o simulare a atacului. Au folosit pungi cam de aceeași mărime cu cele de la atac, doar că erau umplute cu apă. Au străpuns punga cu vârful ascuțit al unei umbrele. Repetiția a fost supravegheată de Murai Hideo, unul dintre capii sectei. Se pare că ceilalți patru adepți se distrau făcând lucrul ăsta, însă Hayashi privea totul cu rezervă. Nici măcar nu a înțepat punga. Pentru doctorul în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]