3,500 matches
-
lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trece chiar prin cap ce bine ar fi dacă Alexandru mi-ar spune asta, sau dacă mi-ar fi adus el cele trei roze roșii, “în amintirea celor trei regi din casa de Lancaster, puterea (Henry IV), vitejia (V) și blândețea (VI).” E o aluzie nu numai la zbuciumata istorie a Angliei ci și la Henry VI, Partea a III-a, piesă pe care Iulia a văzut-o în toamnă la Odeon în tovărășia lui Cornel, „așteptând mereu, din partea soartei, vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se poate așa ceva! țipă cea mai blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata nici n-ai veni pe la noi... Și copilul unde e? se răstește cealaltă. Aduceți copilul imediat. Avem o dispoziție judecătorească. Copilul urmează să fie transferat de urgență la Centrul de plasare nr. 24. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
voi face! În mine s-au încleștat acum mâinile ei fără putere. A închis ochii, a început să plângă. — Nu trebuie neapărat să trăiesc pentru dragoste, șopti ea. Spune-mi doar pentru ce altceva. — Resi..., am luat-o eu cu blândețe. — Spune-mi! strigă ea și mâinile i-au devenit mai puternice, trăgând de hainele mele cu o violență tandră. — Sunt bătrân..., i-am spus neputincios. A fost o minciună de om laș. Nu sunt bătrân. Foarte bine, atunci ca om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
undeva pe sub rasă. Oftă. „Dom’ general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu blândețe și răbdare. Din adâncul osârdiei și milostivirii noastre. Și să propăvăduim cu înțelepciune, dar, așa cum a grăit sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dar cu pisicile n-au ce discuta. Vezi un bătrân cu o pungă de oase, pe care vrea s-o dăruiască unui frate întru existență; acel frate e întotdeauna un câine, niciodată o pisică. De ce oare? Păi câinele exprimă credință, blândețe, supunere, dragoste necondiționată, limbajul lui e ușor de descifrat (dă din coadă? - se bucură, ține coada în jos? - e trist sau speriat, are urechile ciulite și limba scoasă? - i-e foame, săracul). Pe câtă vreme, pisica, ce ține urechile ciulite tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-te în genunchi, pot să vorbesc un pic cu ea? Numai dacă-i îndeplinești orice poruncă, spuse stăpâna, înmânându-mi lesa. Avea tocuri atât de înalte încât mușchii pulpelor îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund de alți oameni. Păi, ia-mi ceva de băut, i-am sugerat. Îți ordon. Două, ca de obicei, îi spuse Sally barmanului. Și trece-le în contul meu. —Ai un cont aici? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo nu se putea abține să nu facă pe nebunul nici când se afla în pericol de moarte. Dar voia să te avertizeze în legătură cu mine, deci cred că ține la tine, Ben, zisei eu, cu cea mai mare grijă și blândețe de care eram capabilă. Nici unul dintre cei care mă cunosc cu adevărat nu s-ar fi lăsat duși de așa ceva; de fapt, vedeam cu coada ochiului cum Hugo se strâmbă din ce în ce mai tare. —Nu ți se pare logic? Ben avea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din cele șapte cuvinte, dinspre valurile cu sunetele lor ritmice de leagăn orizontal și dinspre blândețea tangoului, leagăn vertical. Haikuul este poezia substantivelor, a golului și-al plinului, a contrastelor. Scoicile, valurile nu sunt singure, dar tangoul este ultimul. Cu toate că-i ultimul, el pare a trăi în lumea apelor. Nu știm dacă nu cumva tangoul continuă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Taré, dușmani ai neamului ei. Un yubani care moare noaptea, departe de focul protector al colibei, sau se îneacă, este condamnat să rătăcească sute de ani prin tărâmurile reci ale nopții și ale apei, fără să simtă niciodată căldura soarelui, blândețea sigură a pământului, miracolul luminii și al culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze adânc în lagună pe o ambarcațiune șubredă era cea mai mare aventură a vieții ei. Când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apoi se aplecă din nou, interesat doar de doctor. O femeie bătrână smuci nervoasă de lesa terierului ei și plecă, vizibil revoltată de Încă o dovadă a brutalității poliției. Oamenii În uniformă se plimbară Încet prin mulțime, făcându-i cu blândețe să se Întoarcă, folosindu-se de câte-o vorbă sau de-o mână așezată pe umăr, forțându-i treptat să se Îndepărteze, lăsând perimetrul În grija poliției. Ultimul care plecă fu bătrânul cu barbă, care se depărtă doar până la balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu brațele sprijinite pe chiuvetă, aplecată deasupra ei, gâfâind. Îngrijitorul apăru cât ai clipi lângă ea și-i dădu un prosop alb de bumbac. Ea Îl luă cu o Înclinare din cap și Își șterse fața cu el. Cu o blândețe ciudată, bărbatul o luă de braț și-o conduse la altă chiuvetă cu câțiva metri mai Încolo pe același perete. Porni robinetul de apă caldă, apoi pe cel de apă rece și-și așeză mâinile sub șuvoi până când apa atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Se Întoarse Înapoi la tigaie și bombăni supărată când văzu că se lipise orezul de fund. Mai turnă supă peste el și amestecă repede preț de un moment. — Asta se va transforma Într-o Întâlnire de celulă? Întrebă el cu blândețe. Deși erau În general de acord asupra politicii, Brunetti votase Întotdeauna cu socialiștii, În vreme ce Paola votase, Înverșunată, cu comuniștii. Dar acum, odată cu declinul sistemului și cu moartea partidului, el Începuse să-i dea ușor ghionturi. Paola nu se sinchisi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Mărturisește. Unde le ții? — O, papà, Încetează, zise ea, zbătându-se de Încântare. Tocmai am mâncat. Dar apoi mi s-a făcut din nou foame. Ție nu? — Tatăl tău așteaptă de obicei măcar o oră, Chiara. Apoi, cu mai multă blândețe, Paola Întrebă: — Fructe? Un sandviș? — Amândouă? se rugă ea. Pe când Chiara termină un sandviș, o chestie masivă plină cu prosciutto, roșii și maioneză, apoi Înghiți două mere, se făcu timpul să meargă cu toții În pat. Raffaele nu se Întorsese până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cort. Alice și-a dat seama că Jake se uita la ea. Pomeții lui reflectau lumina pâlpâitoare a focului. Iar ochii îi străluceau ca la lupi. Nu te-ai gândit niciodată să renunți la New York? a întrebat-o el cu blândețe. Nu te-ai gândit să te întorci acasă? De ce ești așa de interesat? Jake a rânjit. —Din motive egoiste. Pentru că ești superbă și pentru că-mi place de tine la nebunie. Alice a rămas cu gura căscată. El i-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i așa? Unele lucruri așa sunt, Alice. Însă altele sunt... așa cum trebuie să fie. Așa cum e bine să fie. Alice se uita la apă. —E puțin neașteptat. Poate că e așa dintr-un motiv îndreptățit, a lămurit-o Jake cu blândețe. Alice, trebuie să te lași purtată de val. Alice și-a lăsat o mână să-i alunece în apă. Undele care îi învăluiau degetele erau răcoroase și mătăsoase. În fond, ce temeri avea? Jake zburase până la New York cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice. Era hotărâtă să nu dea senzația că e preocupată numai de durerile ei. Ar fi fost ceva egoist și, așa cum Jake îi tot repetase, nici el și nici planeta nu aveau vreme de oameni egoiști. Alice a luat, cu blândețe, pliantul cu instrucțiunile căzii de naștere din mâna lui Jake și s-a uitat pe el. Pliantul era plin cu desene complicate cu paneluri, săgeți și șuruburi. Pe ultima pagină, o femeie cu un abdomen uriaș, așezată în mijlocul unei construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minute mai târziu, Jake a revenit în sufragerie învârtind un furtun de grădină prăfuit. — Am găsit și fondul sonor cu voci de balenă, a adăugat el triumfător fluturând o casetă. —Fantastic, i-a zis Alice. Dar, a continuat ea cu blândețe, n-o să avem nevoie de ea. Jake părea oripilat. —De ce nu? Vrei să asculți altceva? — N-o să am nevoie de ea pentru că mă duc la spital. Jake a tras aer în piept cu un gest șfichiuitor și indignat. —Dar, Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
respingem o anumită formă de ceremonie umanistă, a adăugat Jake vesel. Părinții lui Alice arătau surprinși și nedumeriți. —Umanistă? a repetat ca un ecou domnul Duffield. Dar copila nu e de religie anglicană? —De fapt, i-a explicat Alice cu blândețe, când am completat rubrica referitoare la religia Rosei de pe formularul de la spital, nu am trecut credința anglicană. —A! Cu toate că era evident dezamăgită, mama lui Alice se străduia să pară veselă și interesată. Și-atunci ce ați trecut? —Păgână, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice își simțea globii oculari grei și dureroși. Dar era hotărâtă să nu lase să-i scape nici măcar un singur cuvânt care să nu-i fie loial lui Jake. Nu e nevoie să te prefaci, a spus mama ei cu blândețe. Crede-mă, înțeleg ce vezi la el. Jake e un bărbat superb. Alice a schițat un zâmbet mândru. —Așa e, nu? Cred că e unul dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut în toată viața mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo se întorsese către Theo, iar acum îi punea centura de siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei, l-a admonestat Jake pe Hugo. Ești puțin cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu blândețe. La auzul acestor vorbe, ceva din interiorul lui Hugo a plesnit. Dorința de a-l pocni pe Jake cu putere peste gura aia convingătoare era aproape de nestăpânit. Dar ironia, cu toate că era o metodă mai plictisitoare, se dovedea totuși mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
refeream la piureuri organice. Chipul frumos al lui Jake părea acum de piatră. —Nu înțeleg care e problema, a spus el. De ce nu poți să le prepari tu singură? Ai tot timpul în lume. De fapt, l-a corectat cu blândețe Alice, nu am chiar atât de mult timp. —De ce nu? În primul rând, din cauza alăptatului, i-a atras atenția Alice. Asta continuă să-mi ocupe ore întregi. Și schimbatul scutecelor de bumbac ale Rosei îmi ia timp. Apoi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o întâlnire importantă. Barbara a făcut o pauză. A continuat cu o grimasă. — Dar ce poți să faci? Ești între ciocan și nicovală, între casă și carieră... A înghițit cu greutate. — Ce vrei să spui, i-a zis Hugo cu blândețe. Nu mă înțelege greșit, i-a dat înainte Barbara, cu ceva mai multă energie. Îmi place slujba mea - mă rog, în general. Și, sincer, cu încă unul pe drum - s-a mângâiat pe abdomen- nu-mi pot permite să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clar că era pe cale să izbucnească în plâns. —Alice, nu reușesc să-mi dau seama dacă se estompează sau nu. Am încercat, dar nu pot. Sunt prea speriat ca să mai gândesc limpede. —Hugo, calmează-te, i-a spus Alice cu blândețe. E greu de făcut, știu, dar e important. Ai chemat un doctor? Am sunat și la doctor și la linia directă a NHS-ului. Cabinetul era închis, iar linia directă nu m-a ajutat cu nimic. —Cu nimic? Alice era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]