3,288 matches
-
OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa 14 ore de zbor și escale, eram morți de oboseală, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Cum nici președintele Marcos și nici soția sa Imelda nu erau în politică niște nou-veniți și niște îngerași imaculați, anularea vizitei lui Pinochet a fost ulterior pusă pe seama presiunilor președintelui Jimmy Carter și influentului senator Edward Kennedy. Aeronava prezidențială a aterizat pentru o escală tehnica în Fidji, Pinochet s-a mai oprit în Hong Kong și s-a întors acasă cum se spunea în antichitate nu "cu scut", ci "pe scut", nu victorios, ci într-o situație periculoasă și penibilă, care avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a doua capitală a Chiloe, și să avarieze serios actuala capitală, Castro. Despre Chiloe, fauna, flora și indigenii săi avea să povestească în însemnările sale Charles Darwin, care a vizitat zona în vara 1834-35. După ore bune de zbor am aterizat la Castro și până la lăsarea serii am putut vizita mica localitate, Plaza de Armas, catedrala colorată, Muzeul regional și Mercado, cu a sa Feria de artesania Târgul de artizanat, admirând minunatele obiecte din lână, piele, lemn, piatră și metal . Seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trenul la Zürich. În aeroport, la ghișeul Companiei Swissair ni s-a refăcut, pe baza cuponului-martor rămas în bilet, tichetul pentru zborul Zürich-București și așa, conform celor zise de Shakespeare, că "totul e bine când se termină cu bine", am aterizat la Otopeni! Drumul de la aeroport "acasă" m-a readus la realitate. Fac parte din categoria analiștilor rapizi (nu pripiți) care, vorba unui antropolog, "dați-mi un os și vă reconstitui tot animalul", reușesc să tragă concluzii valabile fără prea multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
magazinele de pe strada XIV, n-am aflat nimic "pe 6 roți", trăgând concluzia că și americanii au lipsuri! Seara, ne-am îmbarcat pe cursa Pan-Am New York-Rio de Janeiro, cursă directă, și a doua zi pe la ora 9 dimineața aterizam în "Cidade maravilhosa". În cele peste 10 ore petrecute de la New York la Rio, survolând, după intrarea în spațiul aerian al Mexicului, America Latina de la nord la sud, am avut suficient timp să meditez asupra "noului meu loc de munca" și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
continuat călătoria tot cu Air France, respectiv, cu un Jumbo 747, care, prin dimensiuni, avea să mai atenueze ceva din resimțirea turbulențelor de la traversarea oceanului. Pe la 8 dimineața, am făcut o scurtă escală la Buenos Aires și după jumătate de oră aterizam pe aeroportul "Carrasco" din Montevideo. Ne-a întâmpinat o vreme superbă, de primăvară sud-americană, ne-am bucurat că ne-au ajuns toate bagajele, iar la terminarea formalităților am fost luați în primire prietenește de ambasador, un vechi coleg de breaslă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
r)zboiului de Yom Kippur, Kissinger Îi promisese ambasadorului Israelului, Simcha Dinitz, c) va ț)r)g)na discuțiile cu rușii pentru a l)să Israelului timp s)-si ating) obiectivele militare - dar, potrivit afirmațiilor domnului Golan, nici nu a aterizat bine, c) s-au și convenit termenii armistițiului, iar președintele Nixon i-a cerut imediat Goldei Meir s) anunțe c) accept) Înțelegerea Încheiat) f)r) consultarea ei. Doamna Meir a fost „indignat) și furioas)”. În timpul unei ședințe a Cabinetului, ea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
bombă lansată de aliați a căzut În curtea școlii din fața blocului nostru de pe strada Arghezi (unde mai târziu aveam să fiu elev În clasele primare), Înainte să se fi declanșat alarma antiaeriană. Crengi din bătrânul stejar scos din rădăcină au aterizat sub impactul exploziei tocmai pe terasa noastră de la etajul șase. În timp ce ferestrele Întregului imobil s-au făcut țăndări, taică-meu a avut fulgerător instinctul bun de a mă lua În brațe și, cu mama de mână, ne-a condus În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nucleu de tineri inteligenți și aventuroși, porniți să reinventeze regia. Sper, retrospectiv, că nu l-am deziluzionat pe Radu. Pluta, mărul și muza În mod miraculos, odată ajuns la Regie, am simțit că de acum puteam să lucrez cu adevărat. Aterizând la clasa lui Penciulescu, ceva În mine s-a calmat brusc și am Început să am Încredere, ca și cum În sfârșit călcam pe pământ ferm. Când eram la Actorie, aveam senzația de ceva nesigur, parcă navigam pe o plută Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe pielea lui efectele teatrului experimental, a luat o decizie bravă: a declarat forfait și a părăsit sala, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la o răscruce, dar e ceva bun În asta, căci poți să Încerci să cobori adânc În tine, să-ți asculți dorința inimii. Caută acolo să afli ce dorești cel mai mult și atunci vei ști ce să faci. Dacă aterizezi la New York, e un oraș dur, nu e bine să fii singur, ai nevoie de prieteni.“ Mi-a scris pe coperta cărții lui Uspensky un număr de telefon și o adresă și, privindu-mă lung cu ochii lui albaștri, plini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În atmosfera poluată a lumii occidentale În care trăia, și asta i-a agravat starea sănătății, deja foarte șubredă. Poate că aerul proaspăt din această insulă vrăjită ar fi fost leacul de care avea nevoie... Prima călătorie În Japonia Am aterizat la Tokyo blindat cu o serie Întreagă de adrese și recomandări primite de la Ioshi, ceea ce mă punea Într-o poziție avantajoasă față de condiția turistului obișnuit. Aspectul exterior al orașului, În cartiere ca Shibuya sau Shinjuku, pline de construcții ultramoderne, Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din grădina actului III, ceea ce nici vorbă să fi vrut să Încerce măcar În repetiție, dar la momentul notei cu pricina, a făcut o săritură ca Barișnikov și, după ce a cântat suspendat În aer cel mai dificil sunet posibil, a aterizat pe podeaua scenei, lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că este Împreună cu iubitul ei. Însă nu toți cântăreții sunt dispuși să Încerce imposibilul. Alfredo Krauss, marele tenor spaniol, a sosit târziu la repetițiile de la Chicago. Îmbrăcat impecabil, În costum de gabardină și cu mănuși subțiri de piele, părea că aterizează de la Acapulco, unde poate chiar cântase În concert. S-a așezat În sală și a privit tăcut pentru un moment muntele stâncos de pe scenă. Mă așteptasem să fie dificil, dar, curios, pentru moment Krauss se arătă zâmbitor, chiar amabil. Chi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tragedia lui Euripide avea să retrezească În mine suflul vital și pulsul dinamic al Trilogiei. Zeii Olimpului Îmi surâseseră atunci, așadar eram convins că urmau să-mi ofere din nou protecție, mai ales că acum eram În țara lor. Am aterizat la Salonic pe o căldură de 38°C și de la aeroport am fost dus direct la teatru, unde mă așteptau zâmbind toți actorii Naționalului grec. Și așteptările erau mari. Auziseră toți de mine, unii chiar Își aminteau de experiența magică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Însă Îi Înțelegeam și am acceptat să ducă ei până la capăt ceea ce, din punctul meu de vedere, era doar o schiță neterminată. Îmi dădeam seama În sfârșit că era imperativ să mă retrag și să mă Îngrijesc. A doua zi aterizam la Paris, hotărât să-l văd pe Bruno Sauron, amic și neurolog excelent, căsătorit cu Alexandra Petrușca, o veche prietenă din România. Aveam toate speranțele că el mă va ajuta să ies din tunel. Sub supravegherea lui atentă, riguroasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de „fontă“, suspendat În aer, executa o rotație de 360° peste capetele celor două sute de membri ai ansamblului, Împroșcând foc și scântei În momentele de mare suspans care duc la succesul final: statuia ieșea În toată splendoarea ei din carcasă, aterizând, după o tumbă În stil de hopa-mitică gigantic, la picioarele sculptorului. În timp ce corul intona o odă triumfului artei, un actor, Întruchipându-l pe Însuși Berlioz, plutea prin aer, de unde arunca foi cu paginile finale ale partiturii, cu cerneala Încă umedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia, pe al cărei cap ateriza una dintre cărămizile Messinei - cred că era cea mai stupidă imagine pe care a inspirat-o vreodată un cutremur. În luna aprilie a aceluiași an, Peary ajunsese la Polul Nord. În mai, Șaliapin cântase la Paris. În iunie, enervat de zvonurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui, cu venele turquoise de dedesubt Întoarse În sus, spre razele de soare solzoase, cu palma deschisă, așteptând leneșă ceva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de aproape o oră, în care echipa de filmare se va deplasa de la mine în alte locuri frecventate de mine. Inger (Johansson) îmi spune că semăn cu Sergiu Celibidache, același lucru mi l-a spus și Artur (Lundkvist) când am aterizat la Stockholm, în seara acelei zile de neuitat, flatându-mă, pentru că „Celi” era steaua tinereții noastre, în afara literaturii, bineînțeles. Dar în fond nu știu ce a vrut să spună Artur. Se referea, oare, la ascetismul dirijorului? Când rescriu aceste rânduri am aflat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inspirație, adică entuziasm. Fără entuziasm, un fel de profundă energie psihică și fizică, n-aș putea să supraviețuiesc vieții diurne, care mă apasă cu exigențele ei teribile. Trebuie să lucrez mereu, să fac progrese în limba țării în care am aterizat, să arăt ce pot mai departe, să nu adorm pe laurii câștigați. Miza vieții e obscură, dar esențial e să-mi fac datoria, țintind înalt acolo unde se depășesc gânduri și sentimente, succese și insuccese și tot haosul provocat de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe care am pus-o în portofel. Lănțișorul mi-a dat voie să-l pun din nou la gât. ELICOPTERUL ȘI CAMPANIA DE RECOLTARE A PĂIOASELOR Într una din zile, pe deasupra comunei, a trecut un elicopter. L-am văzut în timp ce ateriza sus, la ferma viticolă unde urma să facă tratamente la vie. Inginerul de la ferma viticolă avea o casă arătoasă în celălalt sat, iar sora lui era preoteasă în același sat, profesoară de matematică și directoare. De câteva ori pe zi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la o plimbare cu elicopterul, iar seara la dispensarul uman, la o masă ca între prieteni. Nu mersesem niciodată cu avionul, cu elicopterul nici atât, și am fost încântată de invitație. După ce și-au terminat programul pe ziua respectivă, elicopterul a aterizat pe un șes la ieșirea din sat. Am mers acolo, dornică fiind să cunosc mecanicii, niște tineri din alt oraș, și bineînțeles să privesc de aproape elicopterul și să mă plimb cu el, așa cum mi se promisese. Vreți să faceți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Uneori mă urmăreau enervant aceste refrene. Ele îmi spălau creierul. Săptămâna asta ne va vizita șeful statului. Vine la noi în comună?, l-am întrebat mirată pe instructorul care tocmai intrase în birou. Nu se știe unde va veni. Poate ateriza oriunde. Să nu pleci din comună zilele astea! Ianuarie și februarie erau luni liniștite. Zile întregi nici telefonul nu suna decât dimineața. Primăria era pustie, cu excepția zilelor de audiență, a sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Într-un cuvânt: era omul care se descurcă în orice situație. Era un fel de hopa-mitică, cum îl pui tot se ridică! Din cauza ceței dese, mașina mergea încet pe porțiunea aceea de drum. Ce-o fi cu elicopterele astea? De ce aterizează pe deal, m-a întrebat inginerul de la vie, în timp ce Cotoi oprea mașina la marginea drumului pentru a privi cele trei elicoptere care tocmai aterizau. Nu am mai văzut așa elicoptere. Nu seamănă cu cele care au făcut tratamentele la vie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]