14,396 matches
-
deși recunoscut ca principiu moral, a rămas multă vreme un drept acordat aleatoriu, discreționar, depinzând În esență de bunăvoința popoarelor și a conducătorilor lor; totuși, până În secolul XX, nu era prea dificil de găsit o țară gazdă. Conform dreptului internațional, azilul nu este un drept subiectiv al individului, ci un drept suveran al statului. Există deci un drept de azil, iar subiectul acestui drept este statul. Nu există Însă dreptul la azil: individul nu are un drept recunoscut de a primi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
popoarelor și a conducătorilor lor; totuși, până În secolul XX, nu era prea dificil de găsit o țară gazdă. Conform dreptului internațional, azilul nu este un drept subiectiv al individului, ci un drept suveran al statului. Există deci un drept de azil, iar subiectul acestui drept este statul. Nu există Însă dreptul la azil: individul nu are un drept recunoscut de a primi protecția solicitată din partea unui stat anume. Nu există nici legi internaționale În acest sens. Articolul 14 al Declarației universale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dificil de găsit o țară gazdă. Conform dreptului internațional, azilul nu este un drept subiectiv al individului, ci un drept suveran al statului. Există deci un drept de azil, iar subiectul acestui drept este statul. Nu există Însă dreptul la azil: individul nu are un drept recunoscut de a primi protecția solicitată din partea unui stat anume. Nu există nici legi internaționale În acest sens. Articolul 14 al Declarației universale a drepturilor omului din 10 august 1948 prevede, desigur, că „În caz
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
protecția solicitată din partea unui stat anume. Nu există nici legi internaționale În acest sens. Articolul 14 al Declarației universale a drepturilor omului din 10 august 1948 prevede, desigur, că „În caz de persecuție, orice persoană are dreptul de a căuta azil și de a beneficia de azil În alte țări”, dar aceasta este o rezoluție a Adunării generale a Națiunilor Unite (nr. 217 A/III), care nu are valoare de drept pozitiv, și nici nu este obligatorie pentru vreo țară. Pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Nu există nici legi internaționale În acest sens. Articolul 14 al Declarației universale a drepturilor omului din 10 august 1948 prevede, desigur, că „În caz de persecuție, orice persoană are dreptul de a căuta azil și de a beneficia de azil În alte țări”, dar aceasta este o rezoluție a Adunării generale a Națiunilor Unite (nr. 217 A/III), care nu are valoare de drept pozitiv, și nici nu este obligatorie pentru vreo țară. Pe de altă parte, convențiile interamericane cu privire la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În alte țări”, dar aceasta este o rezoluție a Adunării generale a Națiunilor Unite (nr. 217 A/III), care nu are valoare de drept pozitiv, și nici nu este obligatorie pentru vreo țară. Pe de altă parte, convențiile interamericane cu privire la azilul teritorial și la azilul diplomatic semnate la Caracas, pe 28 martie 1954, recunosc oricărui stat „dreptul de a admite pe teritoriul propriu persoanele pe care dorește să le primească” sau „dreptul de a acorda azil”, adăugând Însă că „nici un stat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceasta este o rezoluție a Adunării generale a Națiunilor Unite (nr. 217 A/III), care nu are valoare de drept pozitiv, și nici nu este obligatorie pentru vreo țară. Pe de altă parte, convențiile interamericane cu privire la azilul teritorial și la azilul diplomatic semnate la Caracas, pe 28 martie 1954, recunosc oricărui stat „dreptul de a admite pe teritoriul propriu persoanele pe care dorește să le primească” sau „dreptul de a acorda azil”, adăugând Însă că „nici un stat nu este obligat să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altă parte, convențiile interamericane cu privire la azilul teritorial și la azilul diplomatic semnate la Caracas, pe 28 martie 1954, recunosc oricărui stat „dreptul de a admite pe teritoriul propriu persoanele pe care dorește să le primească” sau „dreptul de a acorda azil”, adăugând Însă că „nici un stat nu este obligat să acorde azil, și nici să dea explicații cu privire la motivele unui eventual refuz”. Convenția Schengen din 19 iunie 1990 impune părților contractante „să asigure studierea oricărei cereri de azil formulate de un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
semnate la Caracas, pe 28 martie 1954, recunosc oricărui stat „dreptul de a admite pe teritoriul propriu persoanele pe care dorește să le primească” sau „dreptul de a acorda azil”, adăugând Însă că „nici un stat nu este obligat să acorde azil, și nici să dea explicații cu privire la motivele unui eventual refuz”. Convenția Schengen din 19 iunie 1990 impune părților contractante „să asigure studierea oricărei cereri de azil formulate de un cetățean străin pe teritoriul uneia dintre ele”, Însă, la art. 29
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a acorda azil”, adăugând Însă că „nici un stat nu este obligat să acorde azil, și nici să dea explicații cu privire la motivele unui eventual refuz”. Convenția Schengen din 19 iunie 1990 impune părților contractante „să asigure studierea oricărei cereri de azil formulate de un cetățean străin pe teritoriul uneia dintre ele”, Însă, la art. 29, precizează că „această obligație nu antrenează, pentru nici o parte contractantă, pe aceea de a autoriza solicitantul de azil să pătrundă sau să rămână pe teritoriul său
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
părților contractante „să asigure studierea oricărei cereri de azil formulate de un cetățean străin pe teritoriul uneia dintre ele”, Însă, la art. 29, precizează că „această obligație nu antrenează, pentru nici o parte contractantă, pe aceea de a autoriza solicitantul de azil să pătrundă sau să rămână pe teritoriul său” (Philibert și Sauvaigo, 1996). Singurul drept care există cu adevărat este așadar cel al statului, nu cel al individului, ceea ce ne conduce la concluzia paradoxală că dreptul de azil este un drept al
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a autoriza solicitantul de azil să pătrundă sau să rămână pe teritoriul său” (Philibert și Sauvaigo, 1996). Singurul drept care există cu adevărat este așadar cel al statului, nu cel al individului, ceea ce ne conduce la concluzia paradoxală că dreptul de azil este un drept al statului, și nu un drept al omului. Fiecare stat este așadar liber să stabilească reglementările care se vor aplica pe teritoriul său. Astfel, În Franța, statutul de refugiat se acordă la două categorii de străini: 1
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate sau, din cauza temerilor menționate mai sus, nu dorește să solicite protecție respectivei țări”. Această Convenție stabilește un statut al refugiaților pe care statele trebuie să-l respecte. Însă acest statut nu trebuie confundat cu cel conferit de dreptul de azil. Fiind vorba despre admiterea pe teritoriul unui stat În virtutea acestui drept, Convenția nu aduce atingere suveranității și autonomiei statelor. Singura lor obligație este astfel aceea de a nu-l sancționa pe refugiatul pătruns neregulamentar și de a nu-l Întoarce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe refugiatul pătruns neregulamentar și de a nu-l Întoarce la granița țării În care acesta are motive să se teamă de persecuții. 2. Textele legislative franceze prevăd Încă un caz, Convenția de la Geneva nefiind suficientă pentru a garanta exercitarea azilului, care rămâne o prerogativă a statului suveran. Acest al doilea caz se referă la străinul care corespunde definiției cuprinse În preambulul constituțional din 27 octombrie 1946 (paragraful 4), conform căruia „orice persoană persecutată din cauza acțiunilor sale pentru libertate are drept
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rămâne o prerogativă a statului suveran. Acest al doilea caz se referă la străinul care corespunde definiției cuprinse În preambulul constituțional din 27 octombrie 1946 (paragraful 4), conform căruia „orice persoană persecutată din cauza acțiunilor sale pentru libertate are drept de azil pe teritoriul Republicii”. Textul acesta și cel al Constituției de la 1958 se completează, fără a se confunda. Preambulul Constituției leagă dreptul de azil de motive strict politice (lupta pentru libertate), pe când Convenția de la Geneva enunță motive politice, dar și de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
octombrie 1946 (paragraful 4), conform căruia „orice persoană persecutată din cauza acțiunilor sale pentru libertate are drept de azil pe teritoriul Republicii”. Textul acesta și cel al Constituției de la 1958 se completează, fără a se confunda. Preambulul Constituției leagă dreptul de azil de motive strict politice (lupta pentru libertate), pe când Convenția de la Geneva enunță motive politice, dar și de altă natură (rasiale, religioase, sociale etc.), se mulțumește să exprime opinii (pe când preambulul impune o acțiune politică) și ține seama de teama de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se mulțumește să exprime opinii (pe când preambulul impune o acțiune politică) și ține seama de teama de persecuții. Această Convenție a fost integrată În dreptul pozitiv francez. Consiliul de Stat, În schimb, interpelat cu privire la valoarea juridică a preambulului În ceea ce privește dreptul de azil, a considerat, cum se arată Într-o decizie luată la 27 septembrie 1985, că un asemenea principiu „nu se impune autorității de reglementare, În absența unor precizări suficiente, decât În condițiile și În limitele definite prin dispozițiile conținute În legi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un asemenea principiu „nu se impune autorității de reglementare, În absența unor precizări suficiente, decât În condițiile și În limitele definite prin dispozițiile conținute În legi sau În convențiile internaționale integrate În dreptul existent” (Consiliul de Stat, Franța ca teritoriu de azil). Preambulul constituțional nu poate astfel să constituie singur o reglementare de drept care să producă efecte directe. Or, nici legea, nici Convenția de la Geneva nu precizează existența unui astfel de drept așa cum este el descris În preambul. Teoria franceză s-a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să constituie singur o reglementare de drept care să producă efecte directe. Or, nici legea, nici Convenția de la Geneva nu precizează existența unui astfel de drept așa cum este el descris În preambul. Teoria franceză s-a dovedit extrem de liberală: dreptul de azil, ca regulă generală, se acordă, pe teritoriul Franței, oricărei persoane care invocă teama de persecuții. Solicitarea este Încredințată unei autorități autonome, care dispune de căi proprii de apel și care este Însărcinată cu protecția administrativă și juridică a refugiaților: Oficiul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reprezentanță diplomatică sau consulară franceză În străinătate sau la orice prefectură de pe teritoriul Franței metropolitane. În acest din urmă caz, cel mai frecvent de altfel, străinii intrați În Franța, legal sau clandestin, se prezintă la o prefectură pentru a solicita azil. Prefectura Înregistrează cererea, fără a face nici o apreciere cu privire la soliditatea motivelor care stau la baza ei. Solicitantul primește o autorizație provizorie de ședere, cu valabilitate de o lună. În acest timp, el are obligația de solicita statutul de refugiat printr-
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o lună. În acest timp, el are obligația de solicita statutul de refugiat printr-o cerere către OFPRA. Aceste persoane nu au voie să exercite o activitate profesională. Ele pot fi cazate Într-un centru de primire pentru solicitanții de azil (Centre d’accueil pour demandeurs d’asile ă CADA); aceste centre depind de Ministerul Muncii și Solidarității. Totuși, numărul de locuri din aceste CADA nu este suficient pentru a face față tuturor cererilor. Cei care nu mai au loc primesc o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
alocație de așteptare și o alocație de inserție socială. Durata medie de prelucrare a cererilor este cuprinsă Între două luni și un an la OFPRA și Între șase luni și un an la Comisia de Recurs. Dacă i se acordă azilul, solicitantul primește un permis de ședere pe zece ani, cu posibilitatea de a-l reînnoi, ceea ce Îi permite integrarea În societatea franceză. Pe de altă parte, legea din 11 mai 1998 a definit un statut diferit de cel de refugiat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
solicitantul primește un permis de ședere pe zece ani, cu posibilitatea de a-l reînnoi, ceea ce Îi permite integrarea În societatea franceză. Pe de altă parte, legea din 11 mai 1998 a definit un statut diferit de cel de refugiat: azilul teritorial. Acesta se acordă străinului care arată că viața sau libertatea Îi sunt amenințate În țara sa de origine sau că este supus acolo la tratamente inumane sau degradante În sensul art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este statul. Pe de altă parte, se caracterizează și prin puterea discreționară a administrației naționale de a-l acorda sau nu. Mai trebuie subliniat și faptul că legea precizează că decizia trebuie luată ținând seama de interesul național. Cererile de azil teritorial sunt prelucrate de Ministerul de Interne, care ia decizia de acordare sau de refuzare a azilului după ce primește și avizul Ministerului de Externe. Dacă verdictul este favorabil, se informează solicitantul și prefectul În raza căruia s-a depus cererea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
-l acorda sau nu. Mai trebuie subliniat și faptul că legea precizează că decizia trebuie luată ținând seama de interesul național. Cererile de azil teritorial sunt prelucrate de Ministerul de Interne, care ia decizia de acordare sau de refuzare a azilului după ce primește și avizul Ministerului de Externe. Dacă verdictul este favorabil, se informează solicitantul și prefectul În raza căruia s-a depus cererea, iar acesta din urmă va elibera permisul de ședere temporară. În caz contrar, solicitantul trebuie să părăsească
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]