2,555 matches
-
Călinescu, această "ipoteză egotistă" este confirmată de însemnarea lui Eliade din ianuarie 1945, care conferă nuvelei semnificația "singularizării omului ales de Dumnezeu sau de soartă, a geniului, a sfântului, a "individului" - în sens kierkegaardin - singurătatea lui absolută, incoruptibilă, incapacitatea lui blestemată de a comunica cu semenii"212). Codul pe care îl aplică unui text pe care îl recunoaște supracodat "în sensul că folosește mai multe coduri, literare, mitologice, ezoterico-mistice" conduce la înțelegerea numelui personajului principal ca un "nume generic cu conotații
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Revelarea "copilului-minune" are loc în noaptea de Sfântul Ioan, timp sacru predilect în prozele eliadești, când prin gura lui vorbesc eroi mitologici sau semizei, personaje fabuloase locuitoare ale oglinzii magice din salonul generălesei. Sub semnul imaginației vii și al întâmplării, blestemat de ursitoare să vadă, să-și imagineze (limbajul său creator implică imaginea, așa cum limbajul creator al lui Antim folosește o artă fără imagini, muzica 600), să creeze, Ieronim închipuiește "o altă lume, cu altfel de oameni, o lume mai poetică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cumplite, feroce, plutea deasupra părinților și a celor patru copii. În aceste condiții, Într-o noapte, cineva ne-a furat cele trei oițe, singura noastă avere. Zvonuri, bănuieli, dar nimic nu s-a aflat. Mama, În disperarea ei, l-a blestemat pe făptuitor. În toamnă, spre iarnă, s-a aflat că a murit, răpus de o boală rapidă și necunoscută, un om din sat care era bănuit de multe tâlhării, inclusiv de furtul celor trei cârlani ai noștri. Oamenii Îi ziceau
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ocupat apoi, mulți ani, de copiii lui Coroi, ajutându-i cu ce putea și la școală, ca să se ridice deasupra condiției lor. Numele Coroi Îmi evocă, Întotdeauna, anii de sărăcie, disperarea și nenorocirea de atunci. Dar mă feresc să-i blestem pe cei ce-mi fac rău. Dacă am puterea mamei mele? (18.05.2009) Actori pe scena tranziției Găsesc Într-un Vocabulaire de psychosociologie (ărès, 2002), un instrument util nu numai specialiștilor, elaborat de un grup de psihosociologi de la CIRFIP
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
preparării azimei pascale cu sângele copiilor creștinilor (omor ritual), transformarea în diavoli, vrăjitoare și alte ființe satanice. O credință extrem de răspândită era și aceea exprimată de ideea „evreului rătăcitor” (der ewige Jude, le juif errant, the wandering jew), care fusese blestemat să străbată mereu pământul în lung și-n lat. Relațiile dintre Biserica timpurie și iudaism au fost, în general tensionate. Biserica îi considera pe evrei vinovați de cel mai rău lucru posibil - deicidul - uciderea lui Isus. În secolul I, Isus
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Dar mie nici nu-mi păsa, de o asemenea insultă, pe care o socoteam total nevi novată. Mama repede îmi scotea cămașa și o spăla în apă rece, că, spunea ea, numai o asemenea apă mai scotea petele din ea, blestemându-mă, în felul ei, de ce nu pot să fiu mai atent la ceea ce fac, dar eu găseam în vorbele ei, care nu erau urmate de o oarecare chelfăneală, un fel de încurajare la alte munci. Că munci făceam eu culegând
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
săvârșisem, împrăștiind în lume lucruri ce nu el aprobam nici eu, dar nu am făcut aceasta din dorința de a petrece, era aceasta numai pentru a avea strictul necesar și de multe ori nici atâta nu aveam. De câte ori nu am blestemat acea popularitate, numele cunoscut ce-l aveam, care-mi înlesnea vânzarea și a lucrurilor de care eu nu eram mulțumit. După ce am revenit la drumul meu, la ale mele, între anii 1932-1943 am lucrat de cele mai multe ori cu acea râvnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu pricepeam cum sufletul tău Îți era deschis că filele unei cărți. Am trăit momente de Încântare surpriză văzându-te cum intuiești suferințele altora și cu bunătate Încerci să-i Îndrumi. Aș vrea să mă Întorc la clipele acelea și blestem soarta nedreaptă a clipei care mi te-a luat. Cuvintele Îmi par seci și dureroase, ca picăturile de ploaie căzând cu zgomot pe tablă acoperișului... Mă simt singură și tu faci parte dintre puținii care m-ar fi Înțeles. Mulțumesc
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea becisnică pe care o blestemă : Urlați ! rămâi în urma mea, Pământ !/ Pe fruntea ta, lovită de-un cuvânt,/ Pe veci de veci de-acuma se așterne/ Pedeapsa așteptărilor eterne. El se retrage în elementul său, focul ceresc, asumându-și statutul de etern revoltat : M-ați izgonit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi, Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în care s-a născut. Tăblițele de lut și de metal, precum și sulurile de papirus sunt caracteristice orânduirii sclavagiste, codexul pe pergament, cu ornamentele
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în vreme ce gulerașul montant, adevărată capcană, începe s-o stranguleze. Urlă, se zbate, sfâșie această cămașă a lui Nessus, în versiune chinezească, lovește furioasă în scândurile prost îmbinate care se prăbușesc cu zgomot. În sfârșit, a ajuns la aer. Se îndepărtează blestemându-l pe chinezul perfid, dar, nesigură pe picioare, înaintează greu. Are vreme să-l audă pe maestrul Wang, care ieșise neatins de sub hăinăria lui chinezească, cum behăie ironic: "Asta era deci măsura dumneavoastră?" "Du-te dracului!", zise ea fără să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
adaugă insatisfacția sexuală. Noaptea, o duce pe Maria-Tereza pe străduțe întunecoase, o împinge în intrândul ușilor unde să-i poată ridica mai ușor fustele (își amintește cu spaimă de o ușă, care, deschizându-se, l-a surprins în plină activitate), blestemând mereu regimul care îți cere un certificat de căsătorie pentru a-ți da dreptul să plătești o cameră de hotel! Chiar și parcurile ce spun eu! mai ales parcurile sunt sever supravegheate. Cu neputință să te abați de la calea cea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Papei Ioan Paul al II-lea). Unde ne sunt denigratorii (chiar și dintre istoricii români!), unde-s răuvoitorii, trădătorii, mercenarii, ignoranții care se dezic de țară și istoria sa, de vechea cultură românească? Am fost binecuvântați de Dumnezeu, azi suntem blestemați de dușmani vizibili și invizibili și chiar de noi înșine. Recitesc uluitoarele descoperiri (ale străinilor, nu ale noastre!) și trebuie să recunosc că sunt mândru de ceea ce sunt. Să fie de "vină" înaintașii noștri milenari? 49 "Misiunea poeziei" (cum susține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
simbol al ascensiunii mistice sau de voluptatea ieșirii din timp pentru a descoperi și a ne explica comunicarea cu natura. Doar sensibilitatea noastră trebuie să concorde cu sensibilitatea firului de iarbă, a florii, a copacului. Să nu așteptăm a fi blestemați de vreo ursitoare prescrisă de destinul implacabil pentru a simți și a vedea lucruri din jurul nostru pe care alții oricum nu le intuiesc și nu le resimt. 91 În așteptarea intrării în circuitul cosmic, ca și omul, copacul se adapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
neceremonios: „Dumneavoastră îmi datorați atât”? Acest mod de a face îndepărtează de Biserică, și acele persoane, în loc să-și facă o impresie bună despre preoți și să aibă în preajma lor o stare de bucurie și de pace, se duc de acolo blestemând preoții la bodegă. Este știut că foarte puțini îi dau preotului cu bucurie și, în plus, îndepărtându-se, bombănesc cuvinte injurioase“. În acest sens, mons. Bernareggi, episcop de Bergamo, se exprima astfel în documentul citat mai sus: „Problema tarifelor este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trădătorul Său vulgar: «Pe Cel care nu a cunoscut păcatul El l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaștem îndreptățirea lui Dumnezeu în El» (2Cor 5,21). «Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn» (Gal 3,13). Apostolul tresaltă și izbucnește în expresii pătrunzătoare, în care se află întreaga realitate a vieții sale jertfite pentru slava lui Cristos și mântuirea sufletelor: «Însă, în ceea ce mă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cel care nu a cunoscut păcatul El l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaștem îndreptățirea lui Dumnezeu în El» (2Cor 5,21). «Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn» (Gal 3,13). Apostolul tresaltă și izbucnește în expresii pătrunzătoare, în care se află întreaga realitate a vieții sale jertfite pentru slava lui Cristos și mântuirea sufletelor: «Însă, în ceea ce mă privește, departe de mine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mine și nu vrea în niciun caz să mi-o înapoieze. În felul acesta mi-am luat banii și când dânsa a venit după salar a făcut o gălăgie de pomină. Eu nu i-am înapoiat, iar dânsa m-a blestemat să n-am parte de ei, să-mi fie pentru colac și cruce. În ziua aceea am fost foarte indispusă. Nu m-am așteptat la o asemenea reacție din partea unei colege de serviciu. Ziua de școală s-a prelungit cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
u)s(t) 1 <endnote id="1"/> Grigori Dim(...) <endnotelist> 1 A doua cifră nu se poate citi. </endnotelist> <f.a.l.z.> Acest Triod este a dumn(eaei) cuco(a)nii Măriuțăi. Și cine s-ar ispiti să fii afurisăt și blestematu de toți sfinții ce se află În Triodul acesta și de prohudu Triod (vechi), p. 292 v -293; Arhiva bisericii din satul Frenciugi. 1839 octombrie 12 Această sfântă carte este a sfântului lăcaș al lui Dumnezău de pe moșia me Frenciugii
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
-le să se pocăiască până nu era prea târziu. Îi silea pe toți să fiarbă apa Înainte de a o bea și, cu de la sine putere, Îi puse să astupe un mare număr de fântâni pe care le declară otrăvite și blestemate de Belzebut, amenințându-i cu flăcările iadului pe cei care ar fi Încercat să mai ia apă din ele. Diavolul și slugile sale trebuiau Închiși acolo, să aștepte Încătușați pedeapsa Domnului. Întâmplător, sau nu, molima Începu să-și piardă din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bătrânul mi-era stăpân, avea drept de viață și de moarte asupra mea, așa că n-am avut ce face și m-am supus. L-am privit cu ură pe părintele meu, ca pe un tiran fără conștiință și l-am blestemat de nenumărate ori În răceala chiliei unde mă constrânsese să trăiesc. Dar fiindcă nu aveam Încotro, ca să-mi Îndulcesc amărăciunea, m-am adâncit În manuscrisele mânăstirii și, după ani grei de răzvrătire, am Început să pricep că viața are și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care o port În pântece și care are sânge regal În vine n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
avut trebuință și de această fărădelege? — Cine mi-a pronunțat numele? Cine sunteți voi? Ce căutați aici? În ușă stătea Eglord, cu spada În mână și cu privirea Întunecată. Ochii Îi scânteiau de furie. — Eu, Johannes cocoșatul, răspunse acesta. Te blestem pe tine și, Împreună cu tine toată omenirea! Hai, ridică sabia! Aștept de prea multă vreme să te trimit În iad, acolo unde ți-e locul. Eglord râse disprețuitor: — Nu lupt cu cerșetorii. Nu arăți deloc a cocoșat. Dar te știu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi pierise de pe buze. — O, nu, jur pe numele strămoșilor mei că nu sunt eu făptașul! Prieten ticălos și sperjur, știu de ce țineai cu orice preț să rămân sus pe ziduri! Se Întoarse fulgerător pe călcâie și ieși din odaie, blestemând Îngrozitor: — Am să te ucid, trădător blestemat! Pământul va fi bucuros să scape de tine. Iadul va fi bucuros să te Înghită, pe tine, cel mai mare nelegiuit pe care l-a ars vreodată În flă cările lui... Cei doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
putred și crengi Îmbârligate care ar fi trebuit tăiate... Aici, dimpotrivă, sunt o mulțime de urme proaspete care duc Înăuntru. Cred că cei doi cavaleri au venit din vizuină, au ajuns Împreună aici și apoi Eglord l-a Înjunghiat pe blestemat. După aceea, mai mult ca sigur, s-a Întors... Poate voia numai să găsească prilejul de a-l Înjunghia, sau poate voia să vadă cum arată drumul ca s-o poată șterge mai târziu... — Asta Înseamnă că nu suntem departe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]