3,270 matches
-
noi. Curajul, Angela, aparține iubirilor noi, iubirile vechi sunt întotdeauna puțin lașe. Nu, nu mai eram logodnicul ei, eram bărbatul care o aștepta în mașină atunci când intra într-un magazin. Mâna Elsei se strecura mai moale într-a mea, ca botul unui cal care-și recunoaște hrana. — Nu vrei să facem o baie? — Ba da. Mă duc să-mi pun costumul. M-am uitat la ea cum se îndrepta spre casă, i-am privit picioarele urcând pe plajă, puternice și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-și audă numele. Îngenunchez pe trepte, în fața ei, îi prind brațele. Se zbate, dă din picioare. Pleacă de aici..., spune printre dinții care continuă să-i clănțăne. Pleacă de aici... pleacă! — Nu, nu plec! Acum eu sunt câinele, îmi aplec botul spre ea, în poala ei udă. Se simte un miros puternic în hainele acelea ude. Apa a trezit un vechi miros cuibărit în țesătura moale a jachetei de lână. E un miros de animal transpirat, de naștere. Iar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în deschizătura aceea însângerată, un deget într-o parte, altul în cealaltă. Un zgomot sec, ca de dop care sare, și capul tău e afară. Apoi, foarte repede, restul corpului. Pari un iepure. Un iepure jupuit. Cu bustul lung și botul zbârcit. Ești murdară de sânge și de ceva mâlos deschis la culoare. Cordonul ombilical este înfășurat în jurul gâtului. — Iată de ce nu ieșea... Bianca prinde cordonul, îl desfășoară din jurul capului tău și apoi îl taie. Între timp, primești o lovitură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe viaduct. Privirea Italiei se oprește la picioarele divanului, care nu mai are cuvertura lui cu flori, e acoperit cu o catifea ocru murdară și deșirată. — Ce cauți? Nimic. Dar ceva îi reține privirea. Atunci îmi amintesc de câine, de botul lui ieșind în permanență de sub marginea divanului desfundat. — Unde e Crevalcore? — L-am făcut cadou. — Cui? — Țiganilor. Posterul însă a rămas acolo, maimuța cu biberonul ei nu s-a mișcat de pe perete. În stradă am observat că era neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urechi și el controlase mai întâi dacă erau bine așezate și numai apoi își desprinsese mâinile. Era deja în picioare. — Mergem? Acum, în timp ce conducea, era mai trist sau poate eu eram. Strada părea un noroi gri care se rostogolea în fața botului mașinii. — O iubeam foarte mult..., am șoptit, foarte mult. Puțin mai târziu ne-am oprit pe o străduță de pământ alb, care ducea din strada principală, spre mijlocul câmpiei. Mașina neagră era parcată rău. Aproape de ea se afla un dud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
divin, în acel acoperământ terestru de unde cad pietrele prețioase, unde se găsesc oamenii puri și purificați, bând aer și respirând eter. Acolo sunt și câinii puri, cei ai Sfântului Hubert vânătorul, cel al Sfântului Domingo de Guzmán cu facla în bot, cel al Sfântului Roch, despre care un predicator, arătându-i imaginea, spunea: „Iată-l pe Sfântul Roch, cu cățelușul său și tot!“ Acolo, în pura lume platonică, în cea a ideilor întrupate, se află câinele pur, câinele cu adevărat cinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cel al fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau aerul împuțit. Forme începeau să prindă contur în întuneric. Zăream o pulpă, un bot, un maldăr de haine murdare și un topor. Hainele se ridicau și se coborau în ritmul sforăiturilor. Coada toporului se potrivea mâinilor mele, de parcă fusese făcută pentru ele. Am ridicat toporul cu amândouă mâinile, dar de căzut, a căzut singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
poate ca Nietzsche și Dumnezeu. Și dacă tot vorbim despre trenuri, hai să-ți povestesc ceva real. Directorul general al căilor ferate din țara noastră a plecat odată la un congres internațional. Un fel de Konferenz. Și a deschis Dumnezeu botul măgăriței 1 și caraghiosul nostru a Început să vorbească și să tot vorbească fără Încetare. Până când directorul căilor ferate din America a simțit că nu mai rezistă, a ridicat mâna și l-a Întrebat cu toată politețea pe-al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În spatele lăzilor de gunoi și tușea tot timpul ca un om bătrân care fumează prea mult. I-au făcut un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu forța și i-au turnat pe gât o doctorie pe care a propus-o Ninja Marmelstein: apă maronie din băltoacă, amestecată cu puțin nisip, frunze, praf de var și ceva aspirină din farmacia mamei lui Yaniv. Apoi au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va zbura pe stradă. Bătrânul spuse doar: — Nu. Șoin1. Un câine gri-gălbui se apropie dintr-o parte, umil, cu coada-ntre picioare, adulmecând temător marginea pantalonilor lui Fima care era cam Îngrijorat, nu descoperi nimic interesant și se Îndepărtă cu botul În pământ. E posibil, Își zise Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă cu optzeci de ani și a semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
benzi transportoare pentru pietriș și nisip, își asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avionul american din Greifensee, acolo unde aterizase de urgență și apoi se scufundase și îl adusese din nefericire aici, unde stătea printre case ca o apariție stranie și amenințătoare. Table maro nituite acopereau aripile și corpul avionului, elicea era îndoită, botul ridicat spre cer, iar Felix și cu mine ne strecuram în arealul ăla neîngrădit de nimic, pătrundeam înăuntrul aparatului B27, ședeam în fotoliile rotative ale cabinei de tragere, ne cățăram pe scaunele piloților până sus, la locul radiotelegrafistului, priveam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la prima ochire sprâncenele încruntate și gura ca un bot de știucă. Purta barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
decât o singură adresă potrivită: Stutthof. Și, deoarece lagărul ăsta ne era cunoscut tuturor din auzite, cel care între timp fusese poreclit, în secret, „Noinufacemașaceva“, trebuie să fi fost luat în primire la Stutthof: „Acolo or să-l pună cu botul pe labe pe Noinufacemașaceva, precis!“. Oare lucrurile s-au consumat ca de la sine înțelese? Oare nu a curs în urma lui nici o lacrimă vizibilă? Oare după asta lucrurile și-au reluat cursul normal? Ce anume ar fi putut să-mi treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dă pă ochi. Abenhaldun zăcea pă covor, cu gura ciubăr dă bale și sânge; l-am pipăit; căldicel Încă, da d-acu iera hoit pă bune. În odaie nema. Am văzut bățu, Îmi zburase dân mână; și avea sânge pă bot. Abia atunci m-am prins că chiar io-l mierlisem. Da negreșit, când am auzit râsu și urletu, m-am aiurit o clipă și-am schimbat ordinea zodiilor: pă candriu Îl cosisem dă zăpăcit. Poate iera chiar unu din ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noaptea aia, coloana dă mercur a bătut recordu la săritura În nălțime; d-atâta vipie, oamenii să hlizeau nentrebați. După masă, valu dă foc a insolat vreo nouă gagii. Făceți-vă gându dă cum iera piesaju: pă mine, care aveam bot păros, mă trecea toate nădușelile și mă chinuia talentu să-mi dau jos capdeursu, la loc de beaznă ca-n gură dă lup, că de vede Parlamentu locurile alea Îi cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
inervat cu furie și a zis că care ie glumețu dă pusese fumeganta. Io zic sus și tare că mai bine să nu te pui cu furioșii: așa că mi-am luat tălpășița pas alergător la cotezzo, da iera să dau bot În bot cu rusticanu, că venea cu ochii holbați cât cepele, ca spiritistu. Io cre că săritu o Îmbulinase ș-acu fugea pă contrasens, fincă se băgase În gura lupului, mai pe-nțeles, În biro la mitocan. A intrat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
furie și a zis că care ie glumețu dă pusese fumeganta. Io zic sus și tare că mai bine să nu te pui cu furioșii: așa că mi-am luat tălpășița pas alergător la cotezzo, da iera să dau bot În bot cu rusticanu, că venea cu ochii holbați cât cepele, ca spiritistu. Io cre că săritu o Îmbulinase ș-acu fugea pă contrasens, fincă se băgase În gura lupului, mai pe-nțeles, În biro la mitocan. A intrat fără să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scornesc ca să mă bag În lumea lui dă grubări? Nu-ți pot amărunți acilea avatarurili și piedicile care nu le-am putut târcoli În campania care am dus-o cu pardon, da dârz; da În două ore juma io stam bot În bot cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă bag În lumea lui dă grubări? Nu-ți pot amărunți acilea avatarurili și piedicile care nu le-am putut târcoli În campania care am dus-o cu pardon, da dârz; da În două ore juma io stam bot În bot cu famelia. Și mai și. Pă când mandea trăncăneam ochei și Încliftat, zicând că da la toate, ca iecou, alta Îmi iera ariergarda. Cu frâna pă schimonoselile și pantomimile care Îmi săreau dân suflet, trimiteam lu Chantal, bibilica pistruiată, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dreptu tău, deferență Între indienii neapți de luptă și cioroi. Adu-ți aminte: e fiu lu ghiuju Cárdenas, ăla cu gherocu cenușiu, care, fincă Înoată ca câinele, da și-a păzit pipa dă porțelan care o ține dă podoabă În bot, tomna mi-a salvat viața când cu a mai nouă viitură pă Maldonado. Julio, băiețașu Îndoliat, cu faruri de-ți vine să-i pui telmometru și care mandea Îți garantesc că m-am vizionat cu iele bănuitor pă veridic din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o să reușim, — Ba o să reușim, replică Norman. — Zece secunde, anunță Harry. Nouă... opt... Ține-te bine! Norman o trase pe Beth la pieptul său În momentul În care explozia zgâlțâi submarinul, răsucindu-l ca pe o jucărie, săltându-l cu botul În sus, Îndreptându-l apoi la loc, purtându-l, În sfârșit, În sus, Într-un val uriaș. — Mamă, mamă! urlă Harry, deși ascensiunea continua, ca și cum nu li s-ar fi Întâmplat nimic. Am reușit! — Șaizeci de metri, anunță Norman. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște sa frământat puternic. Înțelegând situația
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu dinții! Trage de el, căluțule! Ochii inteligenți ai iepei l-au fixat cu o mulțumire pe care băiatul o văzuse rar în ochii oamenilor. Și-a răsfrânt buzele lăsându-și dinții la vedere și a nechezat scurt. A întins botul și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură smucitură l-a tras dintre trunchiuri și a nechezat din nou, a satisfacție deplină. Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce șia desfăcut mâinile din
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]