16,035 matches
-
unul din Ardeal și altul din Vechiul regat s-au luat la ceartă, pe vapor, din motive naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
moartea". Ca atare, dorința noastră de a trăi nu este altceva decât drumul călătorului obosit, care în arșița soarelui de vară grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă decât în graba noastră de a dobândi ceia ce nu avem. Dar strădania de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
distribuite între parteneri. Acest fapt însă nu se realiza. Creșterea copiilor revenea prioritar femeilor (în cazul unui divorț, copiii erau dați spre îngrijire mamei). Între anumite limite, neoficial, violența domestică era tolerată (inclusiv hărțuirea sexuală, violul marital, alături de faptul că bătaia era folosită ca mijloc de educare a copiilor). Raporturile de putere în familie erau stabilite în favoarea statului, apoi a bărbatului ca soț și tată. Se acreditează existența unui dublu patriarhat (M. Miroiu, 2004, capitolul „Comunismul: emanciparea prin muncă și patriarhatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
legătura dintre supraviețuitori), atunci va valoriza cooperarea, consensul, va fi empatic față de așteptările copilului său în plină dezvoltare. În acest sens, părintele singur va da curs unei practici de tip matern. Din perspectivă radicală, toate acele aspecte de viață privată (bătaia, hărțuirea sexuală, violul, prostituția forțată) legate de experiențele ascunse opiniei publice ca fiind necuviincioase, rușinoase, tabuuri de neatins, trebuiau să fie făcute publice. Astfel, se presupunea că nimeni nu va mai fi lăsat să sufere în singurătate. Nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând În Încăpere, așa că acum Alatriste Îi putea vedea chipul În bătaia felinarului de pe masă, care Îi lumina pe cei patru bărbați și corpurile masive ale unor vechi biblioteci colbuite și roase de șobolani: era Înalt, slab și tăcut; avea În jur de treizeci și ceva de ani, fața ciupită de vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de luptă i se păreau În noaptea aceea ceva curat și Îndepărtat, unde inamicul era cel ce-ți stătea Înainte, iar Dumnezeu - se spunea - era mereu de partea ta. Bătu de opt În turla Carmeliților Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
descumpănit. Tânărul acela blond cu mustață Îngrijită, cu păr lung nepieptănat din cauza călătoriei, cu elegante haine gri colbuite, nu se temea decât pentru prietenul lui, care n-avea cum să nu fie străpuns de italian. Abia În acel moment, În bătaia fanarului care continua să lumineze scena ambuscadei, Alatriste Își permise să privească mai cu atenție ochii albaștri ai englezului, chipul fin, palid, crispat de o groază care, asta sărea În ochi, nu era aceea de a-și pierde viața. Mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să se apropie. Când făceau câte o pauză, soldații discutau calm cu ofițerii lor, apoi Își reluau marșul continuând să se bată, teribili până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de bătaia lentă a tobelor. — El Tercio de Cartagena a ajuns la Nieuport la căderea nopții, Încheie Vicuña, mișcând cu singura lui mână ultimele bucăți de pâine și ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dinți, și Închise ușa În urma lui, cu pălăria pe cap și cu spada În teacă. Alatriste, fără haină, se ridicase și aștepta În mijlocul camerei. În momentul acela Își lua mâna de pe daga pe care o trăsese imediat lângă el auzind bătăile În ușă. — Pe Dumnezeul meu, Diego, că mult Îmi ușurezi tu treaba, zise Saldaña, prost dispus, făcându-se că nu vede cele două pistoale cu cremene puse pe masă. Te puteai cărăbăni din Madrid, măcar. Sau te puteai muta altundeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași, paji, studenți, preoți, conțopiști, soldați, lachei, scutieri și pungași care cu ocazia aceasta purtau capă, spadă și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară la bătaie pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din plin și femeile, care Într-un vârtej de rochii, mantii, mantile și evantaie intrau În galeria lor, unde erau de Îndată săgetate de ochii nenumăraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lor cu picioarele larg desfăcute, privirea haină, totul Îi dădea În vileag ca fiind ucigași năimiți. E adevărat că de oameni ca ei era plin corral-ul; numai că aceștia patru păreau a se interesa Îndeaproape numai de noi. Se auziră bătăile de gong anunțând Începerea comediei, muschetarii strigară „jos pălăriile!“, toată lumea se descoperi, se trase cortina, și Întreaga mea atenție zbură de la zurbagii la scenă, unde apăreau deja personajele doña Laura și Urbana, Învăluite În mantii. În fața pânzei Închipuind fundalul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu tine o bucată de drum prin pădure, timp în care mă prefăceam că iau în serios cugetările tale ridicole. Și tu luai de bune toate răspunsurile mele. Incapabil cum erai, nu pricepeai că de cele mai multe ori le dădeam în bătaie de joc. Când, de exemplu, m-ai întrebat despre eternitate, ți-am comunicat că există două eternități, una înainte și alta după noi, și că amândouă sunt probabil egale. Și tu ai înghițit povestea asta! Tot așa și când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
grai strămoșesc pe marele om de presă că-i va aplica o corecție aspră, ca s-o țină minte măcar până la talk-show-ul următor: „Tu ești bun, mă băiatule, să-ți dau pantalonii jos și să-ți ard o mamă de bătaie cu chimirul ăsta al meu în fața camerelor de luat vederi!” Câteva săptămâni după aceea Lumânărescu și cu liderul politic în cauză fuseseră văzuți cinstind frățește pahare cu șampanie și debitându-și reciproc bancuri cu milițieni la bufetul Senatului. Atâta vreme cât Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în vizită la el?... Când prin cap îi trecuse această din urmă ipoteză, se simțise în mod ciudat cuprins de o adâncă tristețe, deși știa și își propusese în mod expres să nu își plângă vreodată singur de milă. O bătaie de pendulă, prelungită în pustietatea existenței sale solitare. Puse mâna pe telefon și formă, cu degete febrile de adolescent aflat la prima lui întâlnire de dragoste, numărul ei. Auzind cum sună la celălalt capăt al legăturii, pentru o clipă el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o privi în tăcere pe femeia aceasta, apărută nu de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
poate că va înțelege și va sta cuminte. Unii copii sunt foarte cuminți când le explici, alții nu. Lasă, că am lucrat și pe secții de adulți și unii au fost mai răi decât copiii, adăugă ea cu năduf. O bătaie în ușă și Crăița își băgă puțin capul pe ușă. Aș dori să-i dau mamei mele lucrurile pe care i le am adus, dar dacă nu e voie să intru... Asistenta îi făcu un semn aprobator și-i spuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
se înzdrăvenea văzând cu ochii, spre nesfârșita ușurare a lui Arm, care își făcuse atâtea griji și atâtea gânduri negre în orele, și zilele, și săptămânile acelea lungi și apăsătoare în care Mădălina ei se zbătuse ca o frunză în bătaia puternică a vântului, iar viața părea să-i atârne de un fir de păr. Soarta se arăta binevoitoare, era blândă, nu împinsese lucrurile înspre o dramă nemeritată și foarte greu de îndurat de sufletul unei mame. Acum, că primejdia cea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
temeiul s-o spună, eu nu pot spune încă asta... Vezi, eu le am pe fetele mele, și prin ele am în fiecare zi un fruct al zilei. N-ai să-mi spui acuma că fetele tale nu-ți dau bătaie de cap! Ori sunt atât de cuminți... Stai liniștit, Bart, copiii trec dintr-o perioadă contestatară în altă perioadă contestatară! Iar când sunt adopții, sunt copii pe care părinții naturali i-au rejectat, și asta îi traumatizează, iar mai devreme
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Frânge-mă în bucăți... Te rog... Bart îi dădu ascultare. Și atunci trupurile li se înlănțuiră cu atâta putere, de parcă ar fi vrut să treacă unul prin celălalt. Din colțul de lângă ușă, ceasul lui Bart tulbură liniștea nopții cu o bătaie prelungă de pendulă, urmată de o tăcere adâncă. Așa, încuviință Arm cu un suspin de mulțumire, și acum vreau să mă săruți... Da, să mă săruți... Și să mă dorești... Noaptea îi învăluia pe amândoi ca într-o voal de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Dorind neapărat să o cunoască, se interesase mult și într-un final reușise să pătrundă într-unul dintre cercurile ei de cunoștințe. Fata, deși avea doar douăzeci de ani, îi plăcuse și mai mult și atunci Liviu își pusese la bătaie tot umorul și toată inteligența ca să o cucerească, deși încerca să arate că nu îi dă atenție. Abia după a treia întâlnire întâmplătoare intrase în vorbă cu ea și atunci Arm îl impresionase din nou, de data aceasta prin umorul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu-i surâdea în mod deosebit, conveni că trebuia să se ducă totuși. Emisiunea Cameliei era, la urma urmelor, nici mai bună și nici mai rea, nici mai proastă și nici mai deșteaptă decât foarte multe altele, pentru ce atâta bătaie de cap? Că doar purcelului îi dai să mănânce ce l-ai învățat de mic. Nu este permis să-i pui la îndoială gusturile, iar un cap pătrat, cum bine se știe, nu are în vecii vecilor nevoie de pălărie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
semianalfabet atunci când a prins momentul potrivit; nu suporta să-l eclipseze nimeni, vezi bine. Altminteri și Ceaușescu avusese pe undeva, niște merite, mă rog, ar fi meritat, bietul de el, măcar să i se facă un proces ca lumea, nu o bătaie de joc pusă la cale de forțele oculte care acționau din afara și din interiorul țării... Mama Cameliei, mai tânără cu mult decât soțul ei, se păstra și ea în formă, și Bart nu i-ar fi dat mai mult de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor. Nu era un început de oră; celelalte trei orologii din așezare bătuseră de vreun sfert de ceas. Sunetul fiecăruia era bine știut. Oamenii s-au dus cu gândul spre Ceasornicar: unii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
structura noastră ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință urbea asta, ci de realități...” Lăcustele au fost reale. Vii, hămesite, imperturbabile. Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce picase, pacoste, asupra locului, târgoveții au aprins, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul său. Târgoveții erau mai necăjiți ca niciodată. Povestea cu Banca dăduse peste cap mica lor fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului deveniseră un coșmar. Ce atâta vorbă? Turnul pus la pământ, cu ceas cu tot, și... gata! „Nici urmă să nu mai rămână!” „De ce să stăm cu sufletul la gură când bate?” „Vestește și de bine? Și ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]