2,756 matches
-
planul secund. Războiul își lasă toată povara asupra tabuurilor, a interdicțiilor morale. Sunt nenumărate iubitele, logodnicele sau soțiile soldaților care flirtează sau au relații cu alți bărbați. Ele sunt însă arătate cu degetul, așa cum își amintește Daniel Picouly în romanul autobiografic Le Champ de personne. În momentul "evenimentelor din Algeria", scriitorul însuși este prea tânăr pentru a fi familiarizat cu temerile și dilemele amoroase. El abia încearcă primii fiori ai dragostei, flirturile duioase ale copilăriei, cu gust de acadele, de caramel
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și ca nivel de trai prin 1866, cam cum ne-a lăsat Cuza... Situația mai mult decât dificilă în care se aflau părinții m-a determinat să caut orașul, mi-a declarat viitoarea soție, care mi-a înfățișat un tablou autobiografic aproape identic cu cel prin care am trecut și eu. Cu toate că nu aveam haine mai acătării, îmi spune a ea, după un control amănunțit făcut într o zi în cele două odăi ale casei am pus deoparte o bluzuță, o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Ochi tragic și Peisaj pentru Alină (mi-au plăcut foarte mult), Revoltă microscoapelor, Sensul celest, Elegie, A ieși de sub timp, Am trecut peacasă, Murise Alexandru Ț, Binomul lui Newton, Codrii. Mi-au plăcut ce deosebire poeziile cu elemente sau aluzii autobiografice și asta nu pentru că mă regăsesc În ele În măsura În care copilăria sau adolescență evocate ne-au fost comune, ci pentru că sunt pur si simplu frumoase. În această ordine de idei, am fost mișcat să mă aflu printre cei evocați de tine
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tocmai la Burdusaci unde Gheorghe Tăcu și soția sa nu s-au Împăcat niciodată nici cu Întovărășirea agricolă, nici cu gospodărirea agricolă colectivă! În sat la Burdusacii Zeletinului unde „Întoarcere la izvor” nu-i decât o poezie de volum - total autobiografica: „Trec prin albii de cer și candori/ Orfeic și trist uneori./ Trec prin macii În zori despicați/ Cu brațele Întinse spre Munții Carpați./ Merg spre fluiere și mă-ntorc la izvor;/ Oglinzi roditoare mă vor, nu mă vor,/ Peste sculptatele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cântat în anii Ceaușescu profund, în anii ’80, și-au păstrat acel parfumul al lor fresh. Deja muzica anilor ’80 târzii nu mă mai interesează. Cum ai ajuns să îți împletești personajele cu aceste piese? Toate spectacolele mele sunt ușor autobiografice și este logic să folosesc în ele sunetele pe care le-am auzit în viața mea. Nu contează că este un spectacol pe text de Shakespeare, pe text contemporan din Belgia, din Elveția sau din nord. E vorba de iubire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
doar în arta cu zdruncinături, în arta care atinge epidermic (iar epiderma aceasta nu este doar piele sută la sută, ci și epidermă cerebrală, sufletească etc.). Cogitațiunile au întotdeauna (și e bine că lucrurile stau astfel) un măcar vag substrat autobiografic: prin ele ne exprimăm îngrijorările existențiale și reprimările emoționale (camuflate sau nu) ori, dimpotrivă, exaltările și încântările. Cenzura există, firește, ea nu are cum să dispară în neant, măcar pentru faptul că fiecare din noi, indiferent dacă producem literatură (bună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Drumul Carului, fără a neglija încărcătura romantică. Dealtfel, scriitorul fusese, la rândul său, mobilizat și trimis la fruntarii, probabil chiar la Dâmbovicioara, de unde, cu primele subunități, a trecut Carpații, ceea ce ne poate conduce la opinia că romanul are și conotații autobiografice. Nu excludem ca în presa vremii să existe corespondențe de război ale romancierului. Depresiunea Branului, Drumul Carului mai ales, a fost spațiul unor lupte intense și dureroase, în anul 1916, frontul mișcându-se des, când spre est, când spre vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
O problemă de echilibru, foarte delicat, nu dă astâmpăr conștiinței de prozatoare experimentată. Oricât de obișnuită, acum, cu urmările tranchilizantelor, inclusiv cu lunecarea spectrală în vis, ea nu vrea să piardă nimic din substanța vitală de care sunt impregnate segmentele autobiografice recuperate din zborul anilor. Nu vrea ca fragilitatea făpturii cotropite de consecințele bolii să frâneze desfășurarea fluxului epic. Se observă curent că izvorul practic inepuizabil al amintirilor iese la suprafață lipsit de limpezime, când și când, mai ales sub raportul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un profesor de la o școală din Los Angeles a descoperit că aproximativ 90% dintre elevii săi urmăreau serialul și a invitat o oficialitate de la unitatea de pompieri să le vorbească elevilor, după ce mai mulți dintre ei au scris în schițele autobiografice că au cauzat incendii explozive. Iată cîteva exemple: "Un devotat fan Beavis și Butt-Head, pe nume Jarrod Metchikoff, în vîrstă de 12 ani, avea obiceiul să introducă petarde într-un tub și să le proiecteze în canalizare pînă cînd mama
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pentru cei ce s-au împleticit și au căzut la un moment dat, cartea de față este, deopotrivă, un instrument de îndreptare și iertare și o lecție de speranță care le acordă șansa de a se îmbunătăți. Titlul acestui roman autobiografic îți îngheață sângele în vine: Dumnezeu a murit în Bărăgan și trimite de îndată la locul, timpul și intensitatea unei pătimiri colective de proporții. Am să prezint foarte pe scurt povestea relatată în cele două caiete ale cărții, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de... creștere, înțelegere, dumerire etc. Astfel că, peste vreun an, am început să public, în foileton, romanul memorialistic "Copil la ruși". Însă volumul mai cuprinde și trei subiecte de o structură eseistică, în care, însă, de asemenea e prezent filonul autobiografic: "Românii și enciclopedia sufletului rus", "Lista basarabeană", "Gombrowicz: idei și pentru realitatea românească", texte nedelimitate de literatură, stil, metaforă, mod de a crea/ regiza beletristic în comunicare feed back cu tine însuți. Este spunerea de sine ce întrunești și tezaurizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu publicul, ceea ce îmi displace profund. După care am în plan alte lucrări, în afară poeziei. A venit și vremea altor încercări, altor genuri literare, a romanului și a jurnalului de călătorie. Lucrez, în paralel, la un român cu nuanțe autobiografice, dar care va fi mult mai mult decât atât, în care am datoria de a valorifica un caiet de memorii lăsat de tatăl meu despre viață în pușcăriile comuniste și la jurnalul de călătorie artistică a celor două luni petrecute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trei decenii care nu poate fi convertit integral în precizia elocvenței, tocmai pentru că greutățile așezate în balansul dialogului epistolar au o densitate diferită. Pentru Eliade, cele câteva zeci de scrisori către Wikander reprezintă o foarte mică parte a unui testament autobiografic ce însumează câteva mii de pagini de jurnal, alte câteva mii de scrisori, subîntinzând o tipologie a corespondenților pe alocuri neliniștitor de variată, și două volume rotunjite de autobiografie. În cazul lui Wikander însă, această corespondență reprezintă cel mai important
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai semnificativ cu cât, până acum, nu există o monografie despre viața sau opera acestui savant, singurele eforturi sintetice asupra acestora găsindu-se doar prin derivație, în monografii dedicate altor subiecte 2. Este și cea mai importantă dintre puținele mărturii autobiografice existente în arhiva sa personală. În pofida accentelor sceptice privind relevanța, incompletitudinea propriei lui corespondențe, a corespondenței în genere 1, pe care Eliade le înregistra în jurnal, știind că vor fi cunoscute într-o zi, există destule argumente care susțin oportunitatea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit de Wikander la candidatura din 1952 pentru catedra de sanscrită de la Uppsala - vezi supra, XXVII, nota 1 (pp. 254-255). Numai că nu a uitat - ceea ce
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simțeam sărac și nevoiaș. Așa că m-am aruncat în noua viață care mi se oferea, cu toate că - fiind un tip versat, blazat, din LA - n-ar fi trebuit să mă amăgesc. :::::::::: Romanul a fost greșit interpretat ca autobiografie (Scrisesem trei romane autobiografice - toate nepublicate - înainte de Mai puțin decât zero, astfel încât era mult mai ancorat în ficțiune și mai puțin un roman-à-clef decât majoritatea romanelor de debut), iar pasajele senzaționale (secvența sufocării, violul unei copile de doisprezece ani de o bandă întreagă, cadavrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1984 să-ți mențină sănătatea și puterea de muncă pentru a continua opera Începută! Sunt sigur că În convorbirile de lucru cu tov. P. Froicu a intrat și modesta mea activitate publicistică. Până la 1 febr. a.c. voi trimite o notă autobiografică . Privitor la lucrarea Mic dicționar istoric al județului Suceava - cercetat În 1983 și de organele de drept de la județ și ed. Junimea - nu am știri Îmbucurătoare că ar putea fi editată pe plan local. M-am adresat din nou județenei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
plimbare prin oraș. Mergem pe rue de Paris, spre Piața Charles de Gaulle. „Eliberatorul Patriei și fondatorul celei de-a V-a Republici Franceze” s-a născut la Lille, în casa uneia dintre bunicile sale, în 1890. În volumul său autobiografic, generalul va numi locul acesta Le Petit Lillois de Paris, sintagmă „exploatată” de toate ghidurile turistice franceze. Casa memorială a lui De Gaulle se află pe rue Princesse, dincolo de raza centrală a orașului, și, evident, nu voi avea timp să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
O scriitură la persoana întâi, ușoară, simplă, fără prea mari virtuți tehnice. O primă secvență din carte: întâlnirea naratorului cu fiica sa, pe care o vede destul de rar, pentru că a divorțat de familie. Îl întreb pe Fatos dacă romanul e autobiografic. „Peste 60 la sută din text este autobiografie topită artistic”, îmi răspunde Fatos Kongoli, într-un limbaj de critic literar, și zâmbește jenat... VITALIE CIOBANU: Se anunță niște ședințe literare în vagonul-restaurant, dar se pare că nimeni nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
treabă bună. Dacă a venit vorba de teme... Aidoma multor scriitori, întotdeauna mi s-a părut dificil să vorbesc despre temele cărților mele. În general, ceea ce îmi doresc să fac totdeauna e să scriu ficțiune. De pildă, am un text autobiografic intitulat Love Poetry, the RUC and Me / „Poetica de dragoste. Eu și RUC”, unde RUC este Royal Ulster Constabulary, adică Jandarmeria Regală din Ulster. Această forță polițienească a fost foarte controversată și, ca parte a Procesului de Pace, urmează să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orașul său natal, îl consideră la fel și pe Iliescu? Vizitele sale de lucru sau particulare în Oltenița se vor solda cu fluierături și sudalme. Chiar și în octombrie 2011, când și-a lansat o carte destul de voluminoasă, cu caracter autobiografic, dar și plină de evenimente politice, în municipiul dunărean n-au fost invitate decât persoane din staff-ul Partidului Social Democrat, prieteni din copilărie și jurnaliști acreditați, nu publicul cititor, dornic de carte. Acestea, sunt metode caracteristice defunctului Partid Comunist
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
altă trăsătură de caracter a domnului, până nu demult tovarăș, este aceea că nu-și recunoaște niciodată greșelile. Tot ceea ce a făcut în cariera de om politic, de conducător al României a fost perfect, după părerea sa. În cartea sa autobiografică ” Fragmente de viață și de istorie trăită”, Ion Iliescu recunoaște că, autobiografia sa ”nu estetocmai obișnuită”. De fapt, ce putea fi obișnuit într-o familie de cominterniști, când bunicul trăise mai bine de 20 de ani în Rusia, tatăl îmbrățișase
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De fapt, ce putea fi obișnuit într-o familie de cominterniști, când bunicul trăise mai bine de 20 de ani în Rusia, tatăl îmbrățișase ideile socialiste, pe când ceilalți membri ai familiei Penu erau liberali? Ion Iliescu afirmă în aceeași carte autobiografică și faptul că Alexandru, tatăl său, fusese exclus din partid de oameni lui Gheorghe Gheorghiu Dej, pentru faptul că la Congresul al -V-lea al Partidului Comunist din România, desfășurat în decembrie 1931, aproape de Moscova, a avut curajul să critice conducerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
balșoi tiran”, iar Ceaușescu ”balșoi turist”. Ion Iliescu, actualizând acest banc, se încadrează în a treia grupă, ca și Nicolae Ceaușescu, a marilor turiști. În cei zece ani de mandat prezidențial, a călătorit aproape pe tot mapamondul. În cartea sa autobiografică, Ion Iliescu expune zeci de fotografii color, înfățisându-l fie în cadrul unor vizite oficiale, fie private, în India, Mareea Britanie, SUA, Turcia, Indonezia, Franțs, Armenia, țări din America Latină, Japonia. Aceste călătorii au costat mult bugetul României, fiind și așa destul de fragil
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]