3,212 matches
-
de la asfaltul orașului vine. Îi vedeam pe țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii?“. Funduri profund promoționale Am primit un mesaj telefonic ce m-a pus imediat la treabă. Port celularul undeva în preajma rinichiului stâng, spânzurat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de asfalt proaspăt a ajuns exact la nivelul trotuarului. Dacă se schimbă bordurile, are loc un fenomen fizico-optic. Trotuarele se vor înălța cu două palme, ceea ce înseamnă că, la modul relativ, toate casele de chirpici se vor scufunda cu două palme și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii să lucreze în trei schimburi, dar nimeni nu sesizează esența momentului, că s-a petrecut un miracol. Casele s-au înălțat peste noapte cu două palme, altele și mai mult. Și acum, deși au asfalt din belșug, oamenii pot măcar să se spânzure cum trebuie. Că doar n-o să mănânce borduri. Ziua în care te decizi să nu mai mănânci seara Mai grea decât ziua când te hotărăști la o treabă oarecare e ziua în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bolivari, pe care i-am sacrificat În cinstea Caracasului. Ne-am petrecut restul zilei umblînd prin zonă și citind cîte ceva despre țara aceasta În biblioteca foarte bună care se găsea acolo. La 11 seara am pornit spre nord, lăsînd asfaltul În urmă. Într-un loc unde erau deja Înghesuiți trei oameni, au mai Îndesat Încă patru, printre care și noi, așa că nu aveam nici o șansă să dormim. Pe deasupra, am pierdut o oră cu o pană de cauciuc, iar astmul mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-o reparăm. Climatul devenise tropical - ne năpădiseră niște țînțari agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat pe care l-am Închiriat cu jumătate de bolivar și am dormit buștean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
centrul celei mai frumoase odăi a casei, și nu abia din mormânt. Pe ulițele satului, printre case, fântâni și copaci, îmi ziceam: cele de-aici nu sunt decât franjurii lumii, dar ar trebui trăit cu picioarele pe covor, și-acela-i de asfalt și nu există decât la oraș. Nu voiam să mă-nșface acest panoptic înfloritor ce irosea toate culorile. Nu voiam să-mi ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Nu voiam să mă-nșface acest panoptic înfloritor ce irosea toate culorile. Nu voiam să-mi ofer trupul acestei flămânde arderi văratece mascate cu flori. Voiam doar atât: s-o șterg de pe franjuri și să pășesc pe covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
covor, acolo unde asfaltul de sub tălpi e-atât de etanș încât moartea din pământ nu ți se mai poate încolăci pe după glezne. Îmi doream să merg cu trenul ca doamnele de la oraș, cu unghiile lăcuite în roșu, să calc pe asfalt cu pantofiori grațioși ca niște căpșoare de șopârlă, să-mi sune în urechi clic-clac-ul sec al pașilor, așa cum văzusem la oraș, unde mă dusesem de două orila medic. Măcar că până atunci cunoscusem numai țărani, nu mă împăcam cu viața înlăuntrul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ele funcționează bine tocmai pentru că își ratează ținta. Că vorbele ar fi în stare să descurce lucrurile întortocheate - această convingere n-am întâlnit-o decât în Occident. Vorbele nu pun orânduială nici în viața din porumbiște, nici în viața de pe asfalt. Tot așa, numai în Occident am auzit spunându-se că omul nu-i capabil să îndure lucrurile fără sens. Ce-ar putea face vorbele? Când viața în mare parte nu mai e cum trebuie să fie, cuvintele se prăvălesc și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ea sună și a poezie bună doar pentru că este o proză bună. Existau și-așa destule capcane în obiecte și în cuvintele legate de ceea ce face, nu de ceea ce gândește omul. Apoi însă am fugit de franjurii lumii, ajungând pe asfaltul unde se găsea covorul. Aveam cincisprezece ani când am sosit la oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat românește. La început cu greu, ciulind îndelung urechea și simțindu-mă covârșită. Adevărat, aveam acum niște
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
oraș, și-am dat aici peste cu totul alte lucruri și-am învățat românește. La început cu greu, ciulind îndelung urechea și simțindu-mă covârșită. Adevărat, aveam acum niște pantofiori din piele de șopârlă care făceau clic-clac când călcam pe asfalt, dar nu prea mă aveam deplin la îndemână pe mine însămi. Îmi părea că, atunci când umblam prin oraș, nu mai rămăsese din mine decât vârful degetelor vârât în pantofii cu toc înalt. Vorbeam cât mai puțin cu putință. Dar mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
opusul ei, devine obscenă. Așa se întâmplă cu oamenii frumoși care îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt. Reclama la pantof mă agresează cu amintirea unor oameni reali, torturați sub dictatură și la distrugerea cărora am fost martoră. Pantofiorul grațios de pe afiș, așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie. Nu-mi voi cumpăra niciodată un asemenea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de la oraș completa propoziția: „regele se-nclină și ucide“. Unealta regelui de la oraș e frica. Nu frica rurală, confecționată în cap, ci frica ticluită, planificată, administrată la rece, care-ți sfârtecă nervii. După sosirea mea la oraș din franjurii satului, asfaltul a devenit covorul pe care, substituindu-se panopticului zilelor de deces, pe la glezne ți se furișa moartea planificată de stat, represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o observ pretutindeni. Viza oameni pe care nu-i cunoșteam personal
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mine greoaiele mădulare ale satului, această limbuție imperioasă a orășenilor mă inhiba. Nesfârșita reiterare a persoanei prin bâțâială mi-o explicam prin mediul ambiant care chiar și sub cerul liber era socializat. Străzi, piețe, malurile râului, parcuri - pretutindeni pavaj sau asfalt, mai neted nu doar decât drumurile de țară, dar și decât pardoseala odăilor de oaspeți din casele țărănești. M-am gândit că acest mediu era mai socializat și decât cuhniile de vară ale satului cu pardoseala lor de lut. Simțeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
explicații și m-am oprit la cea mai simplă: când picioarele îți sunt așezate pe o netezime, limba ți-e slobodă sau nevoită să vorbească pe negândite. Ogorul nu-ți îngăduie s-o faci, fiind gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gloduros și avid de putreziciune. Asfaltului îi opui palavra, în vreme ce ogorului - încetineala greoaie a oaselor: lipsit de apărare, tragi de timp, șipentru că știi bine că pământu-i vorace, lași limba să-ți odihnească în gură și pământul s-aștepte. Pe asfalt, însă, te miști mai cu lejeritate - acolo unde sevorbește încontinuu, moartea se află nu dedesubtul vieții, ci în urma ei. Mi-era dor de acasă, măsimțeam vinovată ca și când mi-aș fi luat picioarele la spinare, lăsându-i pe ceilalți pradă voracității
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la oraș, când erau în floare și le simțeam mirosul, îmi venea să zic: zahăr de hoit. Moartea mă căuta și în grădinile din străzi lăturalnice, în daliile mari care nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am trăit sub amenințare, plantele citadine mi-au fost pilduitoare pentru ideea de moarte în general. Chiar și când mă gândeam la propria-mi moarte, aveam mereu în minte o moarte naturală, o abdicare a cărnii pe stratul dens de asfalt. Mai târziu, când prietenii mei și cu mine am ajuns să trăim amenințați cu moartea de Securitate, lucrurile s-au schimbat. Când, după lungi interogatorii chinuitoare, ieșeam din nou în stradă, cu ochii-ncremeniți ca și cum îmi turnase cineva ghips în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și invers: poșeta devine mai mare ca orașul, albul ochiului mai mare ca peretele, ceasul de la mână mai mare ca luna. Când trăiai lucrurile, aveai de-a face cu locuri, aveai un cer deschis sau închis deasupra capului și pământ, asfalt sau podeaua odăii sub tălpi. Erai înconjurat de orele ceasului, aveai în fața ochilor lumina sau noaptea. Exista un vizavi - fie acesta o persoană sau doar un obiect. Îți luai dreptetalon începutul, durata și sfârșitul unei întâmplări, simțind pe pielea ta
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
că a fost un bărbat străin, care părăsise mulțimea imediat după ce-mi făcuse respirație artificială. În timpul celor unsprezece zile de vacanță câte ne mai rămăseseră, apa a fost pentru mine o zonă interzisă. Mi-am petrecut restul timpului pe asfaltul cafenelelor, de parcă marea nici n-ar fi existat, dar oriunde m-aș fi aflat mă obseda imaginea înecului meu. Apa nu înceta să-mi umple urechile. Resemnării din momentele când mă înecam i-a urmat o spaimă de care nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi evitam pe copiii de ștabi, dar voiam s-ajung o orășeancă așa cum erau miile de oameni obișnuiți întâlniți în magazine, parcuri, tramvaie. Recunoșteam în jur numeroasele insule rătăcitoare de pe insula imobilă de asfalt. În acest oraș ținut sub supraveghere, nefericirea insulei se reflecta zilnic pe chipurile oamenilor. Am văzut razii ale miliției, arestări publice, fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zimțuită, suficientă sieși. Când nervii sunt suprasolicitați, nu mai rabzi să fii luat prin surprindere de frumusețe. Iar peisajul ți-apare ca înscenare a existenței licărindu-ți prin fața ochilor, ca panoramă a spaimelor, ca dublare a normalității răpite. Când pe asfalt n-ai cale de scăpare, ajungi să percepi peisajul ca pe o materie trufașă ce te sfidează cu ascendentul ei temporal: pietre străvechi, nesfârșita reîntoarcere a frunzei și a ierbii. Toate fără de memorie, nepăsătoare la ce-a fost ieri și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
muzică tradițională, vaci bălțate mergând legănat, în fine, tot imaginarul popular al acestei țări pas comme les autres concentrat în 30 de secunde. Un lucru totuși le-a scăpat celor care au conceput reclama. Vacile merg la pășunat pășind pe asfalt. Un asfalt impecabil, ce-i drept. Descoperire tardivă, carte cumpărată de pe taraba în Piața Universității în vara aceasta: Apropouri, de Cilibi Moise. Personajul pe care eu l-am crezut doar o legendă a trăit pe la 1850 în marele bordel de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vaci bălțate mergând legănat, în fine, tot imaginarul popular al acestei țări pas comme les autres concentrat în 30 de secunde. Un lucru totuși le-a scăpat celor care au conceput reclama. Vacile merg la pășunat pășind pe asfalt. Un asfalt impecabil, ce-i drept. Descoperire tardivă, carte cumpărată de pe taraba în Piața Universității în vara aceasta: Apropouri, de Cilibi Moise. Personajul pe care eu l-am crezut doar o legendă a trăit pe la 1850 în marele bordel de lux numit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]