4,413 matches
-
luă o catedră la școala de artă nouă din Dessau. Aci cu ocazia acestui jubileu și’a publicat o carte plină de știința artei pe care o profesează. Este volumul 9 din baukausbucher”. O nouă și ultimă mențiune notabilă a avangardei de peste Nistru vom întîlni abia în numărul 100 al Contimporanului (martie 1931), unde este publicat un articol-necrolog despre „Maiakovski“. Textul din Contimporanul oferă o caracterizare avizată a poeticii autorului rus, datoare — în parte — influenței expresionismului german: „Wladimir Maiakovski. Șeful futuriștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a lui Sașa Pană, „Nu știu să mai fi apărut în presă, în acele zile, încă vreun cuvînt iscat de dispariția voluntară a marelui poet al Marii Revoluții”, e limpede că ne aflăm în fața unui lapsus calami. Singurele referințe la avangarda sîrbă au în vedere gruparea și revista Zenit, prezentată pentru prima oară în numărul 49 al Contimporanului: „no. 26-33 (octombre). O reproducere din pictorul sîrb Lozovick (New York), poezie „MOTS DANS L’ÉSPACE“, proclamație de Liubomir Mitzici, o traducere din poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Liubomir Mitzich, «Avion sans appareil», manifest poetic lansat Europei civilizate, de rezumat cu amenèe est le fruit de la culture européene sur le continent balcanique”. Acesta va fi, de altfel, „semnul” sub care va fi percepută la Contimporanul mișcarea de avangardă din Serbia. O notă din nr. 71 (decembrie 1926) trimite către o antiteză între „Europa jună” și „putregaiul” civilizației occidentale (admirat de poetul indian Tagore): „Gruparea Zenit din Belgrad în frunte cu Lubomir Mitzici a înmînat lui Tagore o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan”. Complexul „barbarofil” și antioccidentalismul - colorat naționalist sau bolșevizant - sînt ingredientele particularizante ale imaginii oferite avangardiștilor români de către avangarda „zenitistă” sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sîrbă. Percepția modernismului sloven este, în revistele românești de avangardă, grevată de confuzii amuzante, explicabile prin faptul că ecourile sale parvin exclusiv mediat, prin intermediul unor publicații occidentale. În Contimporanul nr. 81, o notiță despre Der Sturm, salută numărul special dedicat avangardei „slavone”, textul încheindu-se pe o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie modernă, acerb modernă și revoluționară cu vecinii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o notă din care transpare frustrarea nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie modernă, acerb modernă și revoluționară cu vecinii noștri din Sud, și noi...”. Appendix: avangarda belgiană și Belgia Orientului Dintre avangardele „periferice” occidentale, de cea mai mare atenție s-a bucurat - de departe - avangarda belgiană, în special cea valonă. Referințele la aceasta le depășesc pe cele franceze, germane sau italiene, iar numărul revistelor belgiene comentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nerecunoașterii internaționale a mișcării moderne autohtone: „Der Sturm consacră ultimul număr mișcărei moderne din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie modernă, acerb modernă și revoluționară cu vecinii noștri din Sud, și noi...”. Appendix: avangarda belgiană și Belgia Orientului Dintre avangardele „periferice” occidentale, de cea mai mare atenție s-a bucurat - de departe - avangarda belgiană, în special cea valonă. Referințele la aceasta le depășesc pe cele franceze, germane sau italiene, iar numărul revistelor belgiene comentate se situează - într-un clasament ipotetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Slavonia. Plastică, arhitectură, tipografie, muzică și poezie modernă, acerb modernă și revoluționară cu vecinii noștri din Sud, și noi...”. Appendix: avangarda belgiană și Belgia Orientului Dintre avangardele „periferice” occidentale, de cea mai mare atenție s-a bucurat - de departe - avangarda belgiană, în special cea valonă. Referințele la aceasta le depășesc pe cele franceze, germane sau italiene, iar numărul revistelor belgiene comentate se situează - într-un clasament ipotetic - pe locul al treilea, după Franța și, la mică distanță, Italia. Preferințele poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale au fost citite la toate manifestările poetice ale Contimporanului. Numărul 57-58 conține un bogat grupaj de prezentare a artei noi - literatură, arhitectură și plastică - din Belgia: „La poésie nouvelle“ de Linze (o panoramă a revistelor și direcțiilor poetice din avangarda belgiană), „En Belgique. Un manifeste. Georges Linze & son ésthetique du paysage“ de Gommaire van Looy și un poem al lui Emile Malespine („Vers“) dedicat lui Marcel Iancu. Într-o „Scrisoare din Belgia“, publicată în traducere română în nr. 45 al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra caracterului lor de „colaboratori” ai publicației lui Vinea și Iancu. Schimburile au fost reciproce, deși omoloagele din Belgia nu au acordat o atenție similară celor românești (oricum, mult mai puține). Capitolul X. În căutarea unei noi estetici teatrale Încercările avangardei românești din anii ’20 de a revoluționa teatrul au rămas, în general, la stadiul de bune intenții. Dincolo de nivelul textelor programatice cu caracter de manifest, al comentariilor vitriolante împotriva teatrului „anchilozat” sau al comentariilor privind esteticile novatoare europene, unele inițiative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ferment l-a reprezentat și activitatea scenică a trupei idiș din Vilna (director: Iacob Șternberg), desfășurată o vreme la București, în cadrul programului „Dramă și comedie” susținut de A.I. Zissu și Ion Călugăru. Modestele experimente futuriste publicate ici-colo în revistele de avangardă rămîn simple curiozități ludice. În schimb, estetica expresionistă nu a rămas fără consecințe asupra textului dramatic. Potrivit folclorului avangardist, textele lui Urmuz ar fi fost „interpretate” încă din anii neutralității prin cafenele de actori nonconformiști (în frunte cu George Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Felix Aderca sau populara Omul cu mîrțoaga (1927) de G. Ciprian. Majoritatea au rămas însă nejucate, doar ultima fiind reprezentată cu mare succes în țară și în străinătate (mai exact spus: la Budapesta și la Berlin). Despre o dramaturgie de avangardă nici nu poate fi vorba, deocamdată: nota „expresionistă” a pieselor sus-menționate nu are nimic radical. Abia Capul de rățoi (1940), puternic influențată de comicul absurd urmuzian, va aduce un autentic nonconformism novator. Tot Urmuz va „cataliza”, ceva mai tîrziu, geneza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre Fundoianu și Minulescu. Ambiția de „insularizare” (de singularizare estetică), voința de exigență artistică și de respingere a teatrului aservit gustului comun și, mai ales, programul manifestărilor trimit mai degrabă către un teatru „alternativ” postsimbolist decît către unul propriu-zis „de avangardă”. Atît cît este, avangardismul acestui teatru poetic ține de caracterul său neconvențional: înnoitor, anticomercial, informal, susținut cu mijloace tehnice precare într-o sală „cît o batistă”, de numai 100 de locuri. Aflată sub direcția scriitoarei Mărgărita Miller-Verghi, sala era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
miza fiind promovarea fără concesii a unei arte moderne „purificate și purificatoare”. Programul, editat într-o broșură de 32 de pagini, și manifestul, publicat în Contimporanul nr. 24 din 30 decembrie 1922, inclus, după decenii, în Antologia literaturii române de avangardă, încep prin cîteva diatribe la adresa „prostituării” artei teatrale: „În teatru, arta a decăzut. (...) Teatrul a fost conceput ca o paradă sau ca o sală de baie în care accesul e general și în care artistul e un funcționar, pus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dramatic „Monologul lui Baltazar”, avîndu-l ca erou pe ultimul rege babilonian. Textul va fi încorporat într-o piesă terminată peste doi ani și rescrisă mai tîrziu în limba franceză (Le Féstin de Balthasar). Potrivit lui Ov.S. Crohmălniceanu (Evreii în mișcarea de avangardă românească, text îngrijit, adnotat și prefațat de Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001, pp. 76-79), „ambiția supraomului nietzschean” - ipostaziată de Baltazar, fiul damnat al lui Nabucodonosor - cunoaște o „răsucire monstruoasă, satanică, nihilistă prin amoralismul total în care cade”. Modificînd după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanului... Futurismul italian nu va avea însă nici o influență asupra teatrului românesc interbelic... Lipsa unei mari tradiții scenice - ca în Italia și Franța - și precaritatea mijloacelor tehnice nu sînt, desigur, singurele explicații. Există în schimb o „teatralitate” vădită în literatura avangardei noastre interbelice, cu deosebire în proclamații și manifeste: stilul retoric, exclamativ, maximalist-bombastic al futurismului se combină adesea cu (auto)deriziunea relativistă și bufă a dadaismului. Considerații pătrunzătoare pe această linie găsim la Ion Pop în capitolul „Literatura manifestelor” din volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se combină adesea cu (auto)deriziunea relativistă și bufă a dadaismului. Considerații pătrunzătoare pe această linie găsim la Ion Pop în capitolul „Literatura manifestelor” din volumul Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 40-51 (reluat cu modificări în Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, București, pp. 397-407): „Ceea ce izbește în manifestele avangardiste, indiferent de nuanță, e teatralitatea lor. Militantul avangardei își compune cel mai adeseori o postură dramatică, monologînd cam pe aceleași teme (...) trecînd de la filipica tunătoare la entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capitolul „Literatura manifestelor” din volumul Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură, București, 1969, pp. 40-51 (reluat cu modificări în Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, București, pp. 397-407): „Ceea ce izbește în manifestele avangardiste, indiferent de nuanță, e teatralitatea lor. Militantul avangardei își compune cel mai adeseori o postură dramatică, monologînd cam pe aceleași teme (...) trecînd de la filipica tunătoare la entuziasmul ardent, de la clovneria studiată la mina ursuză și chiar tragică a celui neînțeles și înfrînt. (...) Se joacă, de la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
slogane ludice de „bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o mitologie specifică. Imaginarul integralist este hipnotizat de figurile cvasimitice ale lui Charlot, Malec, Douglas Fairbanks și Harrold Lloyd. Pe bună dreptate, criticul de film George Littera considera, într-un articol din 1967 („Preocupări de teorie cinematografică în revistele de avangardă românești”, în Caiet de documentare cinematografică, nr. 5), că aceste texte despre film „nu pot fi izolate de programul estetic modernist” - și, am zice noi, avangardist -, ele ilustrînd „notele specifice” ale curentului. Demn de reținut ar fi, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
texte despre film „nu pot fi izolate de programul estetic modernist” - și, am zice noi, avangardist -, ele ilustrînd „notele specifice” ale curentului. Demn de reținut ar fi, în acest sens, și studiul Doinei Curticăpeanu despre „Cinematograful în revistele românești de avangardă”, în Studii literare. Din istoria presei culturale și literare românești, ed. cit: „înrudirea cinematografului cu magia” și „esența suprarealistă a filmului” sînt - trebuie precizat - idei comune atît la Contimporanul (v. articolele despre film ale lui Filip Corsa), cît și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
practică de Fondane, autor al unui volum de „cine-poeme” (Trois Scénario — Ciné-poèmes, Bruxelles, Documents Internationaux de l’Ésprit Nouveau, 1928, în colaborare cu fotograful Man Ray, reproduse în Écrits pour le cinéma, Paris, Plasma, 1983) și al unui film de avangardă, Tararira, turnat la Buenos Aires (unde autorul ajunsese, de astă dată, din motive politice) în 1936. Se pare că respectiva producție cinematografică l-ar fi scandalizat atît de tare pe producător, încît a refuzat să o mai difuzeze... În 1930, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în romanul jurnal și în romanul confidență își face stagiul în așteptarea poeziei celei nouă, care nu este încă, dar pe care o așteptăm cu toții”. Oricum, Fondane va continua să publice, sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești de avangardă, ilustrînd inclusiv prin propria sa creație „marele balet al poeziei franceze contemporane” din ultimul număr al Integralului, căruia îi dedică o vibrantă profesiune de credință. El rămîne, fără îndoială, principalul promotor extern de la Paris în România al avangardei franceze (scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românești de avangardă, ilustrînd inclusiv prin propria sa creație „marele balet al poeziei franceze contemporane” din ultimul număr al Integralului, căruia îi dedică o vibrantă profesiune de credință. El rămîne, fără îndoială, principalul promotor extern de la Paris în România al avangardei franceze (scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul Éluard din Capitale de la douleur, despre afinitatea paradoxală dintre „poezia pură” a neoclasicului, intelectualizatului Valéry și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]