2,645 matches
-
la Sânnicolau Mare, județul Timiș, d. 27 aprilie 1947 la Timișoara), a fost un compozitor, cântăreț, profesor de muzică bisericească, dirijor și organizator de coruri român. A contribuit la păstrarea conștiinței naționale printre românii din Banatul de câmpie, în timpul ocupației austro-ungare. s-a născut la SînMiclăușul Mare (azi Sânnicolau Mare), la 20 martie 1874, comitatul Torontal, în Austro-Ungaria, într-o familie de români săraci. Clasele primare le urmează la școala confesională ortodoxă din localitatea natală. De mic copil cântă în strana
Atanasie Lipovan () [Corola-website/Science/322257_a_323586]
-
în stil baroc. În interiorul cetății există Biserica Franciscană, de asemenea monument istoric și de arhitectură. Ultimii patru călugări franciscani au locuit în cetate până în anul 1861. Până în 1918 cetatea a fost una din cele mai mari închisori militare ale Imperiului austro-ungar. În cazematele cetății, folosite pe post de închisori, au fost închiși Horea, Cloșca și Crișan și prizonierii din armata franceză, între anii 1790 - 1815. În timpul revoluției din 1848 - 1849, cetatea a jucat un rol crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare
Cetatea Aradului () [Corola-website/Science/322283_a_323612]
-
și permisiunea din partea Rusiei de a controla corăbiile care treceau prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. La 13 august 1787 Imperiul Otoman, primind refuz, declară război Rusiei, însă pregătirile Turciei erau nesatisfăcătoare, iar timpul ales erá nepotrivit, deoarece Rusia și Imperiul Austro-Ungar cu puțin înainte de aceasta au încheiat o alianță militară, despre care turcii au aflat prea târziu. Succesele de început ale turcilor împotriva austriecilor în Banat, în scurt timp s-au transformat în insuccese împotriva Rusiei. După o săptămâna de la declararea
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
Ana a fost al șaselea copil și a cincea fiică a regelui detronat Miguel I al Portugaliei și a soției lui, Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg. În momentul nașterii sale, tatăl ei era în exil și familia trăia ca oaspeți ai imperiului austro-ungar. În ciuda situației lor grele, fiicele lui Miguel I au făcut căsătorii bune, unele cu monarhi în exercițiu sau cu foțti capi ai dinastiilor europene. Infanta Maria Ana s-a căsătorit la 21 iunie 1893 la Schloss Fischhorn, Zell am See
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
înscriși cu toții în Cartea de Aur care se găsește în arhiva parohiei. Clopotele bisericii sunt în număr de trei: două sunt cumpărate de Ioan Rus din Feiurdeni și unul de Pop Ștefan din Pădureni. În 1917, la 15 ianuarie, autoritățile austro-ungare au rechiziționat un clopot pentru a fabrica din el tunuri. Din această cauză preotul a propus oamenilor să se facă o colectă și să se cumpere alt clopot în locul celui rechiziționat. În fața bisericii este un monument ridicat de prof. Simion
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
a secolului al XIX-lea. Ioan Sima a copilărit în Pericei, comună din apropierea Șimleului Silvaniei. Școala elementară a urmat-o în satul natal, iar liceul l-a absolvit la Șimleu Silvaniei. În 1916, după ce termină liceul, este mobilizat în armata austro-ungară ce staționa la Praga, aici luând contact cu operele universale ale artiștilor din muzeele din Praga. Întors în țară, în 1918, la insistențele familiei se înscrie la Facultatea de Drept din București. Însă după un an viitorul artist se transferă
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
Бляшана Катедра ") a fost prima Biserică Ucraineană independența din America de Nord, fiind inima Bisericii Serafimite. Fondată în Winnipeg, nu a avut legătură cu nici o biserică din Europa. Imigranții ucraineni au început să sosească în Canada în 1891, mai ales din provinciile Austro-Ungare, zonele Bucovinei și Galiției. Noii veniți din Bucovina erau ortodocși, iar cei din Galiția greco-catolici. În ambele biserici slujbele se oficiau după ritul bizantin. Pe la 1903 numărul imigranților ucraineni în vestul Canadei a devenit destul de mare pentru a atrage atenția
Catedrala de tablă () [Corola-website/Science/329934_a_331263]
-
enoriașii din Broșteni circa o sută de ani, până în 1865, când boierul Alecu Baloș (Balj) a contribuit la zidirea unei biserici mai mari, din piatră și cărămidă. Această biserică a existat până în anul 1917, când a fost dărâmată de trupele austro-ungare iar materialul a fost urcat cu funicularul pe dealul Afiniș pentru construirea de obiective necesare armatei în timpul Primului Război Mondial. Puținii locuitori rămași în sat au folosit iarăși vechea biserică de lemn timp de aproximativ opt ani, până în 1925, când a fost
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
1943 de tovarășii săi de luptă, după ce a intrat în conflicte ascuțite de idei și autoritate cu Itzhak Shamir și alți membri ai mișcării Lehi. s-a născut sub numele Eliyahu Albert Grün, în Transilvania, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei ultraortodocși din satul Bikafalva,în zilele noastre Tăureni, Harghita. Eliyahu era mezinul dintre cei trei fii ai șohetului Moshe Grün și ai soției lui, Rahel, fiica unei familii de viticultori. El a mai avut și
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
sloganurilor bolșevice interesul mult mai practic din partea agricultorilor de a-și apăra drepturile câștigate. După Unirea Basarabiei cu România, zona de nord a acesteia a avut un statut special în anul 1918 prin rămânerea ei sub ocupația armatelor germane și austro-ungare. Astfel, zonele județelor Hotin și Soroca au trecut sub controlul trupelor române la sfârșitul lunii octombrie/ începutul lunii noiembrie 1918, doar după retragerea trupelor Puterilor Centrale, ca preludiu al unei acțiuni mai ample ordonate de Marele Cartier General Român cu
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fost deficitară. Este de menționat că în programul de luptă pentru reunificarea Basarabiei cu Rusia al "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei", adoptat în decembrie 1918, au figurat următoarele: În stațiile căilor ferate de pe rutele pe care soldații se întorceau din prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în ianuarie 1919 pregătirea unei revolte în Basarabia ajunsese în faza activă: la Tiraspol fusese creată o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a consolidat pe poziție și nici nu a urmărit cu atenția cuvenită mișcările și infiltrările inamice de peste Nistru. Bolșevicii s-au pregătit astfel fără a fi stingheriți pe ambele părți ale Nistrului, sub ochii comandanților militari din zonă. Din depozitele austro-ungare și germane lăsate în zonă după retragerea trupelor Puterilor Centrale, elementele ostile autorităților românești au putut să fure pentru a se aprovizioneze cu arme, deoarece depozitele în cauză nu au fost preluate de Armata Română sub o pază corespunzătoare. Precedând
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Prof. ing. (n. 18 iunie 1918, Cernăuți, Imperiul Austro-Ungar - d. 2010, România) a fost un matematician, inginer, logician și filozof născut într-o familie de evrei cu vechi și însemnate tradiții culturale. A terminat Liceul ortodox de băieți „Mitropolitul Silvestru”, din Cernăuți, apoi Facultatea de Științe - Secția Matematică, din
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
onorifice la Timișoara (strada Mărășești nr. 7, ap. 2) și Sibiu (strada General Magheru nr. 4). Din octombrie 2010, Dr. Michael Schwarzinger este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Austria în România și Republica Moldova. Legația diplomatică în România a Imperiului Austro-Ungar funcționa până în anul 1918 într-un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg (bunicul ministrului de externe ceh
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
un punct de tranzit important spre vest, iar România se afla din perspectivă austriacă, datorită istoriei comune, de-a lungul unor secole, a unor teritorii românești (în special Banatul, Transilvania și Bucovina) într-un plan politic apropiat. După dizolvarea monarhiei austro-ungare, la 27 august 1920, s-au reluat relațiile diplomatice dintre Republica Austria și România la nivel de legație. Acestea au fost însă întrerupte în 1938, o dată cu anexarea Austriei la Germania nazistă. Primul reprezentant politic al Austriei acreditat în România după
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
1772, apoi a fost urmat de Sf. Iosif. Începând din anul 2005, Sfântul Gheorghe a fost repus ca al doilea patron al landului după Sf. Iosif. O piatră de mormânt amintește de arhiducele Eugen de Austria, comandant (Oberbefehlshaber) al Armatei Austro-Ungare în Primul Război Mondial, membru, de asemenea, al Ordinului teutonic. Amvonul aurit este o lucrare a lui Nikolaus Moll, ce datează de pe la 1724. Amvonul este sprijinit de personificări ale celor trei virtuți teologice: credința (un înger cu o cruce), dragostea
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
Statele succesoriale care apar în urma destrămării Imperiilor Germane, Austro-Ungare sau Otomane se confruntă cu două probleme-cheie, ale căror soluționări sunt necesare în cel mai scurt timp, în vederea consolidării statului național și anume problema agrară și problema constituțională. Aceste state moștenesc regimul funciar ale marilor proprietăți, care le aparține minorităților
Reforma agrară din 1921 () [Corola-website/Science/328236_a_329565]
-
Soyka beigesetzt ist, sind die mit Abstand größten konfessionellen Abteilungen auf dem Gelände des Zentralfriedhofs. În data de 9 mai 1895 a fost consacrată biserică Sf. Lazăr, în secțiunea ortodoxă rusă a cimitirului. În secțiunea ortodoxă română este înmormântat generalul austro-ungar Alexandru Lupu (1838-1925), ctitorul primei biserici ortodoxe române din Viena. Die evangelische Gemeinde Wien hatte durch die 1856 neu aufgekommene konfessionelle Gräbertrennung, die eine Folge des österreichischen Konkordats von 1855 war, bereits seit 1858, vor Errichtung des Zentralfriedhofs, einen eigenen
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
de culoare roșie, de la care pornește o aleea largă, ce are pe fiecare latură câte două rânduri de cruci. La capătul aleii urmează câmpul de morminte, cu cruci perfect aliniate. La inaugurare, mormintele erau grupate pe națiuni și confesiuni: germani, austro-ungari, bulgari, turci și români. Ulterior, unii militari au fost reînhumați în alte cimitire. Astfel, în toamna anului 1928 de aici au fost exhumați 178 eroi români și au fost transferați la "Sanctuarul Eroilor din Primul Război Mondial", care se află
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
sprijinul „Așezământului Regina Maria pentru Cultul Eroilor”, al cărui continuator de drept este în prezent Oficiul Național pentru Cultul Eroilor. Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, în Cimitirul de onoare Pro Patria se aflau îngropați 1304 germani, 300 de austro-ungari, 162 de bulgari, 18 ruși, 8 unguri, șase români, un italian, un sârb si 38 de militari necunoscuți. Ulterior au fost înhumate și victime ale celui de-al Doilea Război Mondial. În prezent, în cimitir odihnesc 3855 militari germani, și
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
limbile română, germană, maghiară, bulgară și turcă cuvintele: ""Patrie, slăvește-ți eroii!"". Pe spatele monumentului și pe părțile laterale sunt reprezentate, în relief, stemele României și ale statelor Puterilor Centrale. Cimitirul „Pro Patria“, unde sunt înhumați 3800 militari germani, bulgari, austro-ungari și români, a fost îngrijit de Administrația Cimitirelor și Crematoriilor Umane din București. Ambasada Germaniei precizează pe situl său că "Soldatenfriedhof "Pro Patria"" (Cimitirul de ostași "Pro Patria") este întreținut de "Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge" (Uniunea Populară pentru întreținerea mormintelor germanilor
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
și era alcătuit din 14 districte militare (Argeș, Dâmbovița, Dolj, Gorj, Ilfov, Ialomița, Mehedinți, Muscel, Olt, Prahova, Vâlcea, Romanați, Teleorman și Vlașca), care au înlocuit vechile județe cu aceleasi nume. Din acestea, 11 comandaturi districtuale erau germane și doar 3 austro-ungare (și anume Romanați, Dâmbovița și Vâlcea). „Administrația Militară din România” avea sediul la București, la Hotelul Athénée Palace (în prezent Athénée Palace Hilton), si era subordonată Înaltului Comandament al feldmareșalului Mackensen. Pentru eforturile sale de a organiza administrația militară a
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
Tânărul a compus câteva binecunoscute cântece patriotice ("Trei culori", "Pe-al nostru steag e scris Unire"), prima operetă românească („Crai nou”) și celebra "Baladă". Pentru activitatea sa patriotică, el a fost arestat și s-a îmbolnăvit de tuberculoză în închisoarea austro-ungară unde fusese încarcerat. Boala sa, moartea sa timpurie și dragostea sa nefericită sunt aspecte care conturează personalitatea tragică a tânărului compozitor român Ciprian Porumbescu. În august 1871, cu prilejul hramului Mănăstirii Putna, societatea "România Jună" a organizat o mare serbare
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
a avut loc la începutul anului 1919 ca urmare a alianțelor încheiate între România și Polonia, Armata Română ocupând colțul de sud-est al fostei provincii austro-ungare, Galiția și Lodomeria. În perioada interbelică, România era principalul aliat al Poloniei în Europa de Est. Ambele națiuni s-au angajat să respecte mai multe tratate și istoria acestei alianțe datează de la sfârșitul Primului Război Mondial și Tratatul de la Versailles. Cu toate acestea, pentru
Ocupația românească a Pocuției () [Corola-website/Science/327657_a_328986]
-
Ungariei stabilite de Dietă și de proclamația lui Francisc I. Evoluția regatului a fost marcată de două evenimente importante: Răscoala lui Rákóczi la începutul secolului al XVIII-lea și Revoluția Maghiară din 1848. Regatul a devenit parte a Monarhiei duale austro-ungare în 1867. Ungaria Regală (1526 - 1699) (în limbile maghiară "Királyi Magyarország", germană "Königliches Ungarn") a fost acea parte a regatului medieval al Ungariei în care Habsburgii au fost recunoscuți ca regi ai Ungariei ca urmare a victoriei otomane din Bătălia
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]