3,711 matches
-
realmente și pot să o aducă într-o stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și fi-vom negri În inimi, suflete, în tot Cât timp mai alergăm alegri Cu egoismul ca suport. 13 mai 2004 OMUL FĂRĂ TOT CE ARE Lumea, plină de sihaștri, Sigur astăzi n-ar mai fi, Cum și cerul fără aștri Visul n-ar mai ispiti. Omul fără de visare N-ar mai fi ajuns un’ este, În prag cert de eclipsare, Ori în triumf, spre creste. Și tot asemeni făr’ amor Curat în desfătare, N-ar ști ce este sfântul dor
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
șochează realmente și pot să o aducă întro stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Quental este poate cel mai genial poet pe care l-a creat pesimismul, alături de Leopardi și Eminescu. Nimeni n-a cântat mai frumos ca el neantul cosmic - MIRCEA ELIADE "noaptea neagră, sora deznădejdii, noaptea solitară, nemișcată, densă, vidul mut, unde astrul nu respiră nici pasărea nu cântă, nici vântul nu tresare și adoarme până și gîndul..." Nihilismul său filozofic îl facă să-și sfârșească astfel marea sa poemă "Imnul dimineții": Symbolo da existencia, sê maldito! Simbolul existenței, blestemat de Antero, era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai prinde, Dragostea se va aprinde. Ca făclii slab luminate, Licuricii-lumânări Ne vor arăta în noapte Dulci-a dorului cărări. Când pe cer luna coboară, Te voi strânge-ncet la piept, Am să-întreb, dulce comoară Dacă te iubesc, e drept? Astrul nopții-înfiorat Va răspunde la- întrebare: Pare mică dar e mare Și-i bună de sărutat! Te-oi cuprinde de mijloc, Tandru am să te ridic, Va fi ardere și foc Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fata de cincisprezece ani când protesta că nu-i copil. După asigurările mele că o să mă țin de cuvânt, "pe cât posibil", s-a îmbunat, apoi a consultat "steaua nebună", care trecuse de plopul al treilea, a pus la îndoială corectitudinea astrului, mi-a adus pardesiul, mi-a dat pălăria și bastonul, m-a însoțit până la poartă, mi-a întins mâna să i-o sărut, mi-a cerut făgăduiala că am să mă culc imediat, mi-a acordat o amânare de o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
frumos". Apoi, ridicîndu-se, mă dezmierdă pe mână în treacăt, scurt, ca pe un copil, și plecarăm. La o altă cotitură se deschise adânc valea Cracăului. Deasupra, plutea luna, trecută de primul pătrar, ca o sfărmătură de nor. Acest fragment al astrului nostru, în plină lumină a zilei, avea aerul stingherit și foarte nelalocul lui. Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei, i-am explicat cu dezasperare ceea ce știa și ea, că, din milioanele de corpuri cerești, Pământul nu are în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele prin grămada de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un mod cu totul neașteptat; În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce forțele deslănțuite ale naturii se desfășurase În toată măreția lor. O furtună violentă urmată de o distrugătoare grindină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
XXI LEGEA JUNGLEI Surprize de proporții I BUCUREȘTI În ziua de 18 februarie 1976, avionul companiei aeriene române de transport TAROM, sosind din Capitala Greciei În jurul orei douăsprezece ziua, ateriză pe aeroportul Otopeni. Ceasul de la Universitate arăta ora prânzului În timp ce astrul ceresc Își revărsa razele sale Încercând să diminueze gerul năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
preciză el. „Am ferma convingere, nu peste multă vreme anumite ridicole instituții ale noastre a oamenilor, vor deveni obiecte de muzeu...! Totuși, având În vedere, planeta noastră Împreună cu celelalte opt planete ce alcătuiesc sistemul nostru solar s-au desprins din Astrul Ceresc (soarele nostru) În stare incandescentă drept urmare a unei explozii violente, provocate de gazele rezultate și dilatate din Însăși activitatea astrului iar ulterior În decursul celor peste patru miliarde de rotații in jurul astrului respectiv, să se răcescă progresiv formând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Totuși, având În vedere, planeta noastră Împreună cu celelalte opt planete ce alcătuiesc sistemul nostru solar s-au desprins din Astrul Ceresc (soarele nostru) În stare incandescentă drept urmare a unei explozii violente, provocate de gazele rezultate și dilatate din Însăși activitatea astrului iar ulterior În decursul celor peste patru miliarde de rotații in jurul astrului respectiv, să se răcescă progresiv formând straturile condesate a unora din planete cu sateliții lor,desigur un factor decisiv, a fost și temperatura mediului cosmic care atinge
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nostru solar s-au desprins din Astrul Ceresc (soarele nostru) În stare incandescentă drept urmare a unei explozii violente, provocate de gazele rezultate și dilatate din Însăși activitatea astrului iar ulterior În decursul celor peste patru miliarde de rotații in jurul astrului respectiv, să se răcescă progresiv formând straturile condesate a unora din planete cu sateliții lor,desigur un factor decisiv, a fost și temperatura mediului cosmic care atinge incredibila cifră de 273 grade Celsius. Deci, având la bază aceste cunoștințe, teoretic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoașterii. De aceea nava noastră cosmică, o vom propulsa cu toată viteza Înainte către ce-a mai Îndepărtată galaxie care se află la zece miliarde ani - viteza luminei, cu intenția să cercetăm, ce se află dincolo de granițele acestor Îngrămădiri de aștri și materie stelară...! Poate descoperim ce nici măcar imaginația omului nu a putut pătrunde Încă În tainele cosmosului, fiind incredibil de limitată...!” „Dacă nu mă Înșel, tu vrei să intri În istorie, imitându-l pe Cristofor Columb*...?” „Îmi pare rău Șefule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ori galaxie: În acest interval de timp, planeta noastră cu Întregul Univers solar, obosit de atâtea rotații și energie oferită sateliților săi naturali, va Înceta să existe...! Rămas fără putere, soarele nostru va intra În atracția magnetică a unui gigantic Astru din galaxia noastră ori din Andromeda În timp ce planetele rămase În suspensie vor rătăci prin spațiul interstelar milioane de ani ca În final să se ciocnească cu alte rătăcitoare planete ori meteoriți dând naștere materiei interstelare...! Având la bază acest adevăr
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o șansă la recurs...! Mare atenție Însă. Recursul va trebui pregătit În cele mai mici amănunte...! Și, cine știe...?” Tony Pavone rămase pironit locului privind Înaltul cerului către o țintă Închipuită, Încercând să-i fixeze poziția umbrită de milioanele de aștri, ce cu siguranță roteau În jurul lor alte milioane de planete generatoare de viață și unde desigur oamenii acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și stropii de fiere amestecați cu durere. Tristețea ei se strecoară cu ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei, ploaia de rouă, spală norii de zgură, iar stelele se sting, în infinitul univers. Privesc cerul senin, îmi inchipui că ești, printre albastrele astre, mi-e dor de chipul tău... pierdut în neguri de vreme, în frunzișul pădurilor dese. Să ningă tăcerea peste tâmplele calde și cerul să scuture floarea sa clară deasupra vieților noastre, mi-e dor de tine... numai zâmbetul tău din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră. Acolo, se naște speranța zilei de mâine, firava tulpină se luptă, să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se mai apără în prezența mea omul cruce de piatră am ochii două felinare roșii atârnate la poartă nimeni nu trece prin mintea lor puțin câte puțin le iau totul deci viitor nu va fi nopți foarte lungi ne țin astre de șase ascendentul meu cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-un joc, doar simfonii albastre; Aștept să crești din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre. Iubește, iar, că dragostea e sfântă! Magnolii albe să-nflorească-n glastre! Aștept primăvara Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt, A plâns printre sonete călimara, Prea multe luni am fost un fulg mărunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sifilis, nici tifos, ci iubirea pentru țară?! Ochii voștri ca de vulpe stau ascunși sub ochelari, Scut vă faceți din distincții și din titlurile mari. Singura voastră mândrie - numărul de publicații; Singurii voștri prieteni - toți corupții și stricații! Nu sunt aștrii-n bolta toată câți oameni titrați ca voi Și nici larve în cadavre și în groapa de gunoi ! În istoriile lumii, scris de-o mână tremurândă Răsăritul Europei fuse parcă să se vândă. Erudiții se-nfrățiră și formară un imperiu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șters-o. M-am hotărât să plec. De ce venisem de fapt? Ei bine, de ce se duce cineva la o petrecere dată de o persoană necunoscută? Ca să cunoască bărbați, desigur. Și, oricât de ciudat ar fi, cine știe ce naiba se întâmpla cu astrele, dar în ultimele săptămâni fusesem copleșită de bărbați. Nu mi se mai întâmplase așa ceva în viața mea. Eu și Jacqui ne duseserăm la întâlnirile de opt minute de care îmi zisese Nita în biroul lui Roger Coaster și cunoscuserăm trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uitat la mine fără să pară că mă vede: „Tatăl tău, Suleyman librarul, mi-a spus deja odinioară că în ajunul tuturor marilor evenimente apar cărți de soiul ăsta, care prevestesc sfârșitul lumii și care caută să explice prin mișcarea aștrilor sau prin neascultarea oamenilor hotărârile aspre ale Celui-de-Sus. Oamenii și le dau unul altuia pe furiș, iar lectura lor îi liniștește, căci nefericirea fiecăruia se pierde și se uită precum o picătură într-un torent. Cartea asta zice că neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India și imperiul mameluk, negoț întrerupt brusc de invazia portugheză. Sultanul spuse că era extrem de necăjit, atrăgând atenția că astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind că surveniseră în același timp și ciuma, și amenințarea asupra Locurilor Sfinte, și propria sa boală. Dădu poruncă mai-marelui peste grânare, emirul Khușkadam, să-l însoțească pe solul hindus cu alai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]