3,082 matches
-
2 a fost lansată la 3 octombrie 1942. Racheta a ajuns la o altitudine de 80 de kilometri și a parcurs o distanță de aproximativ 200 de kilometri înainte să se prăbușească în mare, după cinci minute de la lansare. După bombardamentele aliaților din noaptea de 17 - 18 august și 25 august 1943, linia de producție a fost relocată la fabrica Mittelwerke, o fabrică subterană secretă din apropierea orașului Nordhausen. Aici lucrau deportați ai lagărului de concentrare Dora ce erau folosiți pentru a
V-2 () [Corola-website/Science/314123_a_315452]
-
Zajedno (Împreună) a câștigat alegerile locale din Nis în 1996. Primul primar democratic al orașului Nis a fost Zoran Zivkovic, care mai târziu a devenit prim-ministru al Șerbiei în 2003. La data de 7 mai 1999 a fost scena bombardamentelor NATO asupra Nis care au dus la multe victime civile și nicio pierdere militară. În timpul alegerilor locale care au avut loc în septembrie 2004, Smiljko Kostic de la "Nova Srbija" a câștigat funcția de primar. Partidul Democrat a provocat referendumul care
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
unor puncte de importanță majoră, mai înainte ca infanteria să ajungă în zonă. "Luftwaffe" a folosit pe parașutiștii pentru cucerirea unor aeroporturi importante din Olanda din orașe precum Rotterdam sau Haga. Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra orașului Rotterdam și după amenințarea că germanii vor distruge toate orașele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica șansă de a feri populația civilă de uriașe suferințe și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
reușit să doboare 13 aparate de zbor germane. Avioanele olandeze care au scăpat din distrugerile inițiale au fost împrăștiate pe întreg teritoriul olandez, de unde au continuat să lupte împotriva "Luftwaffe" și doborând 13 aparate inamice până pe 14 mai. Imediat după bombardamentele inițiale, în intervalul 4:30 - 5:00, au fost lansați parașutiștii în apropierea aeroporturilor. Artileria antiaeriană olandeză a doborât mai multe avioane de transport Ju 52 ale Luftwaffe "Transportgruppen". Germanii au pierdut 250de avioane Ju 52, adică aproape 50% din
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
plaje aflate la distanță mare de obiectivele inițiale. Micul aeroport auxiliar de la Ockenburg a fost apărat de forțe reduse și a fost cucerit cu ușurință de germani. De asemenea, și aeroportul de la Valkenburg, moralul apărătorilor căruia fusese distrus de un bombardament puternic, a fost cucerit cu ușurință de germani. Pistele aeroportului erau încă neterminate. Avioanele care au aterizat aici s-au împotmolit în noroi. Niciunul dintre aeroporturile cucerite de germani nu a putut fi folosit pentru aprovizionare și transportul de trupe
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
ocupat Ypenburg, dar intrarea lor în Haga a fost împiedicată de unitățile olandeze create în grabă. Până în cele din urmă, parașutiștii germani au fost obligați să se retragă sub focul puternic al artileriei olandeze. Olandezii au reușit mai târziu cu ajutorul bombardamentelor de artilerie să alunge ocupanții germani de pe alte două aeroporturi - resturile trupelor aeropurtate au fost nevoite să se refugieze în satele sau fermele din apropiere. Atacul asupra orașului Rotterdam a avut un succes mai mare. Douăsprezece hidroavioane Heinkel He 59
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
acțiunii de cucerire a podurilor, diviziile germane au încercat să traverseze cursurile râurilor IJssel și Maas. În lipsa unei pregătiri suficiente de artilerie, primele valuri ale atacatorilor au fost distruse de focul mitralierelor din buncăre. După ce germanii au declanșat un puternic bombardament de artilerie, care a distrus majoritatea fortificațiilor olandeze, diviziile de infanterie germană au reușit să traverseze râurile folosindu-se de poduri de pontoane. La Arnhem, "Leibstandarte Der Fuehrer" a condus atacul, reușind să avanseze într-o singură zi până în fața
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de aceea germanii îl aleseseră ca principală direcție de atac al diviziei. Linia era protejată de o linie de avanposturi ("voorpostenlinie"), ocupate de două companii de infanterie. În dimineața zilei de 11, în jurul orei 03:30, artileria germană a început bombardamentul împotriva avanposturilor olandeze. La ivirea zorilor, au atacat două batalioane ale regimentului "Der Fuehrer". În timpul bombardamentului german, liniile de telefoane olandeze au fost distruse, iar apărătorii nu au putut să ceară sprijinul propriei artilerii. Apărarea a fost mai mult stânjenită
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
o linie de avanposturi ("voorpostenlinie"), ocupate de două companii de infanterie. În dimineața zilei de 11, în jurul orei 03:30, artileria germană a început bombardamentul împotriva avanposturilor olandeze. La ivirea zorilor, au atacat două batalioane ale regimentului "Der Fuehrer". În timpul bombardamentului german, liniile de telefoane olandeze au fost distruse, iar apărătorii nu au putut să ceară sprijinul propriei artilerii. Apărarea a fost mai mult stânjenită de vegetația înaltă, care nu fusese curățată și care asigura o acoperire eficientă atacatorilor. În jurul prânzului
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
dezvoltate în adâncime. Un al doilea batalion a lărgit spărtura în frontul olandez în nord. Artileria olandeză, deși de putere egală cu cea germană, nu a reușit să-și concetreze focul asupra concetrărilor de infanterie inamică, limitându-se numai la bombardamente de baraj. La 800 m distanță se afla un sistem de tanșee, care ar fi trebuit să fie folosit pentru organizarea unei apărări active, cu contraatacuri locale. Olandezii aflați în inferioritate numerică, cu un nivel al pregătirii de luptă inferior
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în aer a podului feroviar de la Winschoten. Atacuril aeriene de pe 13 mai nu au reușit să distrugă puternica poziție defensivă olandeză. În după-amiaza zilei, cinci grupuri de infanteriști pe biciclete au încercat să se apropie de pozițiile olandezilor sub acoperirea bombardamentelor de artilerie, dar au fost respinse și nevoite să se retragă. Primul dintre aceste grupuri nu a reușit să se retragă decât la adopostul întunericului, lăsând în urmă mai mulți morți. În răsărit, germanii au încercat să înfrângă rezistența Liniei
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la nord, ca să evite posibile atacuri de artilerie. După repoziționarea forțelor, germanii au hotărât să pregătească atacul împotriva ultimelor linii de apărare ale olandezilor și să cucerească satul Achterberg. Toate aceste preparative s-au dovedit inutile, olandezii retregându-se de pe poziții. Bombardamentele avioanelor Stuka au zdruncinat moralul forțelor de rezervă olandeze de la Rhenen. Dimineața, trupa olandeză a fost afectată de indisciplină, unele dintre unități dezintegrându-se efectiv, soldații părăsind câmpul de luptă sub focul german. În seara aceleiași zile, cea mai mare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germanilor cât mai mult cu putință pentru sprijinirea efortului aliat de război. În dimineața zilei de 14 mai, în ciuda faptului că situația era în continuare critică, la Cartierul geneal olandez domnea un calm relativ. În nord, artileria germană a declanșat bombardamentul împotriva Poziției Kornwerderzand la 09:00. Bateriile germane au fost nevoite însă să părăsească pozițiile după ce au fost la rândul lor bombardate cu proiectile de 150 mm trase de pe canoniera "HNLMS Johan Maurits van Nassau" care naviga în Marea Wadden
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cu tancurile pentru cucerirea capetelor de pod. Distrugerile masive ale orașului trebuiau evitate, deoarece ruinele ar fi încetinit înaintarea blindatelor. Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", care era îngrijorat de soarta unităților aeropurtate încercuite, a sperat să forțeze capitularea națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de bombardiere Heinkel au decolat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a sperat să forțeze capitularea națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de bombardiere Heinkel au decolat la ora 11:45 pentru lansarea unui covor de bombe asupra centrului orașului Rotterdam. La 09:00, un mesager german a traversat podul "Willemsbrug" pentru a-i înmâna colonelului Pieter Scharroo, comandantul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
i-a cerut lui Scharroo să tragă de timp cerând lămuriri. La 12:15, un căpitan olandez a transmis cererile colonelului pentru von Choltitz. La întoarcerea mesagerului german la 12:00, Schmidt trimisese deja mesajul radio prin care cerea amânarea bombardamentului pentru a permite încheierea negocierilor. Imediat după ce emisarul olandez a primit un al doilea ultimatum semnat de Schmidt și cu un nou termen limită la 16:20, în jurul orei 13:20, două formațiuni de bombardiere Heinkels care nu primiseră ordinul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Heinkels care nu primiseră ordinul de amânare, au sosit în zonă. Mai târziu, germanii au încercat să explice aceasta prin faptul că piloții bombardierelor își retrăseseră deja antenele exterioare. Schmidt a ordonat lansarea de rachete de semnalizare roșii pentru oprirea bombardamentului. Doar o escadrilă, care se apropia din sud-vest, a văzut semnalele, în timp ce primele trei și-au lansat bombele. Restul de 54 de bombardiere, care se apopiau din est, au continuat atacul. În total au fost lansate 1.308 bombe, ceea ce
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în timp ce primele trei și-au lansat bombele. Restul de 54 de bombardiere, care se apopiau din est, au continuat atacul. În total au fost lansate 1.308 bombe, ceea ce a dus la distrugerea centului orașului și uciderea a 814 civili. Bombardamentul și care i-au urmat au distrus 24.000 de locuințe, lăsând fără adăpost 80.000 de persoane. La 15:50, Scharroo a capitulat în fața lui Schmidt. Între timp, Göring a ordonat un al doilea bombardament al orașului, în ciuda mesajului
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
uciderea a 814 civili. Bombardamentul și care i-au urmat au distrus 24.000 de locuințe, lăsând fără adăpost 80.000 de persoane. La 15:50, Scharroo a capitulat în fața lui Schmidt. Între timp, Göring a ordonat un al doilea bombardament al orașului, în ciuda mesajului trimis conform căruia întreg Rotterdam a fost ocupat. Când Schmidt a aflat despre acest ordin, a trimis în grabă un mesaj necodificat la 17:15 în care afirma că orașul a fost ocupat în totalitate, în ciuda
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
își lanseze atacul. Winkelman avea la început intenția să continue lupta, chiar dacă Rotterdam capitulase iar forțele germane care participaseră la cucerirea orașului puteau să se îndrepte către inima Fortăreției Olandeze. Comandanții olandezi luaseră în considerație posibilitatea ca germanii să declanșeze bombardamente devastatoare de aviație, dar acestea nu au fost considerate ca motivație pentru capitulare. Fuseserăfăcute provizii pentru păstrarea controlului guvernamental asupra țării și armatei chiar și după distrugerea masivă a orașelor. Liniile defensive din jurul orașului Haga era suficient de puternice pentru ca să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandezi care se retrăgeau în grabă spre vest, a fost puternic subminat de veștile despre capitularea lui Winkelman. Mulți soldați olandezi au ajuns la concluzia că nu mai avea niciun rost ca provincia Zealand să mai fie apărată. Un prim bombardament de artilerie german din dimineața zilei de 14 mai i-a făcut kept resisting as the last remaining province. A first preparatory artillery bombardment on the position in the evening of 14 May caused the commanding officers to desert their
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
formată din Corpurile de armată 1, 2 și 3 cu aproximativ 200.000 de soldați. RAF a trimis de asemenea forțe importante în Franța la începutul ostilităților. Britanicii au trimis în Franța escadrile de avioane de recunoaștere, vânătoare și de bombardament. Unele dintre aceste aparate au fost dislocate în Franța pentru că aveau raza de acțiune limitată și nu ar fi putut ajunge deasupra Germaniei decolând de pe aerodromurile britanice. În timpul „Războiului ciudat”, RAF a declanșat raiduri de bombardament de mică amploare și
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
recunoaștere, vânătoare și de bombardament. Unele dintre aceste aparate au fost dislocate în Franța pentru că aveau raza de acțiune limitată și nu ar fi putut ajunge deasupra Germaniei decolând de pe aerodromurile britanice. În timpul „Războiului ciudat”, RAF a declanșat raiduri de bombardament de mică amploare și un număr mare de raiduri de lansare a manifestelor de propagandă, (cu numele de cod „Nickels”). Royal Navy a impus o blocadă împotriva Germaniei. Norvegia era o țară de maximă importanță atât pentru Germania cât și
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
vaselor Aliate nu a fost flota italiană, ci armele germane ghidate de la distanță, care au scufundat sau avariat mai multe vapoare aliate. După capitularea flotei italiene, operațiunile navale din Mediterana au devenit relativ monotone, constantând în general în sprijinirea prin intermediul bombardamentelor navale a trupelor debarcate în Italia, misiuni antisubmarin, debarcarea de spioni în spatele liniilor inamice și escortarea convoailor. Una dintre misiunile excepționale, care a spart monotonia operațiunilor din Marea Mediterană, a apărut la sfârșitul anului 1944. Datorită numărului mare de garnizoane cantonate
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
britanicii se aflau foarte aproape de bazele de aprovizionare. În plus, germanii se aflau în primejdie să fie atacat din spate de trupele debarcate în timpul operațiunii Torța. În timpul celei de-a doua bătălie de la El Alamein, britanicii au folosit la maximum bombardamentele de artilerie. Forțele germano-italiene plantaseră un mare număr de mine antiinfanterie și antitanc pe toate căile probabile de înaintare ale inamicului. În plus, caracteristicile terenului din zonă împiedicau forțele atacatorare să ocolească pozițiile germane prin flancul stâng, iar forțele navale
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]