7,165 matches
-
loc care să nu te șocheze. Ce zici de marți? În regulă, să-ți dau numărul meu de telefon. A scos o agendă din piele cu colțuri aurii și a deschis-o la săptămâna în curs. I-am desprins pixul auriu și mi-am scris numărul. Apoi mi-am scos picioarele afară din mașină cu un gest legănat, ținându-le alăturate într-un stil elegant, într-un mod pe care-l studiezi la școala de modelling din Kensington pentru a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lumini care sunt aprinse toată noaptea, cerul nu este niciodată negru complet. Cam cu o oră înainte de răsărit ar fi de un mov și mai intens - cenușă de trandafiri, probabil - până când soarele ar începe să-l stropească din nou cu auriu. Eu știu asta cel mai bine. Îl văzusem cum răsare de nenumărate ori. Magazinele erau închise, străzile deja tăcute. Apropiindu-mă de Selfridges, am ajuns exact la St Christopher’s Place, în vecinătatea străzii Oxford care, odată, cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lui; bicepșii lui nu erau nici măcar cât încheietura mâinii lui Joe. Vino să o vezi din unghiul ăsta, am spus pe un ton împăciuitor. Mă gândeam că ai putea să îi faci niște poze fără să prinzi și luminile alea aurii și luxoase de pe balcon. Tony Muldoon se uită printre gene la instalație. —Neah, poate pot să le scot puțin încețoșate, a spus. Îi dă nițică atmosferă, pricepi ce vreau să spun? De-abia acum se uită la mine pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a tatălui ei, sporovăind cu el, cu privirea aprinsă și strălucitoare. Nu mâncase nimic și fusese pe la toaletă de două ori. Nu era greu de ghicit ce făcea. Mă simțeam privită și m-am întors să văd cine era. Capul auriu al lui Charles de Groot se aplecă brusc deasupra farfuriei. L-am privit gânditoare. Oare observase interesul meu pentru starea de agitație a prietenei lui? Sau se întreba dacă Bill îmi spusese ceva înainte să moară? Nimeni nu pomenise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
felul în care merg lucrurile pe-aici, un K să meargă cu cele trei Ferrari pe care le are deja. —Marcus Samson are trei Ferrari? Belinda și Charles de Groot au trecut pe lângă noi, părul lui scânteind într-un blond auriu în razele soarelui. Ea îi șopti ceva, întinzându-se și luându-l de mână. El i-a strâns mâna ușor pentru un moment și i-a dat apoi drumul, zâmbindu-i. —Ai zice că sunt dintr-o reclamă la Timotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întors în bucătărie mă simțeam de parcă fusesem în timpul ăsta pe un Stairmaster 1. I-am spus asta lui Suki cât timp am stat la masa rustică din bucătărie, sorbind Lapsang Souchong din cești chinezești de os, galbene pal cu margine aurie (da, chiar există conceptul de asortare exagerată). Părea chiar surprinsă. Ah, nu e chiar atât de mare, să știi! Locuim totuși trei persoane aici. Bineînțeles, i-am spus, uitasem asta. — Îți place cum este aranjată? —O, da. Dar observasem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite în copilărie. Se apleca peste bară, purtând niște pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că a fost o lectură fascinantă? Foarte plăcută. Și atât de surprinzătoare. Se uita atent la mine. Bineînțeles că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am dat. Mă trecusem pe listă la serviciu să cumpăr Istoria, dar ni se repartizaseră mai puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zadarnic să prindă fulgii de zăpadă cu mănușile, rîzÎnd. CÎnd am trecut prin dreptul lui, s-a uitat la mine și mi-a zîmbit grav, ca și cînd mi-ar fi putut citi În suflet dintr-o ochire. Avea ochii aurii, ca niște monede vrăjite de pe fundul unui lac. — Noroc, mi s-a părut că-l aud spunînd. Am Încercat să mă agăț de acea binecuvîntare și am iuțit pasul, rugîndu-mă să nu fie prea tîrziu și ca Bea, acea Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu astfel de Întrebări, Încercând să-și aducă aminte de vreun chip anume sau măcar de vreo frază rostită la masă, tunica „amiralului” se coloră În auriu, acoperindu-se de inscripții roșii ce palpitau În aer: „Există nenumărate motive pentru care și noi, bărbații, merităm o zi a noastră. Semnează pe www.ziuabarbatului.ro sau trimite da prin sms la 1870.” „De ce nu la 48 sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apucat să vorbească despre revoluția lui Tudor și fanarioți. Noimann Încerca să facă tot posibilul ca să evite astfel de discuții. Însă Bikinski și ceilalți nu se lăsau până nu aduceau la masă tot Fanarul... Pe pieptul arătării apăru o coroană aurie, deasupra căreia se Înălța un leu cu coada solzoasă, ținând un steag de cruciat În labe. Pride of WEMBLEY. 100 cle. London Dry Gin. 40% vol. „Va să zică am ajuns și la gin. Atunci se și explică de ce mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asta? Nu cumva În fața Poștei mari? Dar, dacă ajunsese să sugă și deodorantele aceasta, era desigur foarte grav. Dar oare nunta lui Bikinski se petrecuse-n realitate? Nu-i adusese Noimann o coroană de crini regali, Împodobită cu o banderolă aurie, pe care scria: „Regrete eterne. Corso nu te va uita!”? Mai erau apoi și niște secvențe legate de Mathilda, pe care Noimann o fugărise prin casă, amenințând-o cu satârul... Toate se petrecuseră oare În realitate? Stomatologului Îi veneau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
măsură... Viziunea unui cer acoperit de mameloane Îi apăru lui Noimann În fața ochilor. O mulțime de costume se lăfăiau, fumând trabucuri, printre ele. În sfârșit, din pieptul „amiralului” apăru un card EuroLine, cu numele lui Noimann, Înconjurat de douăsprezece steluțe aurii, pe un fond albastru. Prin urmare, banii lichizi se evaporaseră din buzunare - și atunci Noimann s-a dus la bancomat. „În Marea Britanie s-a lansat de curând o pastă de dinți care reconstruiește smalțul dinților. Pasta respectivă acoperă dinții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ca să-l scoată din sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski. Apoi Își amintea cum, intrând În criptă, se Întinseseră toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
copac și pasăre, Întorcându-se din când În când și la condiția de om. Omul Însă trebuia nimicit cu orice preț. În locul lui era mai bine să fie plantați copaci sau semănată iarbă. Oliver Își mângâie pietul acoperit de frunze aurii. Senzația era plăcută. Vântul Îi sufla din spate. Un roi de gâze se Învârteau În jurul creștetului său În chip de aură. Roșu, galben, verde: lumina semafoarelor Îi Împărțea trupul În trei cercuri. Trunchiul Îi era verde. Fața galbenă, creștetul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atât mai mult cu cât Satanovski se oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre locul unde stătea masterandul se auzea doar foșnetul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în floare, zumzet de a1bine,ciripit de pasarele. Ogoarele răsună de duduitul tractoarelor. Câtă frumusețe, cată viață și veselie peste tot locul! P0VESTITOR IV Primăvara a plecat! Cine oare îi va lua locul? Iat-o! E vara îmbrăcată în haine aurii și cu brațele pline de daruri: soare arzător care coace cireșele, caisele, perele și merele văratice, aurește grânele, umple hambarele de grâu, de orz și de secară, ridică multe căpițe de fân în văi și pe dealuri. Copiior le aduce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
localitate Burlești mai multă vreme În așteptarea ta. Ceva poate urgent schimba totul În cenușă și nisip. Nici nu bănuiești la ce mă refer - un fel de carnețel bleu sau maron sau roșu cu formă de notes și cu litere aurii ar fi În stare să mă despartă definitiv de Burlești și de tine. Îți dai seama? Și noi Încă n-am apucat să facem dragoste! Mi-e rușine dacă ghicești ce facem acum, aici, noi, „my family“ și alți „prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
devotament, rară în istoria omenirii. Cloridan și Medor îl urmaseră pe prințul Darninel în războiul contra Franței. Cloridan, vânător îndrăzneț, era puternic și intreprinzător. Medor nu era decât un copilandru cu obrajii albi și fragezi ca de floare, cu părul auriu și niște ochi negri scânteietori, frumos și plin de grație ca nici un alt sarazin. Cei doi prieteni stăteau de pază la redută. Se scursese jumătate din noapte și ei priveau cu jale spre câmpul de luptă. Medor, cu lacrimi în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ai luminat bancă pe care așteptăm timid clipele împlinirii... M-ai ajutat sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și uneori, adormeam căutându-te, printre hoardele de nori care se năpusteau asupra ta... Luna, Cum ai acceptat să fii mângâiata de mână omului ?...
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
distrează-te, re-laxează-te, distrează-te, incantam eu În tăcere, sperând să-mi păstrez calmul și sângele rece. Dar n-am avut nevoie de prea multă autopersuasiune; creierul meu Își luă liber În timp ce corpul meu se apropia de zeul cu pielea aurie care-mi oferea Încă un pahar de șampanie. L-am băut Încet pe ăsta, apoi l-am dat pe gât pe următorul și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, eram cocoțată În poala lui, râzând alături de ceilalți pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
astea costă două mii opt sute de lire setul pentru pat dublu și le-ar fi distrus! Puse sticla de parfum jos și Începu să-și Întindă ceea ce eu speram să fie aftershave, dar era de fapt cremă hidratantă, pe pielea lui aurie. Am făcut un calcul rapid: patru mii de dolari. A, cred că n-am Înțeles bine. Ăă... nu știam că cearșafurile pot fi atât de scumpe. Dar sunt convinsă că, dacă dădeam așa mult pe ele, și eu mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vadă monitoarele din biroul ei, iar Elisa reușise să pună mâna pe câțiva metri de spațiu ideal. Mi-am lăsat laptopul pe masă și am scos cu grijă cafeaua din punga de hârtie, atentă să nu irosesc nici măcar o picătură aurie. Elisa gâfâia pur și simplu. —O, Bette, stai dracului jos mai repede. Spune-mi tot, de-abia mai suport. —Ce să-ți spun? M-am distrat foarte bine aseară. Mulțumesc pentru invitație. —Taci! țipă ea, căci aceasta părea unica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]