2,280 matches
-
XVII-lea, deși concretizat prin cadrul de scenă, acest perete ce separă sala de scenă se materializează în secolul al XVIII-lea, când scena este echipată cu o cortină care permite închiderea ei. El se radicalizează începând cu 1759, când banchetele plasate pe părțile laterale pentru spectatorii de marcă sunt suprimate 29. Voltaire, într-o scrisoare din 6 aprilie 1759, scrisă de la Ferney către contele d'Argental, se felicită pentru o astfel de reformă, care va permite reprezentarea acțiunii pe scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
putea fi încă de folos..." (Correspondance choisie [Corespondență selectată]) Scena se închide de acum înainte cu acest amplasament al celui de-al Patrulea perete, presupus ca fiind transparent pentru spectatori, opac pentru actori. Interpretarea pentru cele două lumi, simbolizată de banchete, este abolită. Iluzionismul se întărește, frontiera sală/scenă devenind de netrecut. 2.4. Actorul în centrul atenției În secolul al XVIII-lea, în același timp cu modificarea codurilor sociale, cu demodarea comportamentelor prețioase sau afectate și cu profilarea visului unor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
favorizat înflorirea acestui joc nou. Scena, cum am văzut, se transformă în același timp cu nașterea dramei, când, în 1759, în epoca în care Fiul nelegitim și Tatăl de familie tocmai fuseseră create, aria de joc se mărește prin suprimarea banchetelor plasate pe părțile laterale ale scenei. Din momentul în care comedianții dispun de o scenă mai vastă, jocul poate deveni mobil și ritmul se accelerează, intrările și ieșirile fiind facilitate de eliberarea laturilor scenei. În ceea ce-l privește pe Voltaire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
echivalent cu franțuzescul "personnage" [rom. "personaj"], ci numai participiul prezent al verbului "agir" ["a acționa"]: prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din care nu ne-a mai rămas decât titlul. Aristofan în Thesmophoriile, Platon în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
față În față a două divinități principale. Cortegiului feminin Îi urmează efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga este sculptată o scenă de banchet. Camera secundară (B), la care se ajunge printr-un coridor strâmt păzit de doi monștri compoziți, are pe peretele dinspre vest un basorelief cu doisprezece zei, replică a celui din camera A, care se continuă cu două nișe săpate În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuprins de dorință pentru o vacă incredibil de frumoasă și, transformat În om, se unește cu ea. Asemenea oamenilor, și zeii au o locuință care, În mitologie, este descrisă de cele mai multe ori ca un palat unde se desfășoară sărbători și banchete. Localizarea acestor locuințe rămâne cel mai adesea ambiguă, deși se poate presupune că zeii celești locuiesc În cer, iar cei infernali sub pământ, Mareaxe "Marea" În adâncurile apelor mării etc. Aceștia dețin Însă și locuințe pământene În anumite cetăți. Mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceremonii atât Înăuntru, cât și În afara templelor divinităților sărbătorite. Momentele principale ale sărbătorilor erau ofrandele de pâine și băutură pentru zei, libațiile În locurile sacre din templu (altar, tron, vatră, fereastră, Încuietoare), jertfirea animalelor (de cele mai multe ori oi, uneori boi), banchetul ritual, la care participau oficianții, diferite ceremonii de purificare. Ritul central este cel indicat de expresia „regele șsau reginaț bea stând În picioare șsau josț divinitatea XY”, a cărei interpretare ca libație este discutabilă (FrantzSzabó, 1987). Diferitele ceremonii sunt Însoțite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre ceremoniile În cinstea lui Ishtarxe "Ishtar" și sărbătoarea pentru carul lui Nergalxe "Nergal"); un rol important trebuie să fi avut recitarea și cântul, În timp ce se dădea o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Înțeles, constau În jertfirea de animale (bovine, ovine și păsări), În ofrande de alimente, solide și lichide (vin, ulei, miere), de metale prețioase, de țesături și de alte obiecte, precum vase sau statuete. Gama ceremoniilor cuprindea arderi-de-tot, sacrificii comunitare, banchete rituale, liturgii și procesiuni cu statui divine. Din punct de vedere ritual, momente deosebit de importante erau considerate răsăritul și apusul soarelui, diferențiat Într-o primă fază de declin și o a doua, de totală dispariție a luminii. Regele, personajul principal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități. Tatăl zeilor cade beat, are viziuni halucinante, infernale; textul se Încheie cu o rețetă pentru ameliorarea efectelor excesului de vin. Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii aveau o legătură strânsă cu cei morți, probabil invitați la banchet și la libații pentru Întărirea solidarității Între sfera celor morți și lumea celor vii. Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații creatoare, i se datorează textele despre prezicere de felurite tipuri, de la cele bazate pe examinarea organelor (ficat, plămâni) la previziunile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să bea Împreună cu tine”. Pe lângă faptul că putem presupune existența voinței de a Îmbuna spiritul celui mort, ritul arată, de asemenea, afinități cu ceremonia kispu (banchetul ritual cu evocarea/invocarea morților) din tradiția mesopotamiană și mariotă, care prezintă paralele atât În Ugarit, cât și În Vechiul Testament. Despre câteva divinități din panteonul din Hama ne informează stela regelui local Zakkur, dedicată lui Elwerxe "Elwer" (El-Merxe "El-Mer", adică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2 Regi 16,3) poate fi pusă În legătură cu o practică obișnuită la arameii din Sefarwaim, exilați din Samaria. Iar În cultul lui Adrammelek (2 Regi 17,31) Îl putem vedea cu o oarecare certitudine pe Hadad-rege. Instituirea marz¶a¡-ului, banchetul ritual cu conotații funerare organizat de asociații religioase devotate uneia sau mai multor divinități, este atestată În Biblie În Amos 6, 4-7 și Ieremia 16,5. În orice caz, În izvoarele aramee practica este atestată clar În colonia iudaică de la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indiciilor oferite de numele teofore, cât și pentru informațiile legate de originile etnice și culturale ale purtătorului. În sfârșit, multe informații pot fi obținute de pe monumentele cu reprezentări și de pe tăblițe, un fel de jetoane sau bilete de intrare la banchetele cu caracter sacru sau nu, organizate În temple de către preoți sau persoane private, reunite În asociații sau confrerii. Oricât de numeroase și detaliate ar fi, iconografiile și simbolurile cu caracter divin nu se pretează Întotdeauna la o interpretare imediată. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrise sau nu, se cunosc puține detalii. Iese În evidență (și din cauza a ceea ce a ajuns până la noi) rolul unor asociații religioase sau confrerii, continuatoare ale tradiției semitice a marzi¿u/marz¶a¡. Se organizau ceremonii, procesiuni, dar mai ales banchete comunitare cu caracter mai mult sau mai puțin sacru, pentru felurite ocazii ritualice pentru care stau mărturie deja amintitele tăblițe de intrare. În plus, cunoaștem importanța vinului În cult și mai ales venerația față de cei morți, pentru care se construiau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu precădere despre ofrande vegetale, catalogate după luni, nu după cicluri festive. Termenul reketoterijo face, poate, aluzie la o ceremonie de „pregătire a paturilor” care putea avea ca scop o hierogamie, ca În antesteriile ateniene, sau pregătirea „paturilor” pentru un banchet comun cu zeii, ca În acel lectisternium latin. Poate că la Pilos existau „misterii”, dacă este acceptată lectura muterija (gr. mysteria) pe o tăbliță (PY Un 443), o probabilă sărbătoare care trebuia să servească și ca indicație calendaristică. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răpească pe Persefonaxe "Persefona" este un act transgresiv, nu diferit de cel al lui Sisifxe "Sisif" care Înlănțuie moartea. Transgresiv este și Tantalxe "Tantal", care profită de privilegiul care Îi fusese acordat de către zei, cel de a lua parte la banchetele lor ca să răspândească printre oameni nectarul, ambrozia și „misterele” lor: un act de hybris ce are scopul de a le obține oamenilor nemurirea. Apare astfel un soi de lume răsturnată În care eroii furnizează modele negative, al cărei scop pare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și de sărbătorile ei penteterice, cu o cadență cvadrienală, a făcut din aceste competiții (subcapitolul 2.3c) un termen de referință cu valoare absolută pentru calcularea timpului. Jertfele și ofrandele pentru zei, precedate de o procesiune și Încheiate cu un banchet sacru, erau trăsăturile constante și comune ale oricărei sărbători. Moment pentru reafirmarea și consolidarea identității și unității civice prin intermediul celebrării cultului public, sărbătorile asumau o dimensiune politică, În anumite cazuri evident privilegiată. Într-adevăr, la Atenaxe "Atena", sineceele, În prima
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru zei, un bomòs Înalt de piatră, În spațiile situate În fața templelor; pentru eroi o eshàra joasă, sau un bòthrhos, o groapă pentru sacrificii În Împrejurimile mormântului. În realitate Însă, această distincție nu era mereu respectată, deoarece puteau fi Întâlnite banchete sacrificiale În cultul eroilor, al morților și al zeilor infernului, dar și enàgisma pentru Heraxe "Hera" sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu care constituiau partea necomestibilă, erau arse pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu foarte clar Între oameni și zei, Împărțirea cărnurilor făcută de titan dăduse naștere unei ierarhii cosmice În care lumea divină și umană ajunseseră să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1), prea tardiv și prea compromis În polemica lui În favoarea vegetarianismului, astfel Încât Întreg ritualul complex și artificial al bufoniilor să poate fi considerat o mistificare conștientă a unui gest simțit ca delict. Simularea procesului intentat În pritaneon Împotriva participanților la banchetul de jertfă, care se sfârșește cu condamnarea cuțitului ca unic responsabil, „Învierea” boului sacrificat, a cărui piele umplută de paie este legată de plug anulând crima, sunt elemente contradictorii și echivoce care conduc oricum tot În cadrul spațiului juridic al cetății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și sacrificiul sângeros tradițional, reprezentat ca o repetare a vinii banchetului canibalic al titanilor. Poate mai mult decât pitagoreismul, orfismul poate apărea subversiv față de religia tradițională a orașului, a cărei conservare era Încredințată transmiterii orale. Deja „religie a cărții”, orfismul făcea Într-adevăr accesibilă știința pentru individ, știință condensată În „cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
centurionii primipili 1. Trebuie să se țină cont și de faptul că, tot conform lui Tacitus (Historiae, IV, 14), Civilis i-a incitat pe batavi la revoltă cu ocazia unui prânz ritual Într-o crâng sacru („Civilis, sub pretextul unui banchet sacru, i-a invitat pe plebeii cei mai Îndrăzneți ș...ț, a Înșiruit nedreptățile, persecuțiile și celelalte rele ale oprimării”). Informațiile istorice confirmă vechimea și răspândirea lucus-ului În funcție de templu. Termenii de origine germană nordică veche loh și bar, „loc sacru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În lupta din timpul Catastrofei Finale) și Șarpele. Armele sale sunt forța și violența; acestea au totuși o natură exclusiv intelectuală: Înșelătoria, provocarea, păgubirea, amăgirea. Acestui personaj tulburător Îi este dedicat un Întreg poem eddic, Locasenna. Aesir-ii dădeau un mare banchet. Printre zei domnea pacea deplină, iar ei, satisfăcuți, Își lăudau slujitorii. Lokixe "Loki", dușman a tot ceea ce este bine, nu suportă aceste laude și ucide un slujitor. Este alungat, dar se Întoarce, iar zeii Îl primesc din nou În sală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o flacără Înaltă”). Personaje care se bucură de rău și provoacă cu obstinație disensiuni se mai Întâlnesc și În alte culturi. Ne putem gândi la Bricciu Limbă-Veninoasăxe "Bricciu Limbă-Veninoasă" care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe "Loegaire" și Conallxe "Conall". Dar Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe care le provoacă nu au dimensiune cosmică, așa cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-și păstreze viața o va pierde”, ne spune evanghelia. Și adaugă: „Cine o va pierde pentru mine o va găsi”. Cine nu este gata să-și piardă garanțiile imaginare și firavele sale certitudini nu va putea gusta din adevăratul banchet care este Cuvântul lui Dumnezeu. Pofta de aventură comportă încă un element: gratuitatea. Cine vrea să descopere nu trebuie să încerce să exploateze imediat descoperirea sa. Dacă cineva se întreabă în fiecare minut „la ce folosește?” și vrea cu orice
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]