2,558 matches
-
-ul a investit în tancuri rapide, ușoare. În comparație, tancurile germane nu erau mai bune, decât cele franceze, dar erau grupate în mari unități, destinate să străpungă liniile inamice și nu sprijinului infanteriei ca în cazul tacticii franceze. Diviziile de blindate germane în anii 1939-1941 aveau în compunere Panzer II și Panzer III care până în aprilie 1940 erau echipate cu tunuri de 37mm care după aceea au fost înlocuite cu tunuri de 50mm. Panzer IV a fost conceput ca tanc de
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
10 tancuri de comandă cu care Erwin Rommel a atacat trupele britanice. Rommel folosea cu succes ambuscade folosind împotriva tancurilor britanice care urmăreau tancurile-momeală tunuri antiaeriene Flak 88 mm de mare viteză. Folosirea cu succes al acestui tun împotriva vehiculelor blindate a dus la adaptarea sa pe tancuri, ca de exemplu Panzer VI (Tiger I). Primele tancuri cu care SUA a intrat în război erau M3 Stuart (tun: 37mm, blindaj 37mm) și M3 Lee (tun: 75mm, blindaj 51mm), mai târziu M4
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
exemplu în traversarea pădurilor din Ardeni în cadrul atacului-surpriză al germanilor în 1939 sau pe drumurile neasfaltate ale Uniunii Sovietice. Astfel de vehicule semișenilate erau: motocicleta semișenilată germană SdKfz 2 (Kettenkrad), camionul semișenilat SdKfz 9, semișenilatul tractor SdKfz 10, vehiculul semișenilat blindat ușor SdKfz 250, transportorul de muniție SdKfz 252 Autoblindat ușor SdKfz. 222, autoblindat greu ADGZ La avioane de transport se pot aminti: În Oceanul Atlantic portavioanele de escortă au jucat rol important în protejarea convoaielor care se deplasau spre Europa închizând
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
părere asemănătoare, considerând că posibilitatea declanșării unui atac german prin Ardeni este redusă, condițiile din zonă fiind defavorabile unor operațiuni militare de amploare. Jocurile de război din 1938, în care a fost a fost luat în considerație un atac al blindatelor germane prin Ardeni, i-a convins pe militarii francezi că regiunea este extrem de greu de nestrăbătut și, dacă se lua în considerație și obstacolul natural reprezentat de râul Meuse, apărătorii ar fi avut timp suficient să aducă în zonă trupe
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de râul Meuse, apărătorii ar fi avut timp suficient să aducă în zonă trupe care să respingă un atac. Dată fiind această concluzie, zona a fost lăsată slab pregătită pentru apărare. Planul german prevedea înaintarea prin Ardeni a unei forțe blindate numeroase, care avea apoi să atace spre Canalul Mânecii, încercuind armatele aliate în Belgia, împiedicându-le astfel să primească întăriri în oameni și materiale din Franța. Pe 13 mai, după ce traversaseră Ardenii, germanii au străpuns liniile franceze și au traversat Meuse
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
spus însă că în cazul ultimelor divizii, procesul de mobilizare era încă în desfășurare și ele nu erau gata de luptă. Pentru sprijinirea Grupului de Armată Vest fuseseră repartizate 3.000 de piese de artilerie și două regimente independente de blindate. După declanșarea luptelor, a fost asigurat și sprijinul Diviziei a 133-a blindate "Littorio", ceea ce a făcut ca numărul total al tancurilor din zonă să se ridice la aproximativ 200. Divizia "Littorio" fusese dotată cu 70 de tancuri medii noi
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
desfășurare și ele nu erau gata de luptă. Pentru sprijinirea Grupului de Armată Vest fuseseră repartizate 3.000 de piese de artilerie și două regimente independente de blindate. După declanșarea luptelor, a fost asigurat și sprijinul Diviziei a 133-a blindate "Littorio", ceea ce a făcut ca numărul total al tancurilor din zonă să se ridice la aproximativ 200. Divizia "Littorio" fusese dotată cu 70 de tancuri medii noi M11/39 cu puțină vreme înainte de izbucnirea războiului. În ciuda unei superiorități numerice evidente
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cazul dotării cu arme și echipamente militare, care erau per total inferioare celor franceze . După începerea invaziei, a fost emisă o circulară prin care se cerea încartiruirea soldaților în case particulare ori de câte ori era posibil, datorită crizei de corturi. Unitățile de blindate italiene erau dotate în special cu tanchete L3/35, protejate de un blindaj ușor, incapabil să reziste focului mitralierelor grele inamice. Aceste modele erau deja depășite din punct de vedere tehnic în 1940, iar istoricii italieni le descriu unanim ca
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Italia a cerut Germaniei livrarea a 150 de baterii de tunuri antiaeriene de 88 mm. Cererea a fost reiterată în martie 1940, dar declinată de germani pe 8 iunie. Pe 13 iunie, Mussolini s-a oferit să trimită o divizie blindată italiană în sprijinul trupelor germane care atacau Franța în schimbul a 50 de baterii de tunuri antiaeriene. Și această ofertă a fost refuzată de germani. Pe 26 mai, generalul Olry l-a informat pe prefectul orașului Menton, cea mai importantă localitate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Crucișătorul "Foch" a deschis focul împotriva oțelăriei din Savona. Crucișătoarele "Colbert" și "Dupleix" au deschis focul de la 12,8 km împotriva uzinei de gaz de la Sestri Ponente. Artileria de coastă italiană de la vest de Genova și Savona și un tren blindat au deschis focul împotriva vaselor franceze. Un proiectil de 6” lansat de bateria Mameli de la Pegli a penetrat camera cazanelor a distrugătorului francez "Albatros" omorând 12 marinari. Echipajul torpilorului italian "Calatafimi", aflat în apele Genovei în misiune de patrulare, a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
-lea de artilerie într-o poziție din care să poată ataca fortul Chaberton. De-a lungul unui bombardament de trei zile, întrerupt din când în când de condițiile meteo improprii, focul mortierelor franceze a distrus șase din cele opt turele blindate ale fortului italian. sub acoperirea ceții, tunurile cele două turele rămase neatinse au continuat să tragă până la armistițiu. Pe 21 iunie, a început principala ofensivă italiană. În dimineața acelei zile, trupele italiene au traversat frontiera franceze în mai multe puncte
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
unele dintre vasele folosite au eșuat în apele puțin adânci, întreaga operațiune a fost anulată. Divizia "Cosseria" a fost oprită din înaintare de tirurile bateriilor de artilerie de la Cap Martin și din fortul "Mont Agel", care au distrus un tren blindat. În ciuda opoziției francezilor, folosindu-se de condițiile meteo - furtună cu fulgere și ceață - italienii au reușit să ocupe cartiere ale localităților Saint-Paul-de-Vence și La Grange pe 22 iunie. Mussolini a cerut în acest moment ca Divizia "Cosseria" să atace în
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
malul vestic al râului Meuse, ca fază obligatorie a atacului pentru ocuparea Renaniei. a început când aliații participanți la "Operațiunea Aintree" au înaintat din pozițiile din sudul localității spre Overloon. După un prim atac așuat al Diviziei a 7-a blindate SUA, asaltul a fost preluat de Divizia a 3-a de infanterie britanică și de Divizia a 11-a blindate britanică. În cursul luptelor, aliații au reușit să preia controlul asupra Overloonului și au continuat înaintarea spre Venray. Luptele de la
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
Caen” datorită pierderilor grele suferite de aliați, dar și ca „bătălia uitată”, datorită faptului că, la fel ca mai multe alte încleștări armate din regiunea Peel, și aceasta este puțin cunoscută în Olanda. Tancurile și alte diferite tipuri de vehicule blindate rămase pe câmpul de luptă au fost recondiționate și sunt prezentate în muzeul de la Overloon deschis în 1946. În zilele noastre au fost create două muzee pe locația muzeului original, redenumită „Parcul Libertății”. „Muzeul național al războiului și rezistenței din
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
original, redenumită „Parcul Libertății”. „Muzeul național al războiului și rezistenței din Olanda” își concentrează expozițiile pe istoria Olandei în cel de-al Doilea Război mondial și pe experiența ocupației străine din 1940 - 1945. Muzeul Marshall expune o colecție de vehicule blindate, arme și avioane din a doua conflagrație mondială, cele mai multe dintre ele dintre cele rămase pe câmpul de luptă de la Overloon și se concentrează asupra diferitelor aspecte ale bătăliei și ale războiului mondial în general. Pe locul luptelor au fost ridicate
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. După ce Germania Nazistă a invadat Belgia și Olanda pe 10 mai 1940, trei dintre corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au înaintat rapid spre Canalul Mânecii. Până pe 21 mai, forțele germane reușiseră să izoleze BEF, resturile forțelor belgiene și trei armate franceze într-o zonă de pe țărmul francez al Canalului. Comandantul britanic al BEF, generalul
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Dunkerque. În perioada 28-31 mai 1940 a avut loc asediul orașului Lille. Aici, 40.000 de soldați, resturile a ceea ce fusese formidabila Armată I franceză, au dat o bătălie disperată pentru întârzierea înaintării a șapte divizii germane, din care trei blindate. Dacă în prima zi a evacuării au fost transportați doar 7.669 militari, până într-a noua zi fuseseră salvați de pe continent cu ajutorul unei folote încropite în grabă 338.226 soldați. La acțiunea de evacuare au participat peste 800 de
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
înaintării, el având temeri cu privire la vulnerabilitatea flancurilor armatelor sale și fiind conștient de dificultățile apărute în aprovizionarea trupelor cele mai avansate. Runstedt se temea de asemenea că regiunea mlăștinoasă din jurul Dunkerque va fi o piedică de netrecut pentru tancuri. Forțele blindate trebuiau cruțate în vederea viitorului marș împotriva Parisului. Aceste ultime temeri erau împărtășite și de Hitler, care a oficializat ordinul deja dat de Rundstedt câteva ore mai devreme. Hermann Göring a cerut în schimb lui Hitler ca să i se permită Luftwaffe
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
Luftwaffe ar fi fost incapabile să își ducă la îndeplinire misiunea de anihilare a BEF datorită activității intense a Royal Air Force, a lipsei vehiculelor de transport, care încetinea deplasarea infanteriei, și a vremii nefavorabile. Pe 26 mai, Hitler a ordonat blindatelor să reia atacul, dar răgazul oferit de ordinul precedent a permis construirea unor poziții defensive capabile să asigure protecția operațiunii de evacuare. Ordinul de oprire a atacului a fost subiectul a numeroase dispute între istorici. Guderian a considerat că necontinuarea
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
tendința populației britanice de cooperare în lupta pentru depășirea perioadelor grele, este folosită și azi în Regatul Unit. Trei divizii britanice și o unitate de logistică și geniu au fost izolate la sud de Somme de „cursa către mare” a blindatelor germane. La sfârșitul lunii mai, două divizii noi au început deplasarea spre Franța pentru întărirea BEF. Dintre militarii acestor divizii, o bună parte a celor din Divizia a 51-a a capitulat pe 12 iunie. Restul, adică 144.000 de
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
trupele Armatei a 5-a Ruse au solicitat cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari) de infanterie, 3 escadroane de cavalerie, artilerie și 1 batalion de căi ferate cu 2 trenuri blindate, din Diviziile 27 și 30 ale Armatei a 5-a - a ajuns la câțiva kilometri spre vest de trupele române și cehoslovace, în gara Azei. În sudul căii ferate, aliații româno-cehoslovaci au amplasat avanposturi de pază pentru a preveni un
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament spre pozițiile inamice de la Troitskaia - aflate la jumătatea drumului dintre Șeragul și Traktovaia, pentru a fi împiedicată sosirea rezervelor ruse. Respinși, rușii s-au retras spre Traktovaia, urmăriți de români, care i-au
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
înaintarea spre est, retrăgându-se spre Zima. În aceeași zi, o nouă încercare a trupelor bolșevice de a încercui Legiunea Română la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrând în acțiune, tunurile și mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Mărășești” și „Kurganetz” au avut un rol decisiv. Ca efect al câștigării defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, românii aflați în ariergardă aruncând gările în aer, distrugând rezervoarele de apă din gări, minând pădurea de la marginea șinelor, doborând
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]