2,446 matches
-
tăierea hârtiei. ― O, nu, s-a grăbit să protesteze tânărul custode. ― Poate, ai alte treburi. Dacă te plictisesc, e de ajuns să mi-o spui. Nu mă supăr. Voi veni altădată. Vara e lungă, mai avem de înghițit praful ăsta blestemat. Cum avea, însă, poftă de vorbă, de fapt, iar Julius îi stârnise amintirile, se porni să-i povestească, amuzat, că în portul Rodos își ducea iubitele să le arate o casă unde atârna sub fereastră, scris cu litere mari, roșii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mulți. Dar nu asta a fost concepția noastră de viață. Am preferat să ne distrăm și urmarea a fost că am făcut datorii: datorii care au rămas neachitate până azi. Datorii atât de mari, că până și vânzarea acestei reședințe blestemate - presupunând întotdeauna că vom găsi pe cineva suficient de prost care s-o cumpere - nu va ajunge pentru a le acoperi. De aceea las moștenire aceste datorii celor șase membri ai familiei anterior menționați și las instrucțiuni să fie împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și să-l anunțăm ce se petrece. Li se păru tuturor o idee foarte logică. — Dar unde e? — În vechea cameră a bonei Gannet, se uită la televizor. — Unde naiba e asta? Știe cineva să se descurce în casa asta blestemată? Știu eu, spuse Phoebe. Mă duc să-l aduc. Michael avu o reacție întârziată față de acest curs al acțiunii, pentru că fusese derutat și intrigat de subita manifestare de animozitate dintre Roddy și Phoebe și începea să se întrebe dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
precar pe braț. — Vă bucurați de vizită, domnule Owen? — Te caută Thomas. L-ai văzut? — Nu. — Ți-au spus ce s-a întâmplat? — Da. Și e doar începutul. Am știut din totdeauna, toată casa asta și toți din ea sunt blestemați. Michael îl bătu pe spate. — Continuă-ți investigațiile. Când ajunse în capul scării, examină ambele armuri în detaliu. Încă erau în aceași poziție și nimic nu părea vizibil în neregulă. Și totuși, cu siguranță, avusese loc o modificare subtilă... Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
semn că da. Cei doi nu mai zic nimic până pe Berzei. Uf, bine c-am trecut, răsuflă Iulia ușurată. Mi-e frică de clădirea asta, mai ales noaptea, mă duce cu gândul la castelul vrăjitoarei Xayide în pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un soldat în armură neagră, gol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
glas moale, a îngânat ca pentru sine cu ghiers de doină: „Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu tot neamul și străneamul lor! Cu ochii scânteind, și-a scos pălăria pleoștită de ploaie, a așezat-o pe laiță și, ca prin farmec, privirea i s-a limpezit. A ridicat ochii spre bagdadie, și-a împreunat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spre el și i-a căzut în brațele întinse. S-a lipit de el oftând adânc... Toaibă a strâns-o la 130 piept ca pe un copil... După un timp, Maranda a dat drumul vorbei: Tare am mai fost eu blestemată să nu te am lângă mine tocmai când mi-o fost mai greu... Toaibă a privit la ea neînțelegând ce anume vrea să spună și a întrebat-o: Da’ ce s-o mai întâmplat, Marandă? Că casa o văd întreagă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vrea să spună și a întrebat-o: Da’ ce s-o mai întâmplat, Marandă? Că casa o văd întreagă și parcă toate ar fi la locul lor... De unde să știi tu, Toadere? Ce să știu, Marandă? Uite ce-o făcut blestemații iștia. Ne-o lăsat doar ograda și o cărare pe unde să intrăm și să ieșim din ea. Adică ce vrei să spui? Cum devine treaba asta să rămâi numai cu ograda și cu o cărare? Păi tu nu ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt dumirit, Toadere, că, drept să-ți spun, atunci seara credeam... că, Doamne ferește... te-i fi scrântit și ai început să vorbești singur. Încă n-am ajuns zilele acelea. Cu toate că a fost o vreme când vorbeam singur... Când, Toadere? Când blestemații iștia de comuniști mă țineau singur în celulă și nu vedeam măcar soarele - luceafărul mamei lor de neoameni! Când m-o dus să muncesc la mină mi s-o părut că am înviat din morți. Crâșmarul a umplut din nou
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă întreb de ce nu-i ajuți și pe alții să se lase de băutură? Mai sunt unii... Apoi cu aceia nu ai ce vorbi. Ei sunt bețivi de când lumea. Tu însă ai început să bei de când cu necazurile făcute de blestemații iștia de comuniști. Altfel nu te apucai tu de băut, că neam de neamul tău n-o fost stâlp la crâșma satului... În acest timp, Toaibă nu găsea alt sprijin decât ochii schimbători ai Dochiței, care îl fixau ca două
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
altele Încă, Îmi spuneam, le-au văzut, poate, În realitate nu În fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, În est, atras, aici, de pămîntul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, Îmi spuneam din nou, ca În ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecînd de data asta și după spusele doamnei care-i stăpînea acum casa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Drept răspuns, Împăratul le va zice: "Adevărat vă spun că, oridecîteori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut." 41. Apoi va zice celor de la stînga Lui: "Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! 42. Căci am fost flămînd, și nu Mi-ați dat să mănînc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; 43. am fost străin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Faulkner, minus ultima. Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de piane. Împăratul muștelor. Vineri sau limburile Pacificului. Soroc de viață și soroc de moarte, Un leac bun și ușor, Sfîrșitul jocului. Un caz de mutilare. Regii blestemați, Regele moare, Relatare despre regele David, În fiecare zi e iarnă. Eu, Claudiu Împărat. Toamnă la Pekin, Domnilor copii, Fii binecuvîntat, domnule Rosewater, Nouă povestiri (neegalatul volum de proză scurtă al lui J. D. Salinger), Micul prinț, Marele Gatsby, Infernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
castei și de rigorile familiei, ci să treacă la fapte, iar în cazul unei opoziții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele ei de blestemată mizerie, o vedeam foarte rar, îi vorbeam numai întîmplător și nu i-am știut niciodată numele. Am recitit de mai multe ori jurnalul ca să-l regăsesc; nu l-am găsit, pentru că nu-l notasem. Și totuși, femeia aceasta a fost
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate să facă decât ce-a apucat: să cânte prin cârciumi. - Și probabil că a mai adăugat ceva, îl întrerupse Bărăgan cu o prefăcută naivitate. Le-a mai spus că n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi... Hrisanti întoarse brusc capul și-1 privi cu mirare. - Dar de unde știi de asta? îl întrebă. Asta le spunea Leana la "Floarea-soarelui", acum aproape douăzeci de ani. -Toată lumea le știe, continuă Bărăgan zâmbind. Și mulți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aveam întîlnire la patru treizeci, și multă vreme n-ai găsit taxi, căci începuse să plouă... Adrian își desprinse încet brațul și o privi adânc. - Vasăzică, e adevărat, șopti. - Da. E adevărat. Ți-am spus că așa am fost eu blestemată. Am știut asta de când te-am întîlnit. Ți-am spus atunci că ești frumos ca Îngerul Morții. Și tu ai zîmbit: ai zâmbit numai. N-ai vrut să spui nimic. Ai știut și tu, de-atunci. Ai știut cine îți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
distrus, Maria Daria, mi-au secătuit orice urmă de talent. Și doar pentru asta m-am născut: pentru spectacol. Dar mi-au mutilat imaginația, mi-au năclăit inteligența, mi-au alterat toate darurile cu care mă copleșiseră ursitoarele în leagăn. Blestemată precocitate!... Când n-am mai putut fi copil minune, pentru că trecusem de un metru șaizeci, m-au silit să fiu june prim... A fost prima dată când m-a ispitit gândul sinuciderii. Dar atunci m-am revoltat și am părăsit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu era nici o stafie. Bătea doar vîntul!... Ieronim îl privi absent, visător. - Au fost, frate Iconaru, dar pentru că n-ai vrut să crezi în existența lor de sărmane duhuri, blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au reîntors în neființă... Antim își scoase nervos ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la graniță. Acolo, grănicerii ruși o pus mâna pe el și nici una nici două l-o închis. Cică îi șpigon...O stat el cât o stat închis, dar într-o noapte s-o hotărât: „Am să fug din închisoarea asta blestemată”... Cum să fugă din închisoare, om bun? a întrebat Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau blestemații! Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade Costâne, că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și menținerea În memoria cititorilor de toate vârstele a unui timp istoric În care destinul neamului românesc s-a zbătut Între viață și moarte, Între a mai fi și a nu mai fi. Și nu este vorba doar de acel blestemat război, justificat În ce ne privește, ci și de perioada ce a urmat și care a durat cât o veșnicie. În mod iscusit Vasile Ilucă Îi poftește pe fiii săi, personajele, să-și povestească singuri calvarul. Și aceștia o fac
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reușea să-și adune gândurile. “Nicu a fost operat astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce frumos ninge! O asemenea iarnă și o ninsoare ca asta am prins doar acolo... În acel loc blestemat, unde cei cu Diktatul de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i urmărească și ei în bătaie. 23. Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s-a întins pînă dincolo de Bet-Aven. 24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat poporul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30. Negreșit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]