2,921 matches
-
dragoste părea un lucru mai puțin intim decât a rămâne peste noapte la celălalt. Jos Laurence zâmbea. Arăta și mai chipeș în halatul de baie decât în hainele lui obișnuite. Mă întrebam, timiditatea îi revenise, dar acum părea cea unui băiețel, fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar plăcea să vii să faci cunoștință cu mama. Fran simți, rușinată, un val de ușurare. Acesta era un pas important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fiind că avea să afle în zece minute. Ben îl aștepta în fața casei, îmbrăcat în trening, cu picioarele goale și o expresie neliniștită. În locul unui tânăr adult de cincisprezece ani, lui Jack i se păru deodată că arăta ca un băiețel îmbrăcat ca un om mare și simți că i se rupe inima. N-ar fi trebuit niciodată să lase povara unei asemenea responsabilități pe umerii băiatului. Dacă se întâmplase ceva grav? — Tată. Slavă Domnului că ai venit. — Ben, arăți îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un ceas ajungem? Apoi da, cam așa, într-un ceas... —Bun! oftă cu veselie doctorul. Hai înainte... Caii porniră; săteanul își puse pălăria în cap și rămase sprijinit în băț, în umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din vreme ramuri de buscus. - Nu-i nimic, ai să găsești la biserică - am încurajat-o. Așa s-a și întâmplat. Chiar în apropierea intrării în biserică, un copilaș avea brațele pline cu ramuri verzi și viguroase. - Cât costă firul, băiețel? l-a întrebat. Copilul a ridicat din umeri și a zâmbit cu o seninătate de ca- re doar cei nici și curați la suflet sunt în stare. În cele din urmă, a propus: - Cât vreți dumneavoastră, doamnă. Claudia a ales
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Poliția în acțiune" (ar trebui oare să îmi cer scuze pentru acest "până și"? deliberez) arată așa: doi prezentatori în studio discută despre o crimă care a zguduit întreaga țară, o femeie căreia i-a murit fiica a urmărit un băiețel și l-a omorât aruncându-l de pe pod într-un râu. În fundal, se profilează o tablă uriașă pe care sunt proiectate fotografiile celor trei protagoniști, precum și un tabel doldora de date cu privire la desfășurarea faptelor. Iată că, de sub masă, apar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai citești o carte, să consulți ceva nou în domeniul tău, ori, pur și simplu, să gândești. Nu ești bun, de vreme ce nu știi să montezi ori să demontezi o ușă, să mături curtea, să remediezi instalații sanitare, etc., etc...” “Păi, băiețel, uite ce zic eu: pune tu mâna pe condei și fă ca mine, dă cu penița-n ei de să le meargă fulgii, nu alta!” ... “Eu sunt poet, nu prozator.” “...Nu zău! Ne mai și înfruntăm, care va să zică!” ... “Nu, nu mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prins curaj, gângania aterizată pe pernuța lui îl înveselește de-a binelea. “E o gâză” își spune. “Ba nu, e o gărgăriță” se corectează el. “O gărgăriță” repetă acum, mai mult ca să vadă dacă poate spune frumos r, ca un băiețel cuminte, frumos, ascultător și deștept. Când o să vină tăticul de-acolo de unde l-au dus niște oameni răi - trebuie să vină, nu?, toți copiii au tătic, el de ce să n-aibă? - o să se bucure dacă o să-l vadă cum arată
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fie bine, să-l dau pe băiat la preparație particulară. Că ore de astea de meditație se fac și la școală, da’ ‘mneaei mi-o zîs că-s apă de ploaie, că baza e tot la...” ... “Bună ziua” “Bună ziua. Ia zii, băiețel, cu cine faceți voi matematica?” “Cu domn’ profesor Alexandrescu” “Hm! Bănuiam eu” “Și...” “Stați, că vă spun eu, tatul lui.. deci, i-am spus băietului să nu se mai ducă la pregătirea de la școală, că-i pierdere de vreme, cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Profesoral, Alexandru a început tratamentul cu Alfazet-8 în urmă cu cinci luni, la câteva zile după ce împlinise șapte ani. Atât eu, cât și soția mea Antonia intuiam de ceva vreme adevărul trist, și anume că, în ciuda tratamentelor de condiționare prenatală, băiețelul nostru are probleme de integrare socială. Ne-am întristat, dar n-am stat prea mult pe gânduri, așa cum fac niște părinți moderni atunci când se pune în discuție soarta copilului lor. Într-o progresie firească a lucrurilor, pasul doi a fost
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Am fost chemați din nou în Consiliu. Nu trebuie să vă mai descriu rușinea noastră de părinți cu venituri medii la primirea convocării. L-am pus la colț, așa cum am fost sfătuiți să procedăm în situații de insurecție naivă, însă băiețelul nostru are o fire încăpățânată - nu a vrut să recunoască învinuirile. Ne-am prezentat la șe ]dința cu profesorii și am fost luați ca din oală: în mod absolut scan ]dalos, Alexandru o trăsese de păr pe colega lui de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mai îngrijorat de felul cum arată. Eu și Antonia ne gândim chiar la o scurtă călătorie în doi pe Lună, o mică escapadă binemeritată după coșmarul ireal prin care am trecut. Datorită medicilor ne-am recăpătat încrederea în dragul nostru băiețel și suntem gata să reco mandăm tratamentul cu Alfazet-8 și Alfazet-9 tuturor părinților care țin cu adevărat la copilașii lor. Laurențiu Olteanu Cutia albă Coborâsem de câteva secunde din Turnul Eiffel. Ploua mărunt. O nevoie colosală de a merge la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fericit. Toaleta se afla în fața ochilor mei. A doua persoană era o femeie trecută de patruzeci de ani care, după toate aparențele, nu era singură. Surâ dea neîntrerupt înspre trotuar, unde era parcată o mașină de lux. Al treilea, un băiețel de vreo șapte ani, părea inhibat de vecinii săi adulți. Bătrânul a început brusc să se foiască. „Nu e normal, stau de zece minute acolo. Eu bat la ușă, nu mai suport.“ Vorbea pentru sine dar, totodată, și cu ceilalți
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am pus, într-un târziu, să tragem toți zdravăn de ușă. Mi-am amintit de povestea cu ridi chea uriașă. Probabil, la ora asta, peste tot în lume, părinții le citesc povești copiilor. Am rămas cu clanța în mână. Speriat, băiețelul a luat o la fugă. Din mașina luxoasă a coborât un domn elegant. S-a îndreptat spre noi. A spart ușa cu umărul. Ne-am dat cu toții un pas înapoi. Stu poare. WC-ul era gol. Dispariție subită. Pantofii tinerilor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe buzele oamenilor, așa pot să-i ignor mai ușor și să-mi văd de bunul mers al gândurilor. Dar stai. Printre stafiile colorate cu fețe de om ce intră și ies din autobuz îl văd pe el. E un băiețel de vreo unsprezece ani. Voinic. Mare. Grăsuț. Mama lui îl împinge grăbită-n autobuz, hai, Lucian, că stă lumea după noi. Mă șochează diferența dintre el, un băiat ca un butoiaș de vin și durduliu, și mama lui, o aschimodie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un fel de dîră gălbuie. Își termină mucul de țigară, trăgînd În plămîni ultimul fum. Deși sergentul Îl ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea să facă În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului, dar putea vedea sutele de soldați japonezi În tranșee. Avea ochelarii la ochi și Își aruncase banda de pe ochi și jacheta de la costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părea că bucăți din el Însuși zburau prin cameră, Împrăștiate prin casa goală. Adormi la piciorul patului mamei sale, mîngîiat de parfumul cămășii ei de noapte din mătase, sub imaginea reflectată de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care venise din toate golfulețele și orezăriile și canalele Chinei ca să-l poarte pe acest băiețel pe spinarea lui. Dacă ar fi călcat pe valuri pe lîngă balustradă, ar fi putut parcurge toată distanța care-l despărțea de Idzumo... Trîmbe de fum ieșiră din coșurile crucișătorului care se pregătea să ridice ancora. Oare părinții lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lîna albastră a hainei lui. Curăță noroiul de pe insigna școlii. — Se pare că e o școală bună, Jim. Școala Catedralei? Frank se uită urît la grămada de rame de hublou. Se purta cu băgare de seamă față de Jim, de parcă acest băiețel ar fi putut să i-l ia pe Basie. — Catedrală? O fi vreun fel de preot? — Frank, e vorba de Școala Catedralei. Basie Îl privi pe Jim cu un interes crescînd. Asta-i o școală pentru taipani. Jim, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești ale regimului marionetă patrulau În jurul fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la Chapei niciodată. Înainte de război, un băiețel englez ar fi fost ucis În cîteva minute doar pentru pantofii lui. Acum era În siguranță, păzit de soldații japonezi - rîse atît de tare de gîndul ăsta, Încît olandeza Întinse o mînă ca să-l calmeze. Dar Jim se bucura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi dispărură printre sforile cu rufe zdrențăroase Întinse Între barăci. Jim ieși din caverna umedă a cazematei. Purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când am ajuns în Barcelona și mama lui a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trebuit să vezi cum îl băteau pe el maicile când era copil. Una l-a-mpins de s-a lovit de tablă. D’aia a ajuns Angelo un om așa drăguț și atent. — Maicile-l iubeau pe Ignatius. Era un băiețel așa de scump! Câștiga tot felul de iconițe pentru cum învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină doamna Reilly, nu puteam să-mi închipui c-o să sfârșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
el ca la un idiot. — Poate că diplomele În medicină de la Universitatea Edinburgh nu sunt toate atât de grozave precum se spune, dar unul dintre puținele lucruri pe care ni le-au explicat bine a fost diferența Între fetițe și băieței. Toată treaba cu absența penisului e un fel de dovadă clară. Logan fu gata să pună Întrebarea evidentă, dar Isobel i-o reteză. — Și nu, nu vreau să afirm că a fost retezat ca În cazul lui Reid: nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru asta, vorbi Logan În locul lui. Păi se pare că nu ai nevoie de ajutorul meu. — Ce vreau eu să știu, este cum merge investigația, Laz. Vreau să știu ce faceți ca să-l prindeți pe nemernic. Urmărim mai multe piste. — Băiețel mort duminică, fetiță moartă luni, doi băieți răpiți. Aveți un criminal În serie În libertate. Nu există nici un fel de dovadă concludentă care să demonstreze vreo legătură Între cazuri. Miller se lăsă din nou În scaun, oftă și Își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În spatele lui, cu două căni Într-o mână și un pachet de biscuiți Penguin În cealaltă. Polițistul corpolent făcu un semn din cap În direcția liftului. — E cineva jos care Îl caută pe cel care se ocupă de ancheta cu băiețelul dispărut. M-am gândit la tine. — Cine e? Întrebă Logan. Spune că e noul tată vitreg al copilului. Logan oftă. Nu că n-ar fi vrut să-l ajute, dar tot ce Își dorea să o găsească pe agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]